Mulțumită Careselei Profiri care a binevoit să o corecteze, am reafișat cartea ,,Chemarea Datoriei – Estera“ și o puteți lua din rubrica de ,,Cărți“ din coloana din dreapta a blogului.

Iată un fragment:

Estera și secretele vieții de familie

Ascunse ca un filigram în paginile acestei cărți despre o societate păgână și păgânizatoare, există secretele universale ale vieții de familie. Relația dintre Hadasa (Estera) și Ahașveroș trebuiesc privite prin această prismă.

Rolul primordial al bărbatului

Criza provocată de nesupunerea reginei Vasti a provocat o republicare, de data aceasta printr-o lege „care nu se poate schimba” a principiului primatului bărbatului în echilibrul vieții de familie. Decretul dat atunci, deși nu este parte dintr-o legislație mozaică sau creștină, scoate în evidență că toți oamenii de bun simț recunosc această rânduială în „legea naturală” a creației și unei bune funcționări a societății:

„A trimis scrisori tuturor ținuturilor din împărăția lui, fiecărui ținut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui și că va vorbi limba poporului său” (Estera 1:22).

Refuzul lui Vasti, împărăteasa imperială, de a veni „cu cununa pe cap” ca să fie admirată de bărbații aprinși în pofte de dezmăț și vin, pare la prima vedere o insulă de bun simț într-un ocean de destrăbălare. Ea a provocat însă o criză care putea duce la subminarea autorității soților în toate familiile din imperiu. Decretul gândit de cei șapte înțelepți ai curții imperiale (Estera 1:13-14; Ezra 7:14) urmărea să restabilească „rânduiala” temporar tulburată.

„… orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui și că va vorbi limba poporului său”

Această reglementare era valabilă și în casele oamenilor de rând și în casele împărătești. Iar după legea mezilor și perșilor, această rânduială nu poate și nu trebuie  … să se schimbe.

Adăugirea „va vorbi limba poporului său” pare neimportantă numai la prima vedere. Într-un context în care căsătoriilor nmixte erau o realitate, decretul asigură că „tonul și direcția unei familii sunt date de bărbatul din casă. Deși limba copiilor se numește de obicei „limba maternă”, decretul stipulează că limba vorbită în casă, în cazul căsătoriilor în care bărbatul și femeia nu provin din același popor, trebuie să fie limba din care se trage bărbatul. Limba vorbită acasă dă identitatea copiilor și determină apartenența generației viitoare.

Extraordinara capacitate de influență a femeii

Cartea aceasta nu este „cartea lui Ahașveroș”, nici „cartea lui Mardoheu” sau „a lui Haman”, ci cartea Esterei! Pusă de Dumnezeu alături de cel mai dezechilibrat, mai despotic și mai absolut conducător al lumii, Estera reușește performanța de a-l determina pe soțul ei să „facă ce trebuie”. Toate toanele lui arbitrare, toată paranoia lui, toată influența unui favorit (prieten) diabolic nu pot sta în calea reușitei unei reprezentante a „sexului slab”. Această concluzie confirmă observația făcută altădată și de altcineva: „Să te ferească Dumnezeu să cazi pe mâna unei … femei!”

Țineți minte ce i s-a întâmplat lui Sisera? Acest general temut de o întreaga generație a fost răpus de mâna firavă a unei femei, Iael:

„Iael a ieșit înaintea lui Sisera și i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine și nu te teme”. El a intrat la ea în cort și ea l-a ascuns sub o învelitoare. 

El i-a zis: „Dă-mi te rog, puțină apă să beau, căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea și l-a acoperit.

El i-a mai zis: „Stai la ușa cortului și dacă vine cineva și te întreabă: „Este cineva aici?” să răspunzi: „Nu”.

Iael, nevasta lui Heber, a luat un țăruș de al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el și i-a bătut țărușul în tâmplă, așa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc și era rupt de oboseală; și a murit” (Judecători 4:18-21).

