Iosif Dragomir

Trebuie să recunoaştem că foamea sexuală nu este mai ruşinoasă decât foamea după mâncare. Totuşi, ea nu trebuie să fie luată în acelaşi sens ca şi foamea după mâncare, şi anume că trebuie să fie satisfăcută. Nu putem trăi fără mâncare, dar putem trăi fără sex.

Problema principală care stă la baza frustrării sexuale este aceea a eliberării energiei sexuale. Pentru oamenii căsătoriţi acest lucru poate fi făcut în mod legitim prin actul sexual, dar pentru cei necăsătoriţi lucrul acesta este interzis de Scriptură. Cum pot oamenii necăsătoriţi, şi în unele circumstanţe şi cei căsătoriţi, să gestioneze un apetit sexual insistent? Este masturbarea răspunsul? Scriptura păstrează tăcere în această problemă (cu excepţia cazului discutabil al lui Onan din Genesa 38:9), şi unii simt că atunci când nu poate fi găsită nici o soluţie de uşurare, masturbarea este permisă, fără a folosi imagini sexuale pentru a se distra.

Există „o cale nespus mai bună”, totuşi – calea sublimării. Sublimarea înseamnă reorientarea energiilor spre un alt nivel de activitate şi mai înalt. Unul dintre cei mai buni practicieni (specialist chiar) în acest domeniu a fost apostolul Pavel. El a fost în mod evident necăsătorit (vezi 1 Corinteni 7:7), totuşi deşi nu a negat stoarcerea biologică a apetitului lui sexual el nu era frustrat, deoarecetoate energiile lui au fost înhămate la cauza Împărăţiei lui Dumnezeu. El a fost creativ la nivelul minţii şi al spiritului, astfel apetiturile lui inferioare au fost sublimate.

Când toate energiile spiritului sunt focalizate pe Hristos şi Împărăţia Lui, energiile sexuale nu vor fi eliminate, dar ele vor fi împiedicate în a fi o cauză a frustrării. Multe persoane necăsătorite cu un apetit sexual puternic au descoperit că i se pierde puterea persistentă atunci când se pierd pe ei înşişi în slujirea puternică a Stăpânului lor.

Categories: Maxime si cugetari