2. Tu spui:

In ce priveste participarea lui Hristos si apostolilor la liturghia din sinagoga iarasi nu aveti contraargument.

Act 21:18-27  “A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s’au adunat acolo.  Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă. Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea. Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.” Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el,”

Din acest text reiese clar ca la aproximativ 30 de ani de la inaltarea lui Hristos, Pavel, Iacov si crestinii evrei din Ierusalim “plini de ravna pentru lege” aduceau jertfa in cadrul liturghiei din templu si traiau potrivit cu obiceiurile(traditia). Pentru ei templu ramanea un loc sfant al prezentei lui Dumnezeu. Se pare ca evenimentul cu ruperea perdelei nu era interpretat in maniera postmoderna care place atat de mult unora. Si Pavel nu aducea el insusi jertfa in templu, fiind beniamit, ci avea nevoie de medierea preotilor. Era o liturghie in templu care nu producea scarba crestinilor pentru ca templul era al Domnului, nu al lui Zeus, iar liturghia din templu era randuita de Domnul si il comunica sacramental pe Hristos poporului credincios. Deci lucrarea lui Hristos nu a insemnat pentru crestinii evrei anularea traditiei si a liturghiei din templu.

Eu îți răspund:

Sinagoga nu este Templu. Sinagoga a apărut în exil, când evreii nu mai aveau Templu, si a ramas cu evreii până azi. Sinagoga nu avea liturghie (în sensul celor de la Templu) ! Serviciul de la Sinagoga era cam așa cum este acum la adunarile neoprotestante. Prima parte se citea câte un fragment din Lege (haftare) si unul din profeti (parașe), iar apoi era lauda prin cântări și rugăciuni. De la exilul Babilonian până la Christos, poporul evreu a fost condus de preoti-carturari (urmași ai lui Ezra), care s-au impartit si ei in ramura liberală (saducheii) și ramura conservatoare (fariseii). 

La 30 de ani după înalțare (cum spui tu), în creștinism existau două ramuri, cea a celor tăiați împrejur și cea a celor dintre Neamurile netăiate împrejur, pe care Consiliul de la Ierusalim a decis că nu trebuie să fie mai întâi convertiți la iudaism și numai după aceea primiți în Biserică. Le-au spus doar să se ferească de sânge și să aibă grijă de săraci (Fapte 15:23-29). Citește tu pasajul, ca să nu mai ocup eu aici spațiul.

Între aceste două ramuri ale Bisericii primare au existat frecușuri și neînțelegeri. Ale s de Dumnezeu să fie apostolul Neamurilor, Pavel a trebuit să meargă la Ierusalim pentru lămuriri. Poziția lui s-a oficializat printr-o confruntare încheiată cu un protocol de colaborare, așa cum putem citi în Galateni1:1-2:10. Întreaga epistolă scrisă galatenilor este o lămurire împotriva „iudaizatorilor“ care doreau să-i întoarcă pe cei din ramura Neamurilor la așezămintele Legii iudaice (în special tăierea împrejur). Apostolul Pavel le spune răspicat că dacă se vor întoarce la așezăminte iudaice, credința lor în Christos va fi zadarnică (Gal.5:1-2).

Nu numai Pavel (ca beniamit) avea nevoie de medierea preoților (cum scrii tu), ci toți evreii care nu erau preoți din seminția leviților sau familia lui Aaron. Numai ei aveau drept să aducă jertfe !!! Locul în care a intrat Pavel (citat de tine mai sus) a fost curtea Templului, adică  afară din clădirea Templului. Nimeni, în afară de preoți, nu intra în Templul propriuzis. Citește cu atenție textul din Numeri 18 și adu-ți aminte cum l-a lovit Dumnezeu cu lepră pe regele Ozia pentru că a intrat în Templu, deși preoții din seminția lui Aaron au încercat să-l oprească:

„Dar cînd a ajuns puternic, inima i s’a înălţat şi l -a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii“ (2 Conici 26:16).

Dacă preoții și Biserica sunt continuatorii preoților evrei și ai Templului, ce-ar fi dacă astăzi, același Dumnezeu i-ar lovi cu lepră pe toți regii care intră în Bisericile istorice?

Dacă vrei o afirmație șocantă, iată una: Nici Domnul Isus n-a intrat vreodată ÎN TEMPLUL DIN IERUSALIM ! Singurul loc în care a intrat a fost curtea Templului, altfel evreii l-ar fi omorât cu pietre! 

 De ce n-a intrat Domnul Isus în Templu? Pentru că El nu era din seminția lui Aaron și pentru că Domnul Isus a tălmăcit Templul drept un simbol al Trupului Său în care se va împlini profetic slujba dumnezeiască pentru ridicarea păcatului lumii (Ioan 2:19-20). Greoi la înțelegere, evreii i-au adus învinuirea că a vorbit împotriva clădirii Templului, când El vorbise doar despre trupul Său.  A fost una din învinuirile pe care I le-au adus înainte și după răstignire:

,,Iudeii au luat cuvîntul, şi I-au zis: ,,Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?“  Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.“ Iudeii au zis: ,,Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?“ Dar El le vorbea despre Templul trupului Său. Tocmai de aceea, cînd a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus“ (Ioan 2:19-22).

,,Noi L-am auzit zicînd: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti“ (Marcu 14:58).

,,Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!“ (Marcu 15:29)     

Ca Domnul Isus să poată fi Mare Preot, Dumnezeu a trebuit să facă o schimbare de preoție, după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 6:20, citește însă și Evrei 7). Toți credincioții sunt astăzi preoți, dar nu după rânduiala lui Aaron, ci după Christos și nu în Temple, ci în viața noastră de fiecare zi:

,,Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfint, un popor, pe care Dumnezeu si l-a cistigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; pe voi, care odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu capataserati indurare, dar acum ati capatat indurare.

