Alaska – 11. De la Ancorage spre casă

Marți, 22 Iulie 2014

Am dormit azi noapte ca niste pietre sub zapada!

Taximetristul care ne-a adus inapoi la hotel ne-a dezvaluit ca are doi colegi din … Romania. Sunt si ei ,,sezonieri“ pentru perioada turistica. Am profitat de ocazie si l-am intrebat ce este mai greu iarna: frigul sau intunericul? Fara sa se gandeasca mi-a raspuns parca automat: ,,Intunericul. Te duce la depresie. Mergi ca un bezmetic intr-o noapte care parca nu se mai sfarseste. Cu frigul te mai obisnuiesti.“

412VL CT0001D002

Pana la ora 11, cand am fost dusi la aeroport, am reusit sa mai dam o raita prin magazinele de suveniruri. Ciudat ce ieftine ti se par preturile exorbitante de ieri cand pleci peste doar cateva minute cu avionul!

20140722_113115

In plimbarea noastra am dat peste un promotoriu in care localnicii i-au ridicat o statuie lui Cook si am fotografiat inscriptia pe care am pus-o la inceputul acestor pagini de jurnal. Ce sa spun? Ca ,,urma scapa turma”?

Soferul autocarului ne-a mai facut o scurta recapitulare despre Ancorage. Orasul a inghitit suburbiile de altadata si are acum o suprafata egala cu a statului Delaware. Populatia a sarit de curand de 350.000 de locuitori. Bineinteles ca au inlocuit aeroportul mic de pe vremuri cu unul asezat mai departe de oras. Edilii s-au gandit ce sa faca cu pista celui vechi si locuitorii au decis prin vot. In locul ei exista acum, in chiar inima orasului, un parc extraordinar de frumos de aproape o mila.

La marele cutremur din 1992, stratul de sol bun de aproximativ 40 de feet (13 metri) a alunecat pe stratul de loes de sub el care aproape se lichefiase. Intreg Down Town-ul s-a dat pe acest topogan de Peanut Butter si s-a scurs in ocean. In tot orasul, numai doua cladiri mai inalte de sase etaje au ramas in picioare.

Ciudat, nu mi-e foame. Dupa cate am consumat in saptamana trecuta ar trebui sa nu-mi mai fie foame cel putin vreo zece zile. Sa vedem! Daniela a gasit in aeroport un Cinnabon si, odata cu el … civilizatia!

Ca sa nu uitam de unde plecam, gospodarii aeroportului au asezat din loc in loc ,,bagaje“ de exploratori. Alegem un astfel de montaj si ne fotografiem langa niste uriase rachete de tenis cu care te poti incalta ca sa nu te afunzi in zapada.

20140722_131519

Romanul de dincolo de “check in”

Coada grupului 3 de la imbarcare in avion parea interminabila. Cand am trecut prin dreptul unei fete blonde cu o chitara in mana am convenit cu tanarul de langa noi sa “intre” intre noi ca sa nu mai astepte. Ne-a multumim bucuroasa. Am auzit-o apoi intrebandu-l in spatele nostru:
“Esti cu ei?”
“Nu”, a raspuns timid tanarul.
Peste doar cateva clipe, ea l-a intrebat indrazneata:
“Esti singur?”
“Sunt cu niste prieteni …”
“Oh, scuza-ma. N-am vrut sa fiu nepoliticoasa …”
“Nici n-ai fost …” A inganat el timid.
Dupa alte cateva secunde, de parca ea l-ar fi cantarit intre timp, a urmat intrebarea:
“Unde mergi?”
“La San Francisco … adica toti oamenii acestia merg la … San Francisco. Eu am sa merg insa mai departe, la New Orleans”.
“Ce interesant!” a spus ea pe un ton de fata fascinata.
Si apoi, ca din senin a cazut clarificarea incolora a baiatului: “Am fost intr-o misiune crestina …”
Atunci s-a asternut tacerea …

“Dar tu unde mergi?” a mai intrebat dupa o vreme el.
“Eu merg acasa in Arizona. Incep colegiul. Am lucrat ca “nanni” in Alaska pentru doua luni.”
“Foarte interesant”, a comentat tanarul …
Si au continuat, dar eu nu i-am mai auzit pentru ca ne-a venit randul sa intram in avion.

Un inceput de roman, veti zice. Foarte posibil, v-as raspunde eu. Ce fel de roman? Depinde de fiecare dintre cei doi tineri. Si mai depinde de cineva. Mi-am dat seama o data mai mult ca cel mai mult depinde de urechile celui care asculta. Majoritatea credem ca suntem o oglinda fidela a realitatii … Ma tem insa ca am intrat intr-o lume de balci si toti suntem asemenea oglinzilor hazlii care ii deformeaza grotesc pe cei ce trec prin fata lor.

Convorbiri ca cea de mai sus au o sumedenie de porti laterale posibile prin care pot pleca spre cele mai diferite directii, dand astfel de lucru imaginatiei fiecaruia dintre noi …

Lipsit de spatiu peste un spatiu netarmuit

La unele avioane, spatiul dintre scaune a ajuns asa de mic incat zborurile seamana din ce in ce mai mult cu veritabile cursuri de Yoga! Daniela m-a lasat sa stau pe scaunul de la geam. Zburam acum deasupra ghetarilor imensi la care ne uitam din vapor. Nu ma pot opri sa fac o fotografie. Se vede clar ,,curgerea“ raului de gheata spre ocean. Doamne, ce imensitate!

