Da, mărturisesc deschis: am o slăbiciune pentru cei care poartă numele Sfatcu. Parte din cele mai frumoase zile din viața mea le-am petrecut împreună cu unii dintre ei, de la bojdeuca din dealul Copului, unde m-am simțit adoptat alături de Silvia Tărniceriu și de mulți alții, și până la organizația Christian Aid Ministries din Ohio, fondată de o Sfatculeasă alături de David Troyer.

Doi dintre nepoții familiei Sfatcu, Corina și Iulian îmi sunt și azi foarte dragi și le admir performanțele, atât de deosebite una de alta, dar ambele desfășurate în stratosfera excelenței. Corina este un om de ștință dorit în trei continente și cu performanțe acumulate dincolo de doctoratele care au înobilat-o, dar care n-au reușit să-i veștejească spontaneitatea șăgalnică specifică familiei. Iulian, după o apariție meteorică în peisajul muzical american, după o decepție dezgustată la întâlnirea cu imoralitatea aferentă ei, după un stagiu militar ca mecanic de tancuri (cu deplasări în zonele fierbinți de conflict din fosta Yugoslavie), s-a stabilit în Chicago și s-a decantat într-un soț și tată iubitor. Asta nu înseamnă că a renunțat de tot la marea lui iubire, chitară. Vă invit la un festin muzical pe fondul unor poze din arhivele lui (și ale noastre) sentimentale: aici

,,Ca sa clarific de ce Julian Jones, in misiunea din Bosnia, 1995, a trebuit sa-mi schimb numele pentru safety, mine and my soldiers.
We were interogated for many hours by them and when their soldiers asked me where I was from, I said “I was born in Elizabethtown , Kentucky. M-am informat din timp cu privire la locul meu nou de nastere ca sa pot da si eu raspunsuri acurate and without hesitation. Asa au ramas actele legal.“

Categories: Amintiri, Cantece