Toată priceperea acestui conducător nu i-a folosit la nimic, armura lui de războinic nu i-a folosit la nimic, educația lui militară nu i-a folosit la nimic, statura lui impozantă și puterea lui fizică nu i-au folosit la nimic. Prefăcută sub subțirea prietenie de familie, ademenindu-l cu aparenta bunăvoință când i-a oferit laptele adormitor în loc de apă răcoritoare și acoperindu-l perfid sub protecția unei acoperitoare care i-a devenit giulgiu mortuar Iael a premeditat sub un zâmbet fermecător planul ei ucigaș. Unduindu-se sub vorbe prefăcute și mânuind în brațele ei fragede ciocanul și țărușul ucigaș, Iael l-a uciș dintr-o singură lovitură.  Dacă isprava lui Iael nu v-a convins de fantastica forță care se ascunde în spatele farmecelor aparenţei din „slăbiciunea” unei femei vă rog să vă mai aduceți aminte și de dulcea și delicata Dalilă. Ea l-a distrus pe puternicul și neînvinsul Samson.

Campionul unor reușite nemaiauzite, luptătorul invincibil între oamenii cei mai viteji și mai puternici, a intrat mereu în necazuri din cauza „sexului slab” și fost răpus de o fermecătoare și fatală femeie. Care a fost punctul lui slab? „Ia-mi-o căci îmi place!”, i-a el tatălui său neputincios să-l refuze. Fraza aceasta l-a făcut să-și piardă într-o justiție poetică ochii pofticioși și să piară sub dărâmăturile unei vieții care ar fi putut și ar fi trebuit să fie … altfel! (Judecători 14-16).  S-ar putea ca cel care a spus că femeile sunt „sexul slab” să fi avut dreptate, dar în relațiile cu ele bărbații sunt „sexul și mai slab”!

Pe de altă parte, pornind de pe poziția ei de aparentă inferioritate, o femeie remarcabilă ca Abigail a știut să-l călăuzească pe înfuriatul David spre o cale nespus mai bună și mai folositoare (1 Sam. 25). Nu este de mirare că un om ca David și-a spus în sine: „O astfel de femie trebuie să-mi fie mereu prin preajmă” și a luat-o de nevastă. Să ne întoarcem însă la Estera și subiectul secretelor vieții de familie. Cum de a reușit Estera să-l determine pe soțul ei să facă ceea ce a făcut? Care a fost metoda ei și care i-au fost principiile care i-au modelat activitatea?

Providența divină se împletește aici cu priceperea feminină. Din ceea ce a făcut Estera am să caut să înțeleg ce a știut ea despre natura bărbatului și despre principiile după care trebuie să se poarte cu el. Situația este complicată și complexă, dar Estera nu este numai o femeie foarte frumoasă, ci și una foarte deșteaptă. Dincolo de silueta ei ieșită din comun se află strategia ei extraordinară. Redusi la esență, pașii procesului ei de influențare a lui Ahașveroș sunt universabil valabili pentru toate femeile care care evoluează în limitele unei realitați hotărâte și implementate de Dumnezeu însuși. Femeia trebuie să fie nu un „cap al familiei”, ci un ajutor potrivit. Consecințele căderii din Eden au așezat-o într-o dependență subordonată celui din coasta căruia a fost colegial scoasă.

„Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16).) 

C. H. Spurgeon a spus: „Orice tont poate fi numărul unu, dar pentru a funcționa cu numărul doi se cere o înțelepciune cu totul și cu totul deosebită”. Dacă vrei să fi o binecuvântare pentru bărbatul tău, fă aceste patru lucruri pe care le-a făcut ea pentru Ahașveroș:

1. Roagă-te pentru el

„Estera a trimis să spună lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toți Iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și, dacă va fi să per, voi peri.” (Estera 4:15-16).

Probabil că, după Biblie, cea mai importantă carte pe care a citit-o soția mea a fost: „Ce se întâmplă atunci când femeile se roagă?” (What Happens When Women Pray de Evelyn Christenson, Victor Books, 1992, ISBN: 0896939758)

Aleasă din cauza frumuseții ei trupești, Estera știa din educația primită de la Mardoheu ceea ce scrisese împăratul Solomon:

„Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Proverbe 31: 30).

Textul din Estera 2:12 ne spune că Ahașveroș a continuat obiceiul de a-și mări haremul de cadâne și după ce Estera devenise împărăteasă. Nesățioasa goană după iluzoria împlinire a trupului îl mânase pe Ahașveroș spre trupul altor concubine și Estera nu se mai bucura de căutarea de altădată. Ea îi spune lui Mardoheu: „ … eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile” (Estera 4:11).
Ce poate face o femeie care nu mai este în grațiile bărbatului ei? Cum îl mai poate ea influența? Biblia ne spune că Estera a alergat la arma rugăciunii:

„Du-te, strânge pe toți Iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și, dacă va fi să per, voi peri” (Estera 4:16).

