Ionel Plesea, a trecut dincolo de Rau, pe la Medias Romania, dupa o calatorie de 85 de ani. A plecat unul dintre “uriasii” pe umerii caruia a venit generatia mea.
A inceput ca si Crestin dupa Evanghelie, s-a botezat la Baptisti si a slujit la Penticostali. A fost o suma a ce era mai bun in Romania evanghelica .
Un predicator echilibrat fara excese si fara artificii siropoase, cu o nota duhovniceasca profunda Radia o pace si o liniste care te zidea si iti provoca o gelozie sfanta. Fostul, Ioan Baleanu dirijor de cor de la Sega-Arad, a spus odata: “fratele asta nu trebuie sa spuna nimic, mi-e destul sa privesc fata lui.”
Era muncitor, un meserias care mergea in fiecare dimineata la fabrica cu “ujina “ in geanta; nu am putut niciodata sa mi-l imaginez cu mainile pline de vaselina si hainele patate de ulei, era pedant si avea o anumita noblete in tinuta si gesturi. Citea si studia in limba germana, era un erudit in ce priveste invatatura lui Cristos. Si el fost unul dintre “uriasii pe umerii caruia a venit generatia mea”:
Astazi, Ionel Plesa, este de patru zile in mormant. Am senzatia ca a trecu pe furis, ca sa nu starneasca vre-o impotrivire sau sa faca senzatie. (nu am put afla reactii pe internet fara sa sugerez ca nu sunt deloc).Avea cumva o aura de profet. Lipsa reactiilor la moartea lui imi provoaca o anumita amaraciune. Baptistii il tineau de Penticostal, Penticostalii il acuzau de Baptist.
Nu am cunoscut un alt pastor baptist ori penticostal sau prezbiter de la crestini dupa evanghelie, cu autoritatea, eperimentarea si calauzirea Duhului Sfant la nivelul fratiei sale.
Sunt amintiri pe care nu le-am vizitat de mult si care au primit o dimensiune de legenda in mintea mea, le scriu asa cum mi-au ramas intiparite.
Atel este un orasel undeva langa Brasov . Intr-o dumineca dimineata, Ionel Plesa se ruga inainte de a pleca, la gara sa calatoreasca la biserica unde era invitat;
s-a ridicat de pe genunchi si i-a spus sotiei, merg a Atel. La Atel nu era atunci nici o biserica evanghelica, dar “Duhul te trimite unde vrea”
Dimineata la Atel femeile “maturau la ulita” s-a apropiat de o femeie si a intrebat, daca sunt pocaiti in comuna lor, femeia a negat. A pornit pe o ulita, un baietel se juca cu mingea, putin prea dimineata, l-a intrebat dac sunt oameni care se roaga undeva . Copilul a aratat cu mana spre o casa…. A sunat a iesit sa il primeasca un barbat…. L-a poftit inauntru… In casa erau adunati un grup de barbati. Dupa ce s-a asezat pe un scaun, un barbat dintre ei l-a intrebat: “ spune-ne cum ai ajuns aici” le-a spus: “pe cand ma rugam…”
Barbatul a replicat: “ postim si ne rugam de trei zile, noi am inceput sa citim Biblia si avem nevoie de ajutor sa o intelegm, ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne trimita pe cineva….”Asa a inceput biserica din Atel. Este o povestire care te infioara, venind parca din Faptele Apostolilor.
In tinerete Ionel Plesa si-a dorit sa aibe o viziune a arestarii si patimirii Domnului, si a avut-o. Este in aceast episod din viata lui, ceva care se deosebeste de visele si viziunile care se pot naste din multimea gandurilor (Solomon).
Nu am putut sa imi explic niciodata cum in timpul acestui vis ori vedenie ori ce a fost. Fratele Plesa care nu stia evreiste “a primit” o cantarea in evreieste, a fost in stare sa scrie sunetul cuvintelor cu litere latinesti, si sa le inteleaga sensul in romaneste. Mai tarziu cand un cunoscator a limbii evreiesti a vazut textul a confirmat ca textul romanesc este acelasi cu textul evreiesc.
Eu personal l-am auzit de multe ori cantand cantarea in evreiste si in romaneste, chiar si la biserica Sega, cred ca aceasta cantarea se numeste “Sufletul meu e cuprins de-ntristare de moarte” in vedenia dumnealui era cantarea pe care o cantau ucenicii impreuna cu Domnul. Pot sa explic rational cum? Nicidecum.
