Alaska – 8. De la Seward la Denali ,,by bus“ (actualizat)

Duminică, 20 Iulie 2014

 

20140720_070844

După ce am “pipăit” Alaska doar in porturile de pe coasta, pornim azi sa tăiem o felie din stat prin incizia unui drum de 10 ore cu autocarul.

Se spune că valoare unei călătorii este direct proporțională cu calitatea ghidului pe care îl ai.  Pentru noi se anunță o călătorie specială. Ghidul nostru este … excelent! Nu ,,se dă mare“, cum spun românii, nu ne plictisește, nu insistă, dar are farmec și ne cucerește repede, asemenea acelor profesori de excepției care își vrăjesc din cuvinte elevii. Cu vremea îți dai seama că, pe oameni, nu-i cucerești cu calitatea sau cunoștințele, ci cu caracterul. Iar Richard este cu adevărat un … caracter. Am să mă străduiesc să vă redau aici parte din informațiile primite de la el.

seward to denali

La inceput mi-am zis ca voi tine minte ce spune, dar cand am vazut cate lucruri interesante spune mi-am scos repede IPad-ul si am scris cat am putut eu de repede.

alaska ship port seward

Ne luam ramas bun de la vaporul care ne-a fost casa pentru o saptamana. Ne mai uitam odata la tarmul cu munti acoperiti cu ghetari si … ne pregatim sa  ,,luam autobuzul“. Etapa ,,continentala“ a turului nostru prevede un tur cu autobuzul de la Seward la Denali si un retur cu trenul de la Denali la Ancorage, pe un traseu alternativ. De la Ancorage vom lua apoi avionul spre casa.

20140720_100336

La 7:50 a.m. Am coborat de pe vapor dupa un mic dejun luat in fuga. Cand ne-a vazut aliniati pentru urcarea in autocar, soferul ne-a spus, jumatate in gluma, jumatate serios: “Ladies and Gentlemen, the only five stars hotel in Alaska is behind you”. Bineninteles ca se referea la vaporul pe care-l parasiseram.

20140720_102326

Richard Hard a stat 40 de ani in Alaska, mai precis în Wassilla. Este mare cât un urs grizzly, ras în cap ca să nu se vadă că a început să chelească, jovial, calculat și prietenos. Cand i-au crescut copiii, a vândut casa ca să fie sigur că nu se mai poate întoarce și și-a cumpărat alta în Arizona. S-a saturat de -20 si -40 F, de locuri unde troienele de zăpadă pot atinge 20 ft. Preferă deșertul uscat și arșița dogoritoare. De fapt, a ajuns să trăaiscă cea mai bună parte din două lumi, patru luni de vară este șofer și ghid în Alaska, iar restul de opt luni își petrece ,,vara“ în Arizona. Soția lui lucrează tot pentru compania Holland of America și, chiar acum, însoțește un grup pe unul din vasele de croazieră.

,,Mi-am făcut norma în Alaska, spune el răzând. Este vremea altora“.

Cineva îl întreabă: ,,Când începe să ningă pe aici?“
Răspunsul lui emblematic: ,,Atunci când nu mai plouă“.

sofer denali inorat

După orizonturile fără limite de pe vapor, parcurgem acum o zi “cu capac”. Orizontul este limitat de zidurile munților, iar deasupra, cerul este un plafon de nori din care se cerne ploaia.

Richard ne spune că Alaska are mari bogății în subsol. Aici se găsește mai mult cărbune decât în oricare stat al Americii. Îl exploatează și-l vând în Japonia și Koreea. Cineva întreabă:

,,Dar ce zice Obama?“
,,El n-are ce face. Nici el nu ne iubește pe noi, nici noi nu-l iubim pe el. Asta este situația.“

Richard Hard petrece patru luni de vara in Alaska si opt luni de vara in Arizona. El este ceea ce americanii din sud numesc “snow birds”, migratori, care apar in sud odata cu zapezile in nord.