În loc să se pregătească să fie cât mai frumoasă în trei zile, Estera alege să se roage și … să postească trei zile. Cât de extraordinar! Femeia aceasta știa ceea ce majoritatea femeilor nu știu. Deasupra tuturor lucrurilor există un Dumnezeu care ne-a dăruit unul altuia și care are un plan pentru viața de familie. Înainte de a cere o audiență la soțul ei, Estera merge în audiență la Dumnezeul care îi dăruise acest soț. Ea merge la autoritatea supremă a căsniciei ei. Așa cum știți, demersul ei a declanșat apoi cascada evenimentelor providențiale care au urmat.

2. Satură-l

Una din cele mai fundamentale concluzii despre familie este că „dragostea bărbatului trece prin  … stomac.” Drumul către inima unui soț nu trece doar prin dormitorul familiei, dacă n-a trecut mai întâi prin … bucătărie.

Estera știe lucrul acesta și își dă seama că soțul ei nu este încă pregătit pentru o discuție. Chiar dacă el pare binevoitor, Estera vrea să-l pregătească așa cum trebuie:

„Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care-l ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful toiagului. Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero și ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, îți voi da.” Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospățul pe care i l-am pregătit” (Estera 5:2-4).

Cum trebuie să fi stat Estera la masă dupe trei zile de post și de rugăciune? Cu destulă grație pentru ca să-l impresioneze pe soțul ei, împăratul, dar și cu destulă credință ca să-L facă pe Dumnezeu să-i miște inima. La sfârșitul banchetului, Ahașveroș își repetă oferta:

„Și pe când beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îți va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta” (Estera 5:6).

Dacă ești femeie, oare ce ai fi răspuns în fața unei asemenea oferte? Nu cumva ai fi crezut că soțul tău ți-a căzut în plasă și te-i fi grabit să-i spui tot ce ai pe inimă? Dacă ai fi făcut așa, te-ai fi pripit și s-ar fi putut să nu iasă bine. Estera îl invitase și pe Haman la ospăț. Problema ei este că omul acesta este preferatul soțului ei și știe că trebuie să-l pregătească și mai mult pentru ceea ce va trebui să-i spună. Deși problema era presantă, deși soarta a sute de mii de iudei era în cumpănă, Estera nu se grăbește. Ea știe cum trebuie să se poarte cu un bărbat. Estara se gândește la Ahașveroș, dar îl are în vedere și pe … Haman.

3. Ia-l ușor, nu-l sâcâi, nu-l împinge

„Estera a răspuns: „Iată ce cer și ce doresc. Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului și dacă găsește cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea și să-mi facă dorința, să mai vină împăratul cu Haman și la ospățul pe care li-l voi pregăti și mâine voi da răspuns împăratului după porunca lui” (Estera 5:7-8).

Phsiologia modernă a descoperit că există o mare deosebire între gândirea feminină și gândirea masculină. Inteligența femeii este predominant intuitivă și merge „în salturi”. Inteligența bărbatului este rațională și cere parcurgerea unui proces, prin comparație, lent înspre concluzii. Ray Confort, un neozeelandez, observa că de câte ori i s-a adresat unui bărbat, Dumnezeu a folosit un apelativ repetativ, de parca bărbatul ar avea nevoie să-și audă de două ori numele înainte de a pricepe că este vorba despre el.

„Avraame, Avraame, …” (Gen. 22:11)

„Simone, Simone, …” (Luca 22:31)

„Saule, Saule, …” (Fapte 9:4)

În vizitele mele pastorale, o soră m-a rugat să-i repar ușa de la intrare: „I-am spus soțului meu de acum două săptămâni, dar el n-are timp …” Eram între prieteni, așa că m-am dus ;la soțul acelei femei și i-am spus: „Vrei să te ajut să repari ușa? Chiar n-ai timp?”

„Da de unde …” mi-a răspuns el. Nevastă-mea crede că toate se pot face la comandă … Mie îmi trebuie timp. O ușă se poate repara în multe feluri … Mă gândesc care este mai ieftin și mai bun și nu știu dacă n-ar fi mai simplu să mă duc la magazin să cumpăr una nouă. Ce știe ea? Ea spune o dată și crede că se poate face peste noapte …”

