Biserica este frântă azi între două tendințe care o pot răpune la fel de deplin: tradiționalismul și neomania (iubirea lipsită de discernământ pentru tot ce e nou, o dorință obsesivă după noutăți).
Curat, murdar, coane Fănică !
Categories: Maxime si cugetari
Barzilaiendan 
Despre cea Catolica sau Ortodoxa, o “simpla” miscare (care s-a intrezarit la noul papa) prin schimbarea subiectului inchinarii impeuna cu ceva corectari de “idolatrie”, se pot reforma ca si biserica (precum a pornit-o John Hus si altii, culminand cu nasterea evanghelicilor prin Luther). Aceasta renastere ii priveste strict pe ei, ori am devenit noi evangelicii exemplu ravnit de ei? Posibil.
Eu ma refeream la traditionlismul din biserica evanghelica locala a fiecaruia, socoteam ca la aceasi v-ati referit si dv.
din acest p.d.v.d., a fi frant de traditionalism devii stors de ultimele puteri si incepi sa strigi dupa ajutoul divin, adica mai e sansa; insa de neomanie, s-ar putea sa o iei inaintea divinului (iar pe taramuri noi, viata spirituala poate fi periculoasa), si atunci cine te va intoarce inapoi (ap Pavel si-a calibrat invatatura periodic cu consiliul de la Ieusalim, ca nu cumva experientele cu Dumezeu sa-l fi departat de invatatura apostolilor si a lui Isus) .
Ce credeti dv., odata ce oscilam intre aceste doua tedinte, cum putem razbi?, (avand in vedere ca biserica Domnului inanteaza, pentru a I-l are in frunte pe Capul ei si dupa acet Cap merge tot trupul).
Gândiți-vă la tradiția catolică sau la cea ortodoxă … Cred că nu v-ați gândit.
Credeti ca traditinalismul o poate rapune? Neomania cred ca da.
(din doua rele a-s pefera primul care ma poate scuti de erezii).
Altfel spus, cred ca un duet intre cele doua (necesare in loc de rele in varianta aceasta) a-r orchestra si modera schimbarile de care evident avem nevoie.
Solomon tinea la sfatul perilor carunti, cred ca nu ne strica nici noua.