Pentru cine lucreaza soferul acesta? ,,Oricum ai da-o, spune el, cam toti lucram pentru compania “Carnival”, care le-a cumparat  pe multe din celelate: Holland America, Princess, etc. Doar preturile sunt diferite pentru ca fiecare companie prezinta un nivel deosebit de comfort.“

,,Top of the line will be Holland America“, unde camerele sunt cu 20% mai spatioase. A doua, in ordine descendenta, este Princess, care are vapoare mai mari si transporta mai multi pasageri, iar cea de a treia este Carnival, cu preturi mai mici, accesibile familiilor cu multi copii. Ca si in lantul supermagazinelor comerciale, unde K-Mart, unul din cele mai ieftine si mai populare, le-a cumparat pe multe altele, se pare ca si in cazul companiilor de croaziera, cel dedicat celor mai saraci a facut si cei mai multi bani. Nu degeaba observa cineva ca: “Lui Dumnezeu tare ii plac oamenii saraci! Uite ce multi a facut!”

Trecem pe lângă o culme care le domină pe toate cele din jur. Richard ne spune că Secretarul de Stata Seward , care a cumpărat Alaska de la ruși, a avut treisprezece copii. Drept recunoștință, oamenii din partea locului au dat numele celei mai mari mari fete a lui la cel mai înalt munte.

Ne spune că Seward ăsta a fost un ,,negociator“ cu lacune. Rușii i-au cerut $5.000.000 pentru Alaska, el le-a dat $7.000.000 pentru că au acceptat să semneze actele sub presiunea timpului, iar ca bonus, le-a mai adăugat încă $200,000. A fost, oricum, cea mai bună tranzacție pentru pământ din istorie. Numai când împarți suma totală la suprafața de pământ îți dai seama ce afacere bună a fost.

Portul Seeward a fost inițial punctul de plecare în Iditarod, celebra cursă de sănii trase de câini. Ea a fost inițiată de un entuziast când săniile trase de câini fuseseră aproape abandonate. Amănunte despre iditarod puteți citi aici și aici.

+++++++

Iată versiunea mea preferată:

The History of Iditarod

The history of the Iditarod sled dog race is a fascinating and inspiring topic. With roots deep in Alaskan history, the Iditarod honors the men and women who formed a vital part of Alaskan heritage.

Riding the Iditarod Trail
The Iditarod Trail is a National Historical Trail, based on the path used for winter travel in early Alaska. The Iditarod Trail runs from Nome to Anchorage. It was used to haul everything from gold to groceries in early Alaskan history. Even when airplane travel became a more common method of carrying supplies, the trail remained useful during harsh Alaskan winters, when snow and ice made it too dangerous to fly. Sled dogs were a vital link between Nome and the outside world until the 1960s, when snowmobiles became the preferred method of travel.

Famous Events on the Iditarod Trail
One of the most famous happenings on the Iditarod Trail was a medical supply run to Nome. In 1925 a diphtheria outbreak threatened Nome, but there was no safe way to get medical supplies there to treat the epidemic. Twenty mushers ran a life-saving relay from Nenana to Nome, carrying the supplies 674 miles to the sick patients waiting for them.

While other famous runs along parts of the Iditarod Trail have carried gold and supplies, the “Great Race of Mercy” in 1925 is commemorated every year in the Iditarod sled dog race. The famous dog Balto carried the package into Nome, and a statue stands in Central Park in New York honoring Balto and all the mushers and dogs who ran the trail to keep Nome alive.

Alaska’s Mushing History
Mushing races aren’t new in Alaska. Mushing was a popular winter activity before the Iditarod began. The All-Alaska Sweepstakes was a popular pastime when many Alaskan mining towns shut down for winter. Mushers competed to win a purse in this race from 1908 to 1918. International mushing competitions occur annually in several locations, including the Yukon Quest in parts of Alaska and Canada.

Iditarod Origins
The Iditarod race began in 1973. While a few prior races took place in the late 1960s, they didn’t catch on in popularity because they didn’t offer prize money or capture the imagination of participants. When the Iditarod race trail was conceived and the first race run, corporate sponsorship quickly followed. The Iditarod has been running strong since then.

Rick Swenson is one of the best-known names in the Iditarod, with five wins spanning three decades. Susan Butcher is the first woman to win four Iditarod races, while Libby Riddles became the first woman to win the race in 1985. Lance Mackey is an Iditarod competitor who won both the Iditarod and the Yukon Quest in 2007 and 2008, becoming the first man to win both races in the same year.