În excelenta ei carte, „Men Are Like Waffles – Women Are Like Spaghetti”, (care s-ar putea traduce prin „Bărbații sunt colțunași, iar femeile spaghete”) Bill Farrel and Pam Farrel subliniază distincția dintre cele două sexe prin deosebirea dintre colțunași și spaghete. Mintea bărbatului lucrează sistematic, cantonându-se într-un anumit subiect. Mintea feminină lucrează concomitent la mai multe subiecte, interconectându-le și făcându-le interdependente. Ca să fie sigură că este înțeleasă, o soție înțeleaptă se va asigura că soțul ei a părăsit preocuparea anterioară și s-a „strămutat” cu toată atenția în noua temă de discuție. Estera cunoaște și această taină a căsniciei: bărbatul nu trebuie grăbit! Nu este bine să-l împingi de la spate. Nu este folositor să-l cicălești. Lui trebuie să-i dai timp, să-l iei cu ușurelul …

Urmăriți cât de frumos și tactic vorbește această soție înțeleaptă:

„ Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului și dacă găsește cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea și să-mi facă dorința, să mai vină împăratul cu Haman și la ospățul pe care li-l voi pregăti și mâine.”

4. Fă-l să se simtă important pentru tine („Scapă-mă!)

Când acest „mâine a venit” și când Ahașveroș era pregătit prin pașii făcuți anterior de Estera, împărăteasa vorbește. Chiar și acum însă, cuvintele ei se dovedesc a fi pregătite din timp, nepripite și pline de înțelepciune. O femeie știe să câștige prin aparenta ei slăbiciune. O soție pricepută ştie să-și facă soțul să se simtă important în viața ei și în stare să-i asigure fericirea și bunăstarea. Orice femeie care vrea să fie tratată ca o Ileana Cosânzeana trebuie să știe să-și facă soțul să se simta asemenea lui Făt-Frumos!

Urmăriți dialogul dintre Estera și soțul ei:

„ În această a doua zi, împăratul a zis iarăși Esterei, pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îți va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta.”

Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate și dacă găsește cu cale împăratul, dă-mi viața: iată cererea mea; și scapă pe poporul meu: iată dorința mea!” (Estera 7:2-3).

Femeia care încearcă să conducă casa în locul bărbatului ei este neînțeleaptă! Femeia care îl batjocorește pe bărbatul ei pentru că nu-și conduce casa cum se cuvine este neînțeleaptă! Femeia înțeleaptă este aceea care-și împinge prin cuvinte înțelepte și prin atitudini binevoitoare spre poziția și rolul pe care Dumnezeu i l-a destinat în tiparul vieții de familie!

Uitați-vă cum a reacționat Ahașveroș la rugămintea Esterei. Priviți zbuciumul lui lăuntric. Uitați-vă cum iese afară în curte ca să se gândească la ceea ce are de făcut. Priviți-l cum intră hotărât înapoi și cum sare să apere onoarea și viața femeii care-i era soție:

„Când s-a întors împăratul din grădina casei împărătești în odaia ospățului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera și i-a zis: „Cum, să mai și silești pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?” Cu au ieșit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au și acoperit fața lui Haman” (Estera 7:8).

Vorba dulce mult aduce! Vorba înțeleaptă aduce însă și mai mult. Una din cele mai frumoase ilustrații ale acestui adevăr este Abigail din Vechiul Testament. Ea răspunde tuturor acelora care se întreabă: Până unde trebuie să asculte o soție de soțul ei? Trebuie ea să-l cinstească și pe un soț care nu merită? Cât de mare poate fi „neascultarea” unei soții în situațiile în care are de a face cu un soț ieșit din înțelepciunea unui bărbat destinat să aducă bunăstarea peste familia lui? Ce poate face o femeie înțeleaptă atunci când soțul ei pare că a „înnebunit”?

Toate aceste întrebări au fost adevărate în situația lui Abigail. Soțul ei era un caz patologic cunoscut de toată lumea. Chiar și numele lui era „Nabal”, „nebun”. Ce poate face o femeie care ajunge soția unui astfel de soț?

Deși era îndreptățită în ochii multora să se bucure că ar putea să scape de el, Abigail n-o face. Urmăriți-o cum reacționează în fața amenințării care venea din partea lui David peste casa soțului ei:

„Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru și el s-a purtat rău cu ei. Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât și nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid și zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.

Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea și eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se pogorau în fața ei, așa că i-a întâlnit. David zisese: „în zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!”

Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: 

„Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeși de domnul meu. Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sânge și să te ajuți cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal! Primește darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 

Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului și niciodată nu va fi răutate în tine. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai mare peste Israel, atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta” (2 Samuel 25). 