Nu stiu exact daca aceste lucruri au fost scriese undeva, dar eu le-am auzit de la dumnealui impreuna cu altii care am avut harul sa ne ofere prietenia si increderea fratiei sale.
Asa numita Meditatie Transcedentala, este un episod trait de intelctualii romani, de clasa la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80,episod inca in ceata politca. “Era un ritual de tip asiatic, indian, mai exotic pentru romani, dar care era extrem de interesant pentru cercetatori. Flori, ghirlande, fructe, parca si o lumanare, fotografia lui Maharishi Mahesh Yogi pe o masa, cam cum se aduc ofrande sau cum primesc turistii locuitorii unor insule exotice”
Episodul acesta a creiat victme, altele decat degradarea de partid si pierderea slujbei, unii dintre intectualii participanti au intrat sub influenta duhurilor.
Un lucru putin stiut este cel contactat in Romania de victime , oameni cu demnitati de clasa, a fost Ionel Plesa care a asistat cazuri dramatice.
Ionel Plesa a avut mai multe experiente in viata lui, unele miraculase, dar se comporta ca si cum aceasta ar trebui sa fie norma crestinului. Nu facea caz de ele si nu le povestea usor, cu toate acestea in viata lui nu a prevalat experienta personala, ci predicarea Cuvantului, nu imi aduc aminte sa fi ilustrat predicile fartiei sale cu experientele personale si nu era in senszationalist. Experientele personale le prezenta in cercuri rastranse, de obicei cand era presat de ascultatori sa o faca. Si intodeauna o facea cu retinere umila si tintea intruna zidirea altora.
,,Se duc oamenii de bine”….si iata, imi pasa.
Florian Guler
Categories: Amintiri
Cum să n-o public? Cunosc și eu și omul și harul de a-l cunoaște.
După 25 de ani de când l-am văzut ultima oară pe fratele Pleșa , m-a apucat un dor cumplit, și am început să caut amintiri despre dânsul . Eu îl consider undeva ”acolo” unde l-am intalnit in 1994, in America.Atunci am trăit cea mai mare minune care se poate întâmpla in viata unui muritor. Am s-o spun intr-o fraza, desi ar merita o carte întregă. Am plecat din România într-o delegatie de serviciu pentru o lună in America.Am plecat atee și m-am intors crestină botezată de fratele Plesa in casa unde găzduiam. ”Intâmplarea”a facut să avem niste prieteni comuni, eu stăteam la ei iar familia Plesa venea in vizită la ei . Asa am ajuns să ne cunoastem.Pentru mine care nu cunosteam pe nimeni din mediul acesta crestin , fratele Plesa era doar un om bun si blând ca orice ”pocăit”. Abia mai târziu am inteles ce mare binecuvântare mi-a dat Dumnezeu să întâlnesc un asemenea OM.Povețele lui m-au urmărit toată viața mea .Am avut parte de cea mai inaltă ”catiheză” .Slăvit să fie Domnul in veci vecilor. Amin.Dacă n-o să postati comentariul meu , nu mă supăr de loc. Eu m-am răcorit putin !
Nu sunt un ”bântuit” și nici un ”bântuitor” de și prin spațiul decorporării cibernetice, deși câteodată ar fi necesar… Condoleanțe familiei și din partea noastră am rămas cu dorul învățăturilor iubitului frate Ionel… îl știu din copilărie ca pe un om deosebit, un mare prieten al tatălui meu, cu care cred că se află acum la taifas… Domnul îi strânge pe preaiubiții săi mai timpuriu ca pe ceilalți, poate ca să ne facă geloși pe noi. cei rămași să ne amintim de ”sfârșitul felului lor de viețuire”. Ceea ce e însă important, este dorul de veșnicie pe care ni-l insuflă unii ca ei și parcă ne frăgezesc conștiința și credința că Învierea este reală, este victoria lor și trebuie să fie și a noastră fiindcă ei, modele de urmat, ne încurajează să le călcăm pe urme… Taifas bun, odihnă binemeritată în bucuriile Stăpânului și fie ca nădejdea întru El să ne fie chezășie tuturor întru revedere, pace și bucuria veșnică a Împărăței. Domnul să facă din minunea mângâierilor Sale, transformarea lacrimilor de dor, în nestemate pentru mântuire…
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church – Celebrating A Quarter Century of GRACE 1988 – 2013.