Marathon Mountain

Trecem pe langa o culme foarte bine conturată lânga un cartier de locuințe. Ghidul ne spune că se numeste ,,Marathon Mountain“. Totul a plecat dela un pariu între cativa betivi dintr-un bar. In 1950 unul a pariat ca ajunge pana pe culme si inapoi in mai putin de o ora. A facut-o in 44 de minute. De atunci, in fiecare 4th of July (4 Iulie este ziua Americii) oamenii se iau la intrecere pe acelasi traseu.

Pescareasca …

Trecem pe lângă Moosetown, prilej pentru alte câteva povestiri …  Cel mai mare peste prins vreodata aici a fost de 86 lb. Pescarul l-a aruncat pe platforma din spate a masinii si l-a tinut toata ziua acolo. Când a ajuns la un restaurant sa cineze, cineva a văzut peștele și a chemat pe cineva de la ,,Fish and Games“, care l-a cântărit. Se spune că dacă l-ar fi cântărit imediat când l-a scos din apă, peștele ar fi cântărit cam 96 lb.

Moosetown este un oraș liniștit și uitat de lume. Deasupra vechii fierării locale, proprietarul poznaș a scris:

,,Moosetown is a peaceful town. If you have an ax to grind, do it here“

Școala din loc are clase doar de la grădiniță la a șasea. Pentru mai mult, copiii trebuie să meargă la un alt oraș, unde există un fel de liceu. Cea mai mare clasă de absolvenți a fost în 2002, când au terminat cursurile …doi studenți. Majoritatea familiilor își educă copiii acasă în sistemul de Home School.

Pe munții din jur, linia copacilor se sfârșește pe la 3500 ft din cauza latitudinii nordice. Peste înalțimea de 8,000 ft. zăpada nu se topește niciodată.

Din scaunul meu de pe prima bancă lăngă șofer observ că ne-a depășit o mașină cu număr de … Florida. Deci, se poate! Cineva îl întreabă pe șofer dacă a venit vreodată din Arizona în Alaska cu mașina. ,,De două ori, zice el, dar apoi m-am înțelepțit. Benzina m-a costat de șase ori mai mult ca un bilet de avion.“

Denali sau MacKinley?

Denali si McKinley sunt doua nume pentru acelasi masiv muntos. Localnicii indigeni l-au numit Denali (“cel inalt”). Niste politicieni i-au zis McKinley, dupa numele politicianului din Ohio care a candidat candva la presedentia Americii.

Traseul ne duce prin orasul Wassila (7.831 locuitori in 2010), devenit renumit pentru ca Sara Palin locuieste acolo. Ghidul ne spune ca Wassila a fost un mare sef de trib indigen (Dena’ina), caruia rusii i-au dat un nume de botez crestin, Vasile (Васи́лий Vasilij) !!! Asa se scrie si pronunta el acum, Wassila. In prezent, Wassila a fost incorporata in aria metropolitana Ancorage (364,701 locuitori in 2008).

Pe drum trecem printr-o portiune de sosea numita ,,Avalanche Alley“. Taiata in stanca langa un versant muntos si malul golfului care aduce fluxul cu apa din ocean, soseaua este adeseori acoperita de caderile de zapada. Nicaieri in lume nu sunt mai multe avalanse ca in bucata aceasta de drum. Din fericire, acum este luna Iulie si zapada este departe, pe munti.

Ancorage este cel mai mare oras din Alaska.  Industria locala este axata pe extractia, depozitarea si transportarea petrolului. Intr-un clasament al infamiei, Alaska este al saptelea ,,cel mai corupt stat al Uniunii“ si a fost incorporat in 1959. Dupa Memphis din Tennessy si Hong Kong, Ancorage International Airport este al treilea din lume ca volum de marfuri.

Ancorage este inima care pompeaza bunuri de larg consum si hrana in Alaska. Daca aeroportul ar fi inchis, toate rafturile din stat s-ar goli in aproximativ cinci zile.

Gradina zoologica in Alaska ?

