În postul anterior am afirmat că:
1. Muzica negrilor din continentul african este o expresie particulară a experienței oamenilor din acel continent.
În acest al doilea post spune că:
2. Muzica negrilor din continentul african este rezultatul unei trăiri personale intense.
Spre deosebire de muzica europeană care este făcută să fie ascultată, muzica africană este făcută să fie trăită intens.
Nu poți ,,asculta“ muzica africană. Ea n-are nevoie de spectatori. Ca s-o înțelegi, trebuie să o trăiești, să ți-o însușești. Muzica negrilor este o muzică de grup, de trib, de ceremonii comunale. Privită ,,din afară“, ea este o manifestare mai degrabă animalică. Trăită ,,dinăuntru“, ea este copleșitoare, invadatoare, epuizantă, orgasmică.
Fiecare participant are libertatea să urmeze linia melodică sau să ,,improvizeze“ în funcție de trăirile lui de moment. Acest caracter de ,,improvizație“ datorată trăirilor interioare de moment este una din caracteristicile muzicii africane care s-au permanentizat în muzcica de jazz, dar și în alte forme de muzică din bisericile contemporane ale negrilor din America:
Categories: Cantece
Barzilaiendan 
Am avut ocazia, acum aproximativ 2 ani, sa asist la o inchinare a corului refugiatilor africani din Romania. A fost o experienta unica. Tot aerul din sala vibra la propriu, era atita bucurie manifestata plenar, nu numai cu vocea, ci cu tot trupul, era atita dragoste fata de Tatal,absolut impresionant. Si cei care cintau erau niste refugiati, oameni rupti de locurile natale, oameni cu multe , multe probleme, dar care aveau atita dragoste si incredere in Cel care ne-a fagaduit ca va fi cu noi in toate zilele, incit fiecare fibra a corpului lor exprima dragoste si bucurie.
Părerea mea este că fiecare om are dreptul la un dialog cu Divinul şi modul cum îi aduce laude este personaL, strict personal. Şi mai cred că Dumnezeu primeşte laudele indiferent în ce manieră sunt aduse, atâta timp cât sunt făcute dintr-o inimă curată.
Mulţumiri .