Amintirile dor si mai ales cele cu oameni a lui Dumnezeu, oameni care nu pot fi copiati in nici un fel.
Se duc oameni de bine si ne intrebam. Cine le va lua locul?
Era Unchiul multora. Era omul de care nu ai fi vrut sa te desparti.
Ne-a ramas ca un model de viata.
Ne mangaiem cu gandul ca ne vom vdea in vesnicie.
Pe cei ramasi ii incredintam in Mana cea puterica a Tatalui Ceresc
Multumim pentru frumoasele cuvinte despre cel pe care noi il numeam “Unchiu Inel”.
Iti amintesti Pierre intalnirile cu “Unchiu” la Timisoara, Cluj, Medias, Brasov, anii 1970_74, apoi Arad 1974….,pana la plecarea noastre spre America?
Cel putin eu il consider pe fr. Plesa omul de care s__a folosit Dumezeu in formarea primilor nostri pasi spre lumina.
La revedere Unchiu Inel, ne vom revedea in Glorii.
Well, am pierdut (inca) un MODEL in viata. Imi raman in minte multe intalniri cu EL – scumpul Frate Ionel. Evident ca prima intalnire si ultima au o semnificatie mai aparte:
– prima: primavara lui 1970, cu inundatii pe Mures … in jos. Fratele Ionel soseste la noi cu Sora Elvira, pe MOBRA lui. Si coboara de pe motoreta, dupa vreo 200 km parcursi de la Medias, si “pedant” (cum l-a recunoscut si Florian) se aranjeaza, ne saruta pe toti ai casei si ne punem pe genunchi, multumind Domnului ca au ajuns cu bine la noi. Il priveam prin ochii unui copil de 3 ani, pe el – omul lui Dumnezeu, matur si zvelt la … jumatatea drumului sau prin viata – avea tocmai 43 de ani (anul acesta ar fi implinit 86).
– ultima: iulie 2002, a vrut mult sa viziteze bisericile romanesti din Austria. A stat cu noi, intr-un apartament de 40 metri patrati (vreo 430 sqf), era acelasi om umil si dispus sa accepte limitarile. Dupa o Duminica (prea) plina de slujire pentru el, seara a ajuns cu frisoane la Spital. Raman cu imaginea lui odihnindu-se – senin si plin de pace pe patul de spital. Am petrecut 10 ore – ultimele impreuna cu el – eu conducand masina, iar el conducand spiritual inima inspre Domnul. Desi slab in trup, era vivid, prezent si proaspat sufleteste, impartasind din tainele Scripturilor.
Well, nu am pierdut, ci am castigat cunoscandu-l si primind ceea ce el a daruit. Este tot el … unchiu Ionel.
Un adevarat rob si martor pe acest pamant!
Stiu sigur ca este mai fericit decit noi pentru ca este in imparatia tatalui si a fiului pe care i-a slujit in credinta .Am avut placerea si prilejul sa-l cunosc personal si sa-i ascult predicile in Bisericadin Hallandale-Florida ,pastorita actual de pastorul Florin Vancea
Petru Guță-Ciucur Am o stare de bucurie pentru dumnealui si un simtamant de gelozie. E in mijlocul sarbatorii, impreuna cu Cel pe care L-a slujit o viata.
11 hours ago · Like · 1
Abigail Naomi Mi-a fost ca un tata bun. Un om de mare valoare,dar un om discret,smerit. La revedere “ticule” drag!
8 hours ago · Edited · Like · 1
Timothy Caprar A fost un slujitor deosebit
8 hours ago via mobile · Like
Nick Damian Un bun prieten al tatalui meu ce bucurie Cind se revad
4 hours ago via mobile · Like
From: Florin P – Vancea
Reply-To: Florin P – Vancea
Date: Fri, 13 Sep 2013 17:23:47 -0700 (PDT)
To: “”
Subject: Fratele Ionel Plesa a plecat acasa
Dragi colegi,
Poate ca ati aflat si voi ca fratele Ionel Plesa a trecut la Domnul. Eu am aflat aseara, si de indata I-am scris un email fratelui Cornel Dragoi si l-am rugat sa-mi spuna detalii despre ocazia aceasta.
Azi am primit emailul de mai jos.
Am avut privilegiu sa lucrez cu fratele Ionel Plesa sa-l am ca mentor si coleg la biserica Bethel cand am venit in Florida. A fost un o de exceptie in toate privintele. Un autodidact a caror cunostinte impresiona pe multi din cei cu facultate dar ceea ce l-a facut deosebit nu au fost cunostintele in primul rand, ci spiritual sau.
A fost un om profund in gandire si predicare, avea o privire balnda, o fatza senina si un zambet generos. Predica fara schita si avea multe experiente cu Domnul. A scris carti, poiezii si cantari. Cantarea “Neprihanita dragoste dintai” a fost scrisa de el.
Avea o vedere panoramica a bisericii lui Hristos nu se potignea in ceea ce el numea ‘garduletele denominationale’ si facea referire la credinciosi ca la ‘copii de pe maidanul Domnului’.
Domnul sa fie slavit pt viata si lucrarea cestui om a lui Dumnezeu.
Pace si har tuturor,
Florin Vancea
—– Forwarded Message —–
From: Cornel Dragoi
To: Florin Vancea
Sent: Friday, September 13, 2013 4:44 AM
Subject: Re: de la Florin Vancea
Draga frate Florin,
Ieri am venit dinspre Medias.Fr.Ionel a trecut la Domnu dumineca dimineata,in jurul orelor 9,30 A,M.Luni si marti au fost zile de priveghi,iar miercuri la amiaza ceremonia de
inmormantare.”A fost o inmormantare foarte frumoasa” comenta o sora profesoara baptista,iar liderul fratilor de la crestini dupa Evanghelie nu si-a putut ascunde o usoara tristete
(in dialogul cu mine):”Fata de ceea ce a fost si reprezentat fr.Ionel pentru miscarea evanghelica din tara,ma asteptam la ceva mai grande!”
Nu s-a facut publicitate mare evenimentului,nu stiu daca au fost anuntati fratii de la Uniune,nu din rea vointa,caci “orchestrarea” intregii procesiuni a fost efectuata de nepotul
fr.Ionel,Cornel Plesa ,pastor la Biserica Penticostala din Medias si fr.Elisei,celalalt pastor.Intreaga crestinatate a fost reprezentata la priveghi si inmormantare ,chiar si ortodocsi(in
special ostasi),reformati,luterani etc.Predica de baza a tinut-o fr.Dobrin,pastorul primei Biserici baptiste,iar la mormant,fr.Faf,german,pastorul celei de a doua biserici baptiste
din Medias.Si fratele Petrica Plesa,lider la bis.crestina dupa Evanghelie a avut un mesaj cald,incurajator.Au fost si frati adventisti,caci fr.Ionel a fost un factor de incurajare pentru tot evantaiul crestin din Medias si din tara.Si intre bisericile neoprotestante din Medias e o atmosfera calda, frateasca,de sprijin,continuand astfel bunele relatii din vremea in care fr.Ionel
locuia in Medias.
Ceva despre fr.Faf.S-a intors la Domnu prin fr.Ionel si cred ca a fost persoana providentiala pregatita de Domnu pentru a avea grija de dansu(fr.Ionel) in toata perioada de cand a venit din state.
L-a luat la dansu(fiul si nora fr.Ionel lucrau,nefiind tot timpul cu el),l-a dus la un sanatoriu crestin pentru recuperare,l-a ingrijit si personal si cu ajutorul unor surori,angajate la Orfelinatul pe
care-l administreaza,iar in perioada spitalizarii,de asemenea, s-a ingrijit tot timpul si doua asistente(surori)faceau cu schimbul “pentru a nu-i lipsi nimic fr.Ionel.” “As vrea sa se recupereze- imi
marturisea intr-una din vizitele mele- pentru a se mai putea ocupa de lucratorii crestini de aici” In treacat fie spus, crestinii germani care l-au cunoscut il iubeau fierbinte,avand o adevarata re-
verenta pentru el.Pana si ortodocsi,nu mai vorbesc de ostasi,il cautau sa-i ceara sfatul.Iar un dirijor baptist din Arad(Sega) marturisea:”Imi este suficient sa-l vad pe fr.Ionel doar,la amvon,
ca sa ma umplu de evlavie si reverenta sfanta.”
Doctorii din spital ii spuneau fr.Faf ca n-au mai vazut un asemenea pacient:senin,linistit,o lumina serafica vine prin el
Florin,alte amanunte…pentru cand ne vom intalni.
Cornel,..