Desi pare nepotrivit, in Ancorage exista si o gradina zoologica. Aparitia ei este legata de ciudateniile oamenilor care s-au stabilit pe aceste meleaguri (vezi poza de mai sus).

O casa de editura a avut ideea nastrusnica sa faca un concurs de literatura cu tema ,,No job is to small or too big”. Premiul anuntat a fost, la alegere, un milion de dolari sau un … elefant. Nimeni nu se gandea ca cineva ar putea alege elefantul, asa ca totul a parut un ,,stunt“ al ziaristilor. Necazul a inceput cand castigatorul, o femeie, a spus: ,,N-am avut niciodata un elefant!”

Le-au trebuit celor de la casa de editura trei saptamani sa aduca un elefant de undeva tocmai in Ancorage, iar femeii numai doua zile ca sa spuna ca … nu-i mai trebuie elefantul. Autoritatile s-au hotarat atunci sa construiasca repede o casa speciala pentru el si asa s-a nascut gradina zoologica din Ancorage!

Pentru ca l-am auzit amintind de indigeni, l-am intrebat ce fel de oameni sunt. Am aflat astfel ca sunt mai multe grupuri distincte, cam sase. Ei vorbesc cateva limbi si dialecte. Majoritatea, care locuiesc in mijlocul de platou al statului, vorbesc limba ,,atabascana“. Cei din extremul nord, populatia numita “inuit”, pe care noi ii numim generic (si incorect) “eschimosi”, vorbesc limba ,,inuit“. Desi pastreaza traditiile caracteristice, ,,inuitii“ folosesc cat pot binecuvantarile tehnologiei moderne, de la case termoizolate la scutere de zapada si GPS-uri. Stramosii acestor ,,inuiti“ au emigrat din Siberia asiatică si s-au asezat in Alaska, nordul Canadei si chiar in Groenlanda (vezi harta de mai jos).

Incercari nereusite de populare

Dupa ce am lasat in urma ultimele case din Ancorage, peisajul s-a salbaticit. Este foarte mult pamant fertil, dar este necultivat. Vaile sunt largi si raurile sunt bogate. Conditiile climaterice si economice sunt insa aspre.

In 1920, presedintele Theodore Roosevelt a facut un apel national in urma caruia a populat Alaska cu 220 familii din Nebraska si California. Doar jumatate din numarul acestora a ramas. In prima iarna zapada a fost foarte abundenta, iar intunerecul i-a depresionat. Ajutorul federal a functionat ca … de obicei. Le-au trimis banci si mobilier scolar, dar cladirile nu erau inca ridicate, asa ca totul s-a stricat si a putrezit. Intr-un alt gest tipic pentru birocratia de la Washington, familiile au primit niste masini pe care le-am putea numi azi ,,roboti de bucatarie“. Nimeni nu s-a interesat mai intai insa daca le pot folosi. Numai dupa aceea au aflat ca nu fusese tras inca nici un fir de electricitate.

Partea nordica a statului Alaska are 83 de zile de iarna fara lumina si tot 83 de zile vara fara intunerec. In Ancorage, cele mai scurte nopti au douazeci de minute si tot atata au si cele mai scurte zile, la solstitiu de vara si respectiv de iarna. Trebuie sa fii mai sus de latitudinea cercului polar de nord ca sa ai parte de zi totala sau noapte totala.

O alta curiozitate a codurilor de constructie de aici. Pentru pastrarea perspectivei/panoramei, nici un semn comercial nu are voie sa fie mai inalt decat acoperisul cladirii aferente. Astfel, zice ghidul, Ancorage este orasul cu cele mai mici semne de MacDonald din lume!

Pentru ca strabatem Alaska pe Hwy 3, ghidul ne spune inca o poveste cu … poveste.