Prea iubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamintesti care se razboiesc cu sufletul.

Sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor, pentru ca in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune, pe care le vad, sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii“ – (1 Petru 2:9-12).

Se ridică o fireascp întrebare: Ai cui continuatori sunt așa zișii ,,preoți“ ai bisericilor liturghiice de azi? Ai preoției lui Aaron? Atunci ei sunt despărțiți de Christos! Ai preoției celei noi, ,,după rânduiala lui Melhisedec“ ? Atunci ei nu trebuie să slujească în rănduieli asemănătoare cu cele ale preoților din Vechiul Testament !!!

Am zis, vorba lui I.L Caragiale: ,,Din această dilemă nu puteți să ieșiți!“

Încheierea argumentului tău de mai sus este: Deci lucrarea lui Hristos nu a insemnat pentru crestinii evrei anularea traditiei si a liturghiei din templu. Aici ai dreptate, dar doar pentru creștinii evrei, nu pentru creștinii dintre Neamuri! Dacă vei merge azi la o adunare de evrei mesianici, vei avea ocazia să te confrunți cu acest lucru și cu totala lor împotrivire față de … ceea ce se întâmplă în cadrul liturghiilor din bisericile istorice.

3. Tu spui:

Singurul ,,templu“ de astăzi este ,,trupul Domnului Isus“, zidit din pietrele vii ale credincioșilor. El este locuit de Duhul Sfânt, nu clădirile, oricât de magnifice ar fi ele.” Afirmatia este gratuita si nedemonstrabila in lumina Scripturii. Daca ati fi avut argumente scripturistice in afara afirmatiei nude le-ati fi prezentat deja. Va place sa credeti asta intrucat asa cere corectitudinea politica. Antiliturghismul da bine la populatie pentruca e democratic(anticlerical, antiierarhic), prin eliminarea medierii umane, toti avand acces la Tatal dupa propriile retete de inchinare. Antiliturghismul presupune ca noi sa fim multumiti de calitatea inchinarii pe care i-o aducem lui Dumnezeu, presupunand iarasi gratuit si antiscripturistic ca, tot ceea ce ne place noua in materie de inchinare ii place si Lui Dumnezeu.

Eu îți răspund:

Probabil că nu ești familiarizat cu textul epistolelor lui Pavel. Învățătura Domnului Isus că trupul Lui este Templul lui Dumnezeu a fost preluată de apostoli și propovăduită întocmai. Pavel ne spune că Biserica este trupul mistic al lui Christos. Argumentarea este făcută în Romani 12 și 1 Corinteni 12.

Apostolul Petru reia această metaforă spirituală și o amplifică, spunând că acest Templu-trup al lui Christos este zidit din pietre vii, trupurile credincioșilor:

„Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. (1 Petru 2:4-5).

Apostolul Pavel o spune chiar poetic și profetic în epistola sa către cei din Efes:

„Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,  fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Şi prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul“ (Efeseni 2:19-22).

Fiecare creștin este parte integrantă din Templul duhovnicesc al Trupului lui Christos:

„Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (1 Cor. 3:1).

4. Acuzațiile și concluziile tale din final sunt  salturi de logică la care nu trebuie să răspund.

Corectitudinea politica ca si fundament al antiliturghiei nu se deosebeste cu nimic de cea care ii determina pe activistii pro-gay sa impuna egalitatea de gen.

“În felul acesta, Biserica istorică liturgică este la fel de greșită ca și iudaismul fără Christos.”

Antiliturghia reprezinta o caracteristica definitorie a anarhismului ca razvratire impotriva autoritatii Bisericii. Problema e ca respingand autoritatea Bisericii se respinge automat si autoritatea lui Hristos, pentru ca Hristos nu poate fi despartit de Biserica dupa bunul plac al vreunui anarhist. A respinge autoritatea lui Hristos inseamna a fi anti-Hristos sau, mai simplu zis, Anticrist.

Concluzie:

În anul 70 după Christos, împăratul roman Titus a ras de pe fața pământului Templul de la Ierusalim. Dumnezeu a îngăduit să se întâmple așa. Dar asta nu înseamnă că Templul trebuie să fie înlocuit în creștinism cu Templele clădirilor de biserici liturghice! Templul și-a încetat necesitatea pentru că slujba dumnezeiască pentru iertarea oamenilor a fost împlinită în Christos. De acest lucru ne aducem aminte ori de câte ori luăm Cina Domnului.

În epoca actuală, prin Templul lui Dumnezeu se înțelege doar Trupul mistic al lui Christos și trupurile fiecărui credincios în parte. În aceste temple ni se cere să aducem jertfe vii, plăcute lui Dumnezeu:

,,Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească“ (Romani 12:1).

Credincios promisiunilor făcute evreilor și planului profetic anunțat, Dumnezeu va îngădui ca, într-o epocă viitoare, Templul de la Ierusalim să fie rezidit. În acel Templu va intra Antichristul despre care vorbește Domnul Isus, numindu-l ,,urâciunea pustiirii în locul preasfânt“:

,, … De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! – “ (Mat. 24:15)

,, … protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu“ (2 Tesal. 2:4)

Dumnezeu ne poate salva din orice structură bisericească în care ne aflăm, dar asta nu înseamnă că El este de acord cu orice fel de structură bisericească! Închinarea plăcută Lui, așa cum i-a spus Domnul Isus femeii samaritence, este aceasta:

,,Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“

,,Femeie“, i -a zis Isus, ,,crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr “ (Ioan 4: 20-24).

Să nu cumva să ne trezim că și noi ne închinăm la ,,ceea ce nu cunoaștem“!

,,Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu“ (Ioan 17:3).

,,Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pămîntul!“ (Osea 6:3).