Nu-i de mirare că David a știut să aprecieze o asemenea femeie:

„David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu …” (1 Samuel 25:32-33).

Cazul lui Abigail ne arată că există o formidabilă forță în fragilitatea feminină. O femeie știe și poate să-și pună slabiciunea in slujba succesului. Când Nabal a murit, David și-a amintit de Abigail și și-a zis: O asemenea femeie nu trebuie pierdută. Ea știe cum să-și trateze bărbatul ei. Vreau să o am de nevastă.”

„David a trimis vorba Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” 

Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” Și îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă” (1 Samuel 25:39-42).

Există oameni care se întreabă de ce s-a dat acestei cărți numele „Estera” și nu „Mardoheu”. La urma urmei, Mardoheu a fost acela care a crescut-o și a educat-o pe Estera (Hadasa), Mardoheu a salvat viața împăratului Ahașveroș, Mardoheu a fost acela care a învățat-o pe Estera ce să facă în acel ceas de criză, Mardoheu a fost cinstit ca nimeni altul de împăratul Ahașveroș, Mardoheu a fost acela care a produs conflictul dintre Haman și iudei, Mardoheu a fost cel care a soluționat aparent imposibila situație a pogromului, Mardoheu a ajuns mare demnitar la curtea lui Ahașveroș și el „a scris aceste lucruri” într-o poruncă destinată să facă din izbăvirea aceea o sărbătoare comemorativă perpetuă!

Cum de nu poartă această carte numele „Mardoheu”? De ce i s-a spus „Estera”, nume păgân, nici măcar „Hadasa”?

Poate că singurul răspuns este că Dumnezeu vrea să-i contrazică pe cei care-L învinuiesc de prejudiciu împotriva femeilor. Cartea este o dovadă a atitudinii lui Dumnezeu față de „jumătatea” cea fragilă a creației umane. El nu L-a făcut numai „sexul slab”, ci și „cel frumos” și mai ales „cel strict necesar” și potrivit ca ajutor pentru bărbatul chemat să-i poarte chipul și asemănarea divină în contextul miraculos al creației universale.

Un parteneriat de 50%

Știu că acest subtitlu pare greu de justificat de poziția femeii în imperiul lui Ahașveroș. Aparențele însă, de cele mai multe ori, înșeală. Începând cu Adam și Eva și terminând cu ultima pereche de oameni care va trăi pe față pământului, intenția cu care Dumnezeu i-a așezat pe bărbat și pe femeie unul lângă altul este înscrisă în însăși natura umană. Gândiți-vă puțin la cuvintele adresate Esterei de aparent galantonului Ahașveroș:

„Ce ai tu, împărăteasă Estero și ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, îți voi da” (Estera 5:3).

Oferta împăratului n-a fost o scăpare de moment. Ahașveroș a fost gata să o repete și la sfârșitul banchetului dat în cinstea lui:

„Și pe când beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îți va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta” (Estera 5:6).

Aceleași cuvinte au fost rostite de împărat și la ospățul de a doua zi:

„În această a doua zi, împăratul a zis iarăși Esterei, pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îți va fi împlinită. Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei căpăta” (Estera 7:2).

Mărinimia lui Ahașveroș a mers până la „jumătate din împărăție”. Altfel spus, împăratul îi oferea împărătesei împărțirea autorității imperiale pe din două. Era un alt fel de a o asigura că o consideră o „coregentă” a lui, o parteneră „de la egal la egal” cu împăratul.

Fiecare bărbat, chiar și acela pe care-l teme o lume întreagă, trebuie să se supună ordinii instituite de Dumnezeu în economia familiei.

Un apel asemănător apare și în Noul Testament, în învățătura apostolului Pavel: „Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).

Blestemul datorat căderii în păcat a așezat-o pe femeie într-o poziție de subordonare față de bărbat:

„Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Gen. 3:16).

Aceasta nu înseamnă o diferență de valoare, ci doar una de poziție în modul de funcționare a familiei. Apostolul Pavel confirmă această realitate când ne spune „că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos” (1 Cor. 11:3). După cum Isus Christos este una cu Tatăl, intenția cu care a fost creată femeia a fost ca și ea să fie „una” cu bărbatul. Această realitate este înscrisă în definirea femeii ca „un ajutor potrivit” pentru bărbat.

Dacă până și un tiran absolut ca Ahașveroș și-a dat seama de poziția și valoarea soției lui, bărbații de azi ar face bine să-și prețuiască și ei cum se cuvine nevestele.

Categories: Studiu biblic