Istoria unui highway

Dupa moartea sotului ei, Mary Carey, o femeie din Texas si-a impachetat totul si-a luat fata si s-a mutat in Alaska. Pilotul, care a vazut-o cel dintai, a zis: “Alaska nu este pentru o femeie”. Ea s-a indarjit si mai mult. Cu vremea, femeia a ajuns sa le faca pe toate, inclusiv sa conduca avionul si sa mearga cu barbatul sceptic in misiuni de salvare. Pentru ca era profesoara, Mary Carey a pastrat cativa ani un jurnal personal si a scris apoi o carte cu titlul “Alaska! Not for a woman”. not for a womanLumea a citit-o si cartea a fost bestseller 17 ani la rand in Alaska. Daniela imi face semn si eu inteleg: trebuie sa-i fac rost de cartea asta.

Intr-o calatorie cu avionul, Mary Carey i-a  spus pilotului: “Aceasta este partea cea mai frumoasa din Alaska si n-o pot vedea decat cei ce-si pot permite sa zboare cu avionul. Trebuie neaparat sa se construiasca un drum de la Ancorage la Fairbanks.”

I-a scris guvernatorului, dar de la el a primit doar un raspuns rece: “Doamna, avem deja DOUA drumuri in Alaska. Cate iti mai trebuie?”

Fara sa se dea batuta, femeia a insistat si i-a scris cate o scrisoare tot la doua zile, in tot timpul mandatului lui de guvernator. In campania de alegeri care a urmat, un tanar necunoscut si nesprijinit de nimeni a venit sa-si prezinte candidatura in Ancorage. Mary Carey s-adus la el si l-a intrebat direct: “Daca iesi guvernator, vei face un drum intre Ancorage si Fairban?”

“Bineinteles! Numai sa castig mai intai alegerile” a raspuns el.

Mary Carey i-a devenit sefa de campanie si tanarul a … castigat. Drumul pe care mergem noi acum (Hwy 3) a fost teminat doar prin 1975, in timpul celui de al doilea mandat al guvernatorului sustinut de Mary Carey. La inaugurarea noului traseu, la ceremonia de pe Podul Uraganelor (Huricane Bridge), fostul guvernator a luat-o de dupa umeri pe Mary si i-a zis: “Ma bucur si sunt la fel de mandru de acest proiect ca si tine,” cei din jur au vazut-o privindu-l sceptic si mustrator, parca spunandu-i: “Asta n-o crezi nici tu si n-o cred nici eu”.

O vaduva hotarata sa se ascunda de viata s-a intalnit cu un barbat care i-a facut o provocare. Aceasta a descatusat in ea puteri de nebanuit si o darzenie necunoscuta.  Asa s-a facut istorie prin locurile acestea.

Nici cu Sara Palin n-a fost cu mult altfel. Oamenii se intreaba de unde are ea accentul acela de american din sud. Bunicii ei au facut parte din grupul care a raspuns chemarii lui Theodore Roosevelt pentru popularea Alaskai …

Ca si guvernatoare, ne spune ghidul, Sara Palin a facut pentru Alaska mai mult decat toti ceilalti guvernatori si politicieni la un loc. Marile companii petroliere scoteau din Alaska petrol de miliarde de dolari si duceau toti banii in alta parte. Sara Palin a avut curajul sa-i cheme si sa le spuna: “A venit vremea sa faceti ceva si pentru Alaska. De azi investiti parte din profit aici.”

Oamenii de afaceri au plusat: ,,Plecam in alta parte si oamenii te vor schimba pentru ca-i lasi fara slujbe. N-ai curaj sa ne pui conditii.“

“Puneti-ma la incercare sau plecati repede”, a plusat ea.

Bineinteles ca n-a pecat niciunul. Nu pleaca ursul de la miere! O parte din castig, o parte semnificativa, a ramas ca investitie in Alaska. Oamenii n-au uitat si Sara Palin este si acum una din cele mai indragite femei din Alaska. “Mama Bear”, cum i se spune, si-a dat demisia ca guvernatoare cand a candidat la vicepresedentia Statelor Unite. Asta i-a intristat pe multi localnici, care s-au simtit tradati. Totusi, dragostea lor s-a intors la ea cand le-a explicat despre milionele de dolari pe care ar fi trebuit sa le cheltuiasca din pricina proceselor frivole pe care i le-au intentat dusmanii ei electorali in campania nationala.

Cate anotimpuri sunt in Alaska?

Acum este inorat si ploua. Si este Iulie … Cineva il intreaba pe ghidul nostru cate anotimpuri sunt pe aici. Raspunsul lui a venit glumet ca intotdeauna: ,,Avem si noi tot patru anotimpuri: ,,Almost winter, winter, still winter and … constructions!“ (Aproape iarna, iarna, inca e iarna si … vremea santierelor de constructii).

Magazin universal in Alaska

De o parte si de alta a soselei se vad la mari distante cate o casa, doua. Sunt sau locuinte pentru impatimitii locului sau cabane sezoniere pentru vanatori de animale pentru blana sau cautatori de aur. De unde au ei ce le trebuie? Charles Hart ne spune povestea unui mucalit care a deschis un mic magazin cu de toate caruia i-a pus firma ,,Wall Mike“ (joc de cuvinte de la Wall Mart – ,,Magazinul lui Wall“, firma celui mai raspandit lant de magazine universale din America). Strengarul a lansat si o deviza pentru magazinul sau:

“If i don’t have it and I cannot get it, you don’t need it!” (Daca n-o avem si nu ti-o putem aduce inseamna ca n-au nevoie de ea!)

 Reguli pentru armele de foc in Alaska

La intrarea in parcul national Denali exista un semn nou nout care spune: “Discharge of a firearm prohibited 1/2 mile from the road next 36 mile.” Semnul cel vechi a fost luat jos pentru ca avea 45 de gauri facute de focuri de arma …. Nu l-am gasit pe acela, dar v-am fotografia un altul:

Alaska fire arms sign

 

Pentru cei ce trag la intamplare, peste tot, in Alaska exista un semn care nu se gaseste in alta parte (desi ar trebui):

men_in_trees-show

Haz de necaz ca tine de cald

La un pod am dat peste un rau numit “Honolulu”. Bineinteles ca l-am intrebat pe ghid care este povestea. Ne-a vorbit despre un cautator de aur care spala nisip in apa rece ca ghiata si-i inghetau oasele. Intr-o zi s-a gandit sa schimbe ceva si a schimbat numele raului. A ales sa-i spuna ,,Honolulu“ si dupa aceea, totul i s-a parut mult mai suportabil.

“Nu radeti ca asa este!“ a adaugat el. ,,Cand eram tanar si lucram iarna in Montana la ferma cu tatal meu l-am prins ca obisnuia sa asculte o statie de radio din Oklahoma. L-am intrebat, cum de asculti muzica aceea din sud. “Son, mi-a zis el, cand ascult ma tot gandesc ce bine le e lor la cald si ma simt si eu mai bine”.

 Oamenii singuratatii

Pe drumul nostru, mila 135 este limita la care au ajuns cu aducerea curentului electric dinspre Ancorage. Cei care stau mai departe, se descurca la fel ca in secolul trecut si ca … dintotdeauna. O femeie spune: “Eu n-as face-o. N-as putea locui aici”.

Ghidul continua: “Nici eu, doamna, si nici ei, daca n-ar fugi sa se ascunda de cineva, asa cum fac majoritatea celor de pe aici.” Sa va spun o poveste adevarata …

Binefacerile sau blestemul televiziunii

Compania de electricitate a adus curentul intr-o zona din cealalta parte a regiunii, dinspre Fairbanks. Reteaua a stat o vreme doar ca o oferta, la soseaua principala. Oamenii au refuzat bransarea ca sa nu-si schimbe prea mult stilul de viata. Peste cateva luni a venit reprezentantul unei companii de televiziune care a stat de vorba cu primarul despre aducerea unor antene pentru satelit. Acesta a refuzat categoric. Oamenii s-au revoltat cand au auzit si i-au spus: “Hei, dar n-ai stat de vorba mai intai cu noi!”

Din spirit de ,,contra“, doar ca sa-i faca primarului in necaz, au bransat casele la antenele de satelit. Chestia este ca, de multe luni, primarul il cam privea cu neincredere pe barman, iar barmanul avea si el ceva suspiciuni cu privire la primar. Dupa cateva luni de televiziune a venit FBI-ul si i-a arestat pe amandoi. Oamenii ii vazusera la emisiunea “Most Wanted” si i-au raportat la politia federala.

alaska-marshals-tv-show

Adevarul despre Santa Claus

Pornit pe demolarea miturilor copilariei, Charles Hart ne spune ca renii sunt singura familie de caprioare la care si barbatul si femela ,,poarta coarne“. Masculii isi schimba coarnele in fiecare noiembrie, iar femelele si le leapada prin aprilie, dupa ce nasc puii.

santa-claus-reindeer-flying-across-sky

,,Daca stai sa te gandesti, spune Charles, imaginea cu sania lui Santa Claus trasa de reni … cu coarne … in luna Decembrie … ar cam insemna ca toti sunt renii sunt de fapt renoaice cu pui in burta, iar in fruntea turmei, The Red Nose, este si el o “ea”, care le conduce pe celelalte. Talmacit in limbajul nostru din Alaska, istoria cu Santa Claus spune ca o ceata de femele insarcinate ajuta un ,,mos“ sa distribuie intr-o singura noapte, o sumedenie de pachete, pe toata suprafata pamantului, iar la sfarsit, numai ,,el“ ia tot creditul. Eterna poveste dintre femei si barbati, nu-i asa, doamnelor?“

 Pedalers in Alaska

Pedalers-bike-Alaska

Vazand niste biciclisti pe sosea, ghidul nu s-a putut opri sa ne spuna o gluma cu ei:

“Here comes the bikers, or, as the bears call them “Meals on wheels”. (Mancare mobila)

La mila 196 trecem un platou care marcheaza Alaska divide. Asta inseamna ca toate raurile pe care le-am vazut pana acum curg spre sud, iar raurile pe care le vom vedea de acum inainte curg inspre nord, varsandu-se in final in Marea Bering.

 Incercari nereusite

Cam la jumatatea drumului, ghidul nostru ne opreste sa luam masa la un ,,resort“ scapatat. Proprietarii traiesc vara din mesele si serviciile oferite turistilor. Pe vremuri, o investitie pusese aici bazele unei adevarate statiuni. S-a ales insa praful de tot si prin asfaltul terenurilor de tenis, volei si baschet au crescut, biruitoare, buruienile. Proprietarii au incercat de patru ani sa vanda resortul, dar n-a riscat nimeni sa se bage intr-o asemenea afacere.

Una din caracteristicile localnicilor este ca au un ,,cult al florilor“. Satui probabil de atata iarna, cum vine ,,caldura“ cumpara tot felul de flori de la sere si decoreaza casele si restaurantele. Bravo lor!

 Monumentul eroilor

Facem un alt popas cu autobuzul nostru ultraconfortabil la un punct turistic si memorial. L-au stabilit aici din doua motive: de aici se vede (cateodata) foarte bine varful MacKinley si aici se cadea sa ridice un monument in amintirea militarilor americani din cele cinci branse diferite. Sa nu uitam ca Alaska este la usa Asiei. De aici se poate ajunge cel mai repede in Coreea, Japonia și China. In Ancorage exista, asa cum vom mai spune in acest jurnal, doua uriase baze militare. La punctul turistic, am gasit in Alaska si o localitate cu acelasi nume ca biserica noastra din Anaheim: Bethel!

Ghidul ne-a indicat cam unde ar trebui sa se vada MacKinley, dar niste nori nu ne-au lasat sa-l vedem. De vina erau si culmile unor varfuri din masivul cu acelasi nume.

Cu muntii mari, ca si cu oamenii mari, cu cat te apropii de ei cu atata nu-i vezi mai bine. Iti lipseste perspectiva necesara. Te impiedica varfurile mai mici si vegetatia. Denali (MacKinley) are peste 20,327 ft. Cu toate astea, ascuns cu capul in nori si obturat de vegetatia de pe marginea drumului, nu se vede decat din cand in cand, la cotiturile drumului. Am patit acelasi necaz si in Washington State cu Mt. St. Helens si cu Mt. Reinier, pe care aproape ca nu i-am vazut din cauza defileului si a peretelui de vegetatie bogata de pe marginea drumului.

(Va urma)



Categories: Uncategorized

1 reply

Trackbacks

  1. Motivație | Jurnale de drum – Daniel Branzai

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: