Iosif Dragomir

Destrămarea unei căsătorii poate fi mult mai traumatizantă şi dureroasă chiar decât moartea unui partener. La moarte spunem „la revedere”, şi după o perioadă de durere şi doliu inima adună o nouă putere şi se simte plină de viaţă din nou. Dar o separare sau un divorţ are un preţ care este greu de descris. Prietenii pot să ajute şi să fie un mare suport, dar nu există nimeni care înţelege ca Domnul Isus. El ştie, mai mult ca oricine, ce însemnă să fii respins, neînţeles şi rănit. Luând măsurile prezentate aici nu va fi uşor, dar experienţa a arătat că atunci când sunt urmate puterea de a persevera şi a continua în viaţă este renăscută.

Mai întâi, vorbeşte cu Dumnezeu despre situaţie. Este important în mod vital să recunoşti faţă de tine şi faţă de Dumnezeu întreaga ta inimă sau sentimentele pline de mânie. Inima nu poate fi vindecată până nu se recunoaşte.

În al doilea rând, cercetează zilnic Scripturile, cerând lui Dumnezeu să-ţi dea cuvinte de încurajare. Dumnezeu face să prindă viaţă diferite cuvinte din Scriptură pentru oameni diferiţi. Psalmii pot fi de un ajutor special în acest context.

În al treilea rând, ajunge la o înţelegere, oricât de dureros ar putea fi, cu privire la faptul că nu poate fi restaurată căsătoria ta. Dacă există speranţă că lucrul acesta se poate realiza atunci trăieşte cu această speranţă, dar şi cu recunoaşterea faptului că nu se poate.

În al patrulea rând, reaminteşte-ţi că mai întâi eşti o persoană înainte de a fi un partener. Deşi o tovărăşie poate fi distrusă identitatea ta ca persoană în Hristos nu poate fi distrusă.

În al cincilea rând, dezvoltă o relaţie apropiată şi continuă cu Dumnezeu în rugăciune. Lipsa unui partener aduce o anumită singurătate, dar ea oferă o oportunitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu într-un mod în care nu L-ai fi putut cunoaşte înainte.

Categories: Maxime si cugetari