Ce au în comun următorii termeni din Biblie: Aleluia, Amin, Osana, Maranata ?

Bineînșeles că știți, sunt ,,transliterări“! Restul cuvintelor din textul biblic este sunt ,,traduse“. Aceste ,,cuvinte transliterate“ (scrise literă cu literă) ne-au fost păstrate cum apar ele în limba originală, pentru ca efectul lor să fie mai puternic. Probabil că, în parte, acesta este efectul produs.

Există însă un termen în cazul căruia cred că s-a făcut o mare greșeală, una care ține de manevrele și nemulțumirile bisericii istorice din România. Sub presiunea ei, Biblia Cornilescu a păstrat ne ,,tradus“ un termen care îmi este foarte drag și care definește prospețimea creștinismului neinstituționalizat. Știți despre care termen vă vorbesc? Gândiți-vă puțin …

Singurul loc în care acest termen a fost ,,tradus“, nu ,,transliterat“, este în mesajul angelic pe care-l citim de fiecare dată în preajma zilei de 25 Decembrie. Se găsește în Evanghelia lui  Luca și sună românește așa:

,,Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: …“ (Luca 2:10)

Da, ați prceput despre ce termen vreau să vă spun ceva: acela de ,,veste bună“, transliterat în toate celelalte pasaje din traducerea lui Cornilescu (în limba greacă εὐαγγέλιον euangélion, evanghelie).

Noul Testament ar suna cu totul altfel dacă am zădărnicii acest complot și am ,,traduce“ termenul în toate pasajele în care apare el în Noul Testament. Am recitit foarte multe dintre ele în meditațiile mele pregătitoare pentru marele praznic al Întrupării și mi-a făcut foarte mult bine. Am avut astfel încă o dată confirmarea că în lume există foarte multe religii, dar o singură Evanghelie (veste bună). Ea nu este o discuție sau o dezbatere, ci o știre, un anunț.

Biblia ne anunță că Dumnezeu S-a hotărât să ne facă bine. În ciuda tuturor păcatelor noastre, în ciuda tuturor rătăcirilor noastre seculare, Creatorul a pus la cale un plan prin care să se îndure de noi și să ne poată readuce în binecuvântările apropierii de El. Fii risipitori se pot întoarce fără frică ,,acasă“. În Casa Tatălui nu-i așteaptă nici mustrare și nici pedeapsă, doar o haină nouă, un inel în deget și un mare ospăț … de bucurie !

În pasajul lui Luca, termenul Evanghelie a fost ,,tradus“. Nu se putea altfel! Până și cei mai înfocați suporteri ai sistemului rigid religios și-au dat seama că ar fi o împietate să nu-l traducă. Fără traducerea lui, oamenii n-ar fi putut înțelege care este esența întrupării Fiului sub chipul de prunc născut în proximitatea păstorilor din câmpia Betleemului. ,,Vestea bună“ a fost destinată să fie o mare bucurie ,,pentru tot norodul“!

Cu câțiva ani în urmă, m-am lăsat antrenat într-o dispută purtată pe Internet asupra termenului sub care ne înregimentăm noi, baptiștii. Unii susțineau că suntem urmași ai Reformei (sau ai Refărâmării, cum ar trebui să i se spună). Alții au fost de părere că noi suntem părtași la mișcarea ,,protestantă“, iar alții susțineau că data istorică și locul apariției noastre ne-ar îndreptăți mai degrabă să ne numim, alături de pentecostali și creștini după evanghelie, ,,neo-protestanți“ ….

M-am lăsat convins atunci instinctiv de cei care au propus să ne spunem simplu ,,evanghelici“, dat fiind ambiția noastră de a ne conforma numai învățăturilor cuprinse în Evanghelia scrisă a Noului Testament. Nu știam că acesta este răspunsul biblic la criticile celor care nu găsesc cum se numește creștinismul și lucrarea din bisericile locale în textul Noului Testament.

Întradevăr, ne trebuie să auzim Evanghelia, să ni se explice Evanghelia, să credem Evanghelia, să primim Evanghelia, să trăim Evanghelia și să răspândim Evanghelia. Evanghelia este conceptul Tatălui pentru salvarea omenirii, realizarea Fiului prin viața și sacrificiul Său ispășitor și mesajul susținut de puterea Duhului în fața oamenilor care trăiesc în această vreme de har. La Evanghelie nu avem voie să adăugăm nimic. Din ea nu avem voie să scoatem nimic. Pe ea trebie să o primim, refuzarea ei însemnând o auto-condamnare la despărțirea eternă de Dumnezeu și prăbușirea în perimetrul pedepselor necruțătoare ale iadului veșnic.

Până aici totul este bine și frumos, dar anul acesta eu am pătruns într-o realitate suplimentară (sau, mai bine zis, m-am lăsat pătruns de ea). Revelația aceasta mi-a îndreptățit tot ceea ce știam eu, dar fusesem incapabil să pun în cuvinte, despre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut în creștinism: ieșirea lor din tiparele unui sistem religios țeapăn înspre prospețimea unei primăvăratece explozii de bucurie, rânduită de Dumnezeu și anunțată de îngeri ,,pentru tot norodul“.

Vă propun să repetați experiența mea și să citiți (macar într-o Concordanță) toate pasajele din Noul Testament în care apare transliterarea ,,Evanghelie“ și să o înlocuiți cu traducerea ,,veste bună“. Veți avea o experiență senzațională, o schimbare de paradigmă mai mult decât necesară, o simplificare și o explicare a prospețimii care a ccerit lumea primului veac și i-a întors pe oameni cu sutele de mii la Dumnezeu.

…   …   …

Gândiți-vă ce schimbări de trăiri creștine am avea și noi dacă am accepta să ne numim ,,evanghelici“, nu în varianta transliterării, ci în aceea a traducerii !!! Am să vă sugerez câteva schimbări spectaculoase de situații.

Cunosc tot felul de numiri pentru biserici locale (Golgota, Betania, Bethel, Calea Crucii, Cuvântul vieții, Isus Salvatorul, etc.). Regret că nu am știut să subliniem de-a lungul istoriei specificul nostru prin adoptarea traducerii termenului de ,,Evanghelici“. Ni s-ar fi spus ,,biserica Veștii Bune“.

1. Vă dați seama ce extraordinar ar fi dacă n-am avea doar predicatori evanghelici, ci predicatori ai veștii bune ?! Ce frumos ar suna: ,,lucrător cu vestea bună“ ! Ce senzațional ar fi dacă ne-am însuși acest vocabular și l-am trăi! Eu aș fi ,,predicatorul veste bună“! Dirijorul de la noi ar fi ,,dirijorul veste bună“! Coriștii ar fi și ei soprane veste bună, altiste veste bună, tenori veste bună și bași veste bună.

2. Puteți să vă imaginați ce mult s-ar schimba totul dacă la adunările noastre generale ar lua cuvântul un frate veste bună sau o soră veste bună, nu doar un frate evanghelic sau o soră evanghelică, în terminologia care ne permite să fim ,,răi“ astăzi ?!

3. Puteți să întrezăriți cum ar fi la căsătorie dacă un ,,băiat veste bună“ ar căuta neapărat o ,,fată veste bună“ cu care să înteleieze o familie ? (Până și limbajul american cunoaște contrariul când spune: Lasă-0 și fugi cât poți de el/ea, că este ,,bad news“!)

4. Vă dați seama ce freamăt ar fi într-un cartier când oamenilor care se întreabă ce fel de biserică tocmai s-a deschis în casa aceea frumoasă cumpărată de curând și transformată așa de repede li s-ar putea răspunde: ,,Nu, nu sunt nici ortodocși, nici catolici, nici reformați și nici neoprotestanți, ci aparțin unei mișcări numite ,,biserica veste bună“ ?!!! Simțiți ce atracție ar exercita o asemenea numire asupra oamenilor necăjiți din jur.

5. Puteți să vă imaginați ce-ar fi într-o intreprindere/companie sau școală/universitate în care s-ar afla că noul venit sau noul angajat este un ,,creștin veste bună“ ?!

6. Oare nu ne-ar privi vecinii de pe stradă cu mai mult interes și simpatie dacă ne-am prezenta tuturor drept ,,creștini ai veștii bune“ ?!

+++++

Am spus toate aceste lcruri la noi, la Bethel, duminică seara. Reacția a fost așa cum am anticipat-o: cei legaliști au intrat în panică; cei îngâmfați s-au refugiat în terminologii doctrinare și în tratate de teologie sistematică (fariseii și cărturarii n-au dispărut niciodată dintre noi!). Cei mai mulți însă m-au înțeles și s-au bucurat foarte mult. Un musafir mi-a mărturisit că acesta este mesajul pe care-l căuta de câțiva ani de zile. Un frate a venit emoționat și m-a luat în brațe. A fost un mesaj care nu l-a lăsat pe niciunul indiferent. A fost o predică de Crăciun așa cum nu mai ascultaseră, deși au auzit multe altele (inclusiv de-ale mele) din textul acesta.

Voi … ce ziceți ?

Categories: Teologice