Eclesiastul este “Evanghelia pentru o vreme ca aceasta“, cea mai bună veste dată celor care trăiesc în „post-modernismul“ contemporan.

„Lumea e o scenă, noi suntem actorii“. Shakespeare a avut dreptate. Fiecare generaţie îmbracă aceleaşi costume şi „se dă în spectacol“. Solomon a ştiut însă aceasta cu mult înaintea geniului din Anglia:

Ce a fost va mai fi, şi ce s‑a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s‑ar putea spune: „Iată ceva nou!“, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. (Eclesiastul 1:9‑10)

În orice epocă am trăi, cu orice filosofie ne‑am confrunta, avem din partea lui Dumnezeu un îndrumător adecvat. Pentru veacul post‑modernismului şi pentru deruta generală în care trăieşte lumea de azi, cea mai potrivită carte pe care ne‑o recomandă Biblia este cartea Eclesiastul, scrisă de împăratul Solomon. Acest om a petrecut patruzeci de ani pe acoperişul lumii, plimbându‑se pe toate Everesturile ei ‑ bogăţie, faimă, dragoste, respect, înţelepciune. Totuşi, pe fiecare vârf de munte şi în ameţitoarele coborâri care le‑au urmat, Solomon a ajuns să‑şi dea seama că viaţa este stearpă nu numai la mari altitudini, ci şi în văile pe care le‑a văzut mai bine ca oricare altul.

Ce‑ai găsit tu pe Everestul tău? Poate că eşti promovat acum în vârful piramidei sociale, ai câştigat lozul cel mare, te‑ai căsătorit cu persoana perfectă, ai fost în staţiunea de vacanţă mult dorită, ţi‑ai cumpărat vila mult visată sau ţi‑ai văzut în sfârşit cartea publicată! Şi acum… asta‑i tot? Fiecare împlinire de genul acesta este urmată invariabil de un sentiment de „dezumflare“. Ceva lipseşte… Ceva nu este aşa cum ai sperat. Ai sentimentul că ai crezut una şi ai căpătat alta sau poate că ai căutat într‑un loc greşit. „Dacă cerul ar încerca să vină pe pământ, scrie David Jeremiah, munţii n‑ar fi destul de înalţi şi oceanele n‑ar fi destul de adânci. Trebuie să‑l căutăm în altă parte.“

Vă invit să veniţi în cea mai importantă călătorie a vieţii dumneavoastră. La capătul ei, dacă sunteţi pământul care trebuie, vă va încolţi în suflet sămânţa unei vieţi nemuritoare, veţi găsi adevărata Stea a Nordului care să vă călăuzească, lumina care să vă umple sufletul de bucurie şi cărarea spre mult dorita fericire eternă.

Impasul

Pentru ca o carte să fie „bună“ ea are nevoie nu numai de un autor bun, ci și de un cititor pe măsură. În lipsa celui din urmă, ea rămâne: dificilă, neclară, greu de înțeles, confuză. Nu e de mirare că toate aceste lucruri s-au spus și despre cartea Eclesiastul.

Eram examinat pentru ordinarea mea ca păstor la misiunea începută de Biserica Baptistă din Los Angeles în aria oraşului Hollywood. Ca să mă „încuie“, unul dintre cei prezenţi mi‑a pus o întrebare la care nici el nu ştia ce să răspundă: „Ce ne poţi spune despre cartea Eclesiastul?“

Am tăcut un timp, mi‑am adunat cunoştinţele căpătate în anii de Seminar şi de studii pasionate într‑ale filosofiei şi am început: „Eclesiastul este traducerea greacă a termenului Kohelet din ebraică. Cuvântul numeşte o persoană care „vorbeşte adunării“. Considerând sonoritatea caracteristică din limba greacă, am putea spune că Eclesiastul este «cel care vorbeşte Eclesiei», adică Bisericii, în sensul ei de adunare a copiilor lui Dumnezeu.“

„Te‑ai încurcat rău tinere, m‑a întrerupt cel care pusese întrebarea, Eclesiastul este din Vechiul Testament şi Biserica este din Noul Testament. Ai încurcat‑o rău de tot…“

Fratele Petru Popovici, blajin şi îngăduitor, a intervenit: „Lasă‑l să continue, că ştie el unde vrea să ajungă. Ai pus întrebarea, acum ai răbdare să auzi răspunsul. Continuă, frate Brânzei.“

Am continuat atunci și de atunci, tot continui …

Eclesiastul este ca o groapă fără fund. Este foarte greu să vorbeşti sau să scrii despre Eclesiastul lui Solomon. Este ca şi cum ai încerca să cuprinzi un vas mai mare într‑unul mai mic. Dumnezeu l‑a destinat pe Solomon să fie „cel mai înţelept dintre oameni“:

(Şi) Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n‑a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.“ (1 Împăraţi 3:11‑12)

Cum să scrie un om obişnuit despre un geniu? Cum şi ce să spună „copilul lui Brânzei“ despre… Solomon? Ce şanse are cel obişnuit să‑l priceapă pe cel înţelept? Cum ar putea el să‑l explice apoi altor oameni obişnuiţi ca şi el?

Se spune că un american privea mirat la tabloul Giocondei pictat de inegalabilul Leonardo da Vinci. Văzându‑l că stăruieşte atâta, paznicul s‑a apropiat de el şi l‑a întrebat: „Ce părere aveţi?“

„De ce mă întrebi?“ i‑a răspuns americanul.

„Ca să aflu ceva despre dumneavoastră. Vedeţi, aici oricine vorbeşte despre Mona Lisa nu măsoară valoarea tabloului, ci dă pe faţă cât de priceput este el la pictură. Vorbele lui nu exprimă valoarea tabloului, ci propria lui valoare. Judecând‑o pe ea, el se judecă de fapt pe el însuşi. Nu noi ne uităm la Mona Lisa, ci ea se uită la fiecare dintre noi şi ne descoperă. Ăsta este motivul adevărat al surâsului ei misterios.“

Nu putem recunoaşte decât atâta valoare cât este în noi înşine.

Soluţia propusă de mine

În loc să caut să‑l explic pe Solomon, lucru care nu‑mi este la îndemână, cred că este mai potrivit să‑l las pe el să ne vorbească. Poate că vom înţelege împreună măcar câte ceva din ceea ce ne spune el.

Eclesiastul este cea mai bună veste pentru postmo­dernismul contemporan, în care fiecare caută adevărul în felul lui personal. Ea ne asigură că nu plictiseala şi resemnarea trebuie să fie predominante în viaţă, ci bucuria, plăcerea de a trăi şi de a înfăptui lucrări măreţe, împreună cu Dumnezeu şi în ascultare de Dumnezeu.

Eclesiastul este o carte pentru cel căruia îi place să gândească. Solomon este frate cu „trestiile gânditoare“, cu toţi cei frământaţi de întrebările fundamentale ale vieţii: Cine sunt? De unde vin şi încotro mă îndrept? Ce rost are viaţa? Cum e mai bine: să fiu „mai neprihănit ca tine“ sau „mai nelegiuit ca tine“? Care este diferenţa? Există vreo a treia variantă pe care să o accepte şi lumea şi să‑I fie plăcută şi lui Dumnezeu în acelaşi timp?

Eclesiastul este soluţia dată celui ce caută să grupeze toate aspectele aparent contradictorii ale vieţii într‑un „tot“ coerent, corect şi cu consecinţe veşnice. Cartea îi oferă omului nu numai perplexitatea căutătorului, ci şi părerea Creatorului despre rostul evenimentelor vieţii.

Pentru scrierea acestei cărţi m‑am pregătit citind foarte multe scrise de alţii. Am rămas uimit să văd ce mulţi sunt cei care se declară „specialişti“ în Eclesiastul şi au iluzia că „l‑au băgat în buzunar“ pe cel mai mare gânditor al lumii… Trebuie să vă mărturisesc că pasiunea mea de a studia „filosofia“ încă din tinereţe m‑a familiarizat, măcar în parte, cu scrierile marilor gânditori greci şi latini ai antichităţii, precum şi cu o pletoră de gânditori semănaţi ca nişte verigi de lanţ de‑a lungul secolelor. Niciunul dintre ei însă, nici Socrate, nici Platon, nici Aristotel, nici Noica sau Shopenhauer nu pot fi puşi alături de autorul cărţii Eclesiastul. Unii încearcă să‑l „încadreze“ pe Solomon în diferite sisteme filosofice (agnostic, existenţialist, stoic, hedonist, materialist), dar Solomon este mult mai mare decât aceste „haine strâmte“ în care încearcă să‑l îmbrace ei. Ar fi bine să uităm de ceilalţi atunci când stăm de vorbă cu însuşi… Solomon! Vă propun să‑l ascultăm împreună pe înţeleptul căruia Dumnezeu i‑a făcut cinstea să‑l adăpostească în colecţia de cărţi sfinte ale Bibliei.

În cea de a doua jumătate a anului 2007 l-am vegheat la Los Angeles pe tatăl meu în ultimele luni ale luptei lui cu cancerul.

Dintr-o dorinţă copilărească, dar sinceră de a-l ajuta, am aşternut atunci pe hârtie ceea ce „dospeam“ de mult despre Eclesiastul. Am socotit că este cel mai bun lucru pe care‑l pot face pentru pregătirea tatălui meu pentru eternitate. Nu că ar fi avut nevoie, dar aştepta în fiecare zi paginile studiului acesta, care venea ca o confirmare a celor mai profunde convingerilor ale lui.

„O să iasă o carte bună“, mi-a spus.  Atunci şi acolo, studiul acesta ne-a folosit la amândoi. Sper să vă folosească şi vouă.

Din partea unui prieten care a citit-o pentru evaluare și corectare:

Cartea ta-i scrisă cu stele,
Ca şi litere-n cuvânt;
Iar luminile din ele
Îl slăvesc pe “Cel ce Sânt”!…

Un gigant în haine strâmte,
Nu se poate îmbrăca;
Numai o sfinţită minte,
Îi dă mantie a purta!

Vasile Ghiţă  – 2-28-09

Categories: Studiu biblic