20140722_145805

Poate ca nu incap in scaun si pentru ca m-am ingrasat … Ati observat ca oamenii care fac burta merg ,,altfel“? Se leagana intr-o parte si alta ca niste rate. Probabil ca le este mai la indemana asa, pentru ca ei cara o greutate suplimentara.

Am trait o saptamana unica in viata mea. Niciodata n-am mancat mai mult, nu m-am odihnit mai mult si nu am fost slujit mai mult ca in aceasta saptamana. Sa spun ca ma grabesc sa ma intorc acasa ? …

San Francisco prezidential

Escala din San Francisco a fost tot cu peripetii. Cred ca incep sa inteleg de ce se feresc oamenii sa zboare cu compania United. Am aterizat cu intarziere. Am fugit ca la cursele olimpice de la un terminal la altul si am ajuns suficient de devreme ca sa vedem avionul spre Los Angeles plecand de la gate … Am cautat o alta cursa. Au vrut sa ne trimita prin alte rute ocolitoare, inclusiv prin, Chicago. Bineinteles ca am refuzat. Pana la urma am dat de un om binevoitor care ne-a facut loc intr-un alt avion cu zbor direct spre … acasa. Peripetiile nu s-au incheiat nici cu aceasta. Am stat in avion o gramada de timp. Pilotul ne-a spus motivul: aveau regim de ,,tay down“ pentru ca venea in San Francisco presedintele Obama. Bine domnule, pana si presedintele ne-a incurcat planurile …

00000aeronava

Asta e tot ce am putut vedea din aeronava prezidentiala.

La Los Angeles ne-au asteptat Christine, Michael și Timothy. Data viitoare, daca va mai fi una, tare as vrea sa mergem in croaziera impreuna.

Si. … restul ? Care au fost dimensiunile duhovnicesti ale calatoriei in mijlocul naturii create de Dumnezeu?

Pentru restul .. ,,n-am avut si n-am cuvinte” !

Imagini ale altora 

Pentru cei îndrăgostiți de fotografii, iată aventura unui specialist fotograf în Alaska:

Anticipând, vreau să vă dau răspuns la cateva întrebări:

Ati văzut aurora boreală?
Nu. O doamnă de la resortul din Denali și-a arătat câteva poze făcute cu aparatul ei în luna martie. În plus, în Ancorage există chiar lângă hotelurile din centru un IMax cu un film excepțional. Se pot cumpara și Dvd-URI în format Blu-ray.

Alaska Aurora boreala

Ați văzut stelele in Alaska?
Nu. Noaptea n-a fost destul de întunecată pentru aceasta.

V-ați mai duce in Alaska?
Singur? Cu Daniela? Cu un grup la care să le fiu ghid? Cu un grup de păstori din RBA? Vara? Iarna? Cu un grup de ,,prieteni” pe care să-i las acolo?
Răspunsul meu depinde de clarificarea de mai sus.

++ O ++

Cateva sfaturi de la Daniela pentru cei ce vor merge pe urmele noastre:

1. Nu faceti economie prea mare, merita totusi sa ai camera cu balcon…

2. Apa in sticle trebuie cumparata, la fel ca si Seven Up si alte bauturi racoritoare. Cafeaua, Ice Tea este gratis, la fel ca si sucurile naturale dimineata de la micul dejun.

3. Folositi  Non Drowsy Dramamine de la cel mai mic semnal de amețeala. Unele persoane sunt sensibile la miscarile vaporului si ajuta foarte mult sa ai pastile (Puteti folosi Dramamine Patch, care se lipeste dupa ureche).

4. No Free Internet! Vaporul are acces la Internet din biblioteca, dar costa scump, $.75 pe minut.

5. ,,Formal Night“ pe vapor nu este neaparat obligatoriu. Dar o seara este frumos sa te imbraci elegant si sa faci poze frumoase.

6. Temperatura poate face salturi mari dela o zi la alta (intre 40 si 80 de grade). Specialistii au dat formula cea mai buna: ,,Dress in Layers“. Poarta o bluza cu mineca scurta, peste ea pune un plover si sa ai pregatita la nevoie si o jacheta mai groasa. In Glaciar Bay a fost chiar frig si mi-a parut rau ca nu mi-am luat manusi si caciula.

7. Poti alege sa dai bacsis pe vapor in mod personal (Cash). Nu esti obligat sa ii lasi pe organizatori sa iti ia cit vor ei de pe Credit Card.

8. In fiecare seara primesti programul pentru a doua zi, cu orarul restaurantelor, cu cele trei mese, cu toate activitatile care se vor desfasura pe vapor sau pe uscat. Intr-o seara, am intirziat la masa de seara si ne-am suparat. A fost vina noastra ca nu ne-am uitat pe ceea ce era scris.



Categories: Uncategorized

1 reply

Trackbacks

  1. Motivație | Jurnale de drum – Daniel Branzai

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: