2014 în politica lumii: Clarificări sau adâncirea dilemelor?

La finele anului trecut, pe Contributors.ro, propuneam o listă(1) a temelor relevante de politică internaţională pentru anul care avea să urmeze. În mare parte, acestea s-au dovedit reale, dinamice şi elocvente în raport cu ceea ce au însemnat dosarele esenţiale de politică internaţională într-un 2013 mediocru, dominat de turbulenţele post – „primăvara arabă” din Orientul Mijlociu (în special în Siria şi Egipt, dar într-o oarecare măsură şi în Libia sau Tunisia), de eforturile politice şi economice ale Uniunii Europene de a depăşi vârful crizei în zona Euro (cu câteva succese notabile de etapă dar şi cu falimentul mascat al Ciprului, respectiv explozia şomajului în sudul Europei), de dosarul nuclear iranian şi instalarea noului preşedinte al Republicii Islamice (cu toate consecinţele revizitărilor discursive ale Teheranului, după 3 august), de aşteptările consistente legate de noul secretar de stat american John Kerry privind dinamizarea politicii externe a Statelor Unite în al doilea mandat al lui Barack Obama, pe anumite teme trenante, şi, în fine, de importanţa în continuă creştere a politicii energiei,importanţă validată (din nefericire pentru România, Ungaria şi Bulgaria) de comentariile intense în urma eşecului Nabucco West, proiectul gazoductului strategic destinat „coridorului sudic” al Uniunii Europene.

Angela Merkel a fost reconfirmată fără mari emoţii pentru al treilea mandat de cancelar al Germaniei, elementul oarecum surprinzător fiind revenirea la marea coaliţie CDU/CSU-SPD din primul ei mandat (aproape 80% în Bundestag), în urma eşecului liberalilor de la FDP de a intra în Parlament. Stabilitatea pe termen mediu a marii coaliţii de la Berlin va depinde în primul rând de performanţele economiei germane în contextul zonei Euro şi de gradul de satisfacţie economico-socială a germanilor, existând în orice moment riscul repoziţionării social-democraţilor ca partid de opoziţie, cu pretenţii la câştigarea viitorului scrutin, mai ales după trei victorii consecutive ale creştin-democraţilor.

Asia a confirmat de asemenea predicţiile, cu o escaladare a tensiunilor sino-japoneze în Marea Chinei de Est şi cu încercările dramatice ale Coreei de Nord de a speria vecinii şi lumea cu rachetele pe care le expune periodic în delirante parade roz, în speranţa relaxării sancţiunilor economice internaţionale. Ca element de noutate, prezentarea publică, la Phenian, a informaţiilor privind eliminarea unui influent unchi al actualului lider Kim Jong Un şi a anturajului acestuia a reprezentat mesajul cât se poate de transparent al regimului privind întărirea puterii tânărului dictator şi acceptarea definitivă, de către sistem, a celei de-a treia generaţii a dinastiei Kim.

Desigur, a mai fost Summitul de la Vilnius, un semi-eşec al Uniunii Europene şi al Programului „Parteneriatul Estic”, dar ar fi bine să realizăm că, la nivel global, parafarea

(here)



Categories: Articole de interes general

2 replies

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: