Străbătând întreaga Scriptură găsim cazuri de oameni luptându-se să găsească scopul pentru care Dumnezeu întârzie. Ia, de exemplu, lunga aşteptarea a unui fiu de către Avraam. Sau anii îndelungaţi ai lui Iosif în închisoare ca victimă a circumstanţelor crude. Sau lunga obscuritatea a lui Moise în pustiu înainte de a fi chemat să-şi elibereze poporul şi să-l conducă spre Ţara Promisă. Disciplina întârzierii este descrisă pe larg în viaţa multor caractere biblice, nu în ultimul rând în ce-L priveşte pe Domnul nostru, care a petrecut câţiva ani de tăcere pe străzile înguste ale Nazaretului. Atunci când anii fug repede şi ceva din ceea ce a promis Domnul nu se împlineşte, viaţa poate să devină foarte confuză şi complicată. Ne uităm la oportunităţile pierdute şi strigăm: „De ce? De ce? De ce?”

Primul lucru pe care ar trebui să-l facem când ne confruntăm cu întârzierea unui promisiuni este să verificăm în primul rând dacă am primit o promisiune divină şi că nu suntem victime ale unei iluzii. Mulţi iau cuvinte din Biblie care aveau semnificaţie doar pentru anumite persoane din Scriptură, le aplică lor înşişi, şi apoi devin dezamăgiţi când nu se întâmplă. Aşa că verifică să vezi dacă aceasta a fost o promisiune clară pe care ţi-a dat-o ţie Dumnezeu prin Cuvântul Lui.

Odată ce eşti sigur de lucrul acesta atunci păstrează în minte faptul că Dumnezeu vede sfârşitul încă de la început şi face ca lucrurile să se petreacă la vremea potrivită. Nu trebuie să existe nici o ambiguitate în această privinţă, deoarece odată ce punem la îndoială sincronizarea perfectă a lui Dumnezeu ne deschidem la tot felul de îndoieli. Nu ne putem opune intrării îndoielii în inima noastră, desigur, dar o putem opri să locuiască acolo. Indiferent ce a promis Dumnezeu (şi trebuie să fii sigur că este o promisiune), să fii sigur că se va întâmpla. Nu întotdeauna la vremea ta. Dar întotdeauna la vremea Lui.

Categories: Maxime si cugetari