Frecție cu ,,Diana“ la un picior de lemn ! (comentat și completat)

Sera asta iar m-am întâlnit cu unul ,,din ăia“, știți voi de care … Pentru un sfert de oră, tânărul bărbos mi-a vorbit de superioritatea liturghiei din bisericile ,,istorice“ …

,,M-am nădușit!“ cum ar spune consătenii mei din Moldova.

Știți care este singura și cea mai mare deosebire dintre Templul de la Ierusalim și toate celelalte temple ale lumii ?

Nu vă grăbiți … gândiți-vă bine … numărați până la zece … rar … și acum citiți mai departe.

Singura și cea mai mare deosebire dintre templul de la Ierusalim și celelalte temple este că Dumnezeu nu le-a permis niciodată evreilor să intre ÎNĂUNTRU, în Templu! Vi-o spune un evreu care știe despre ce vorbește.

Nu există nici măcar o singură liturghie pentru popor, sau aluzie la vreuna, în toate cărțile Vechiului Testament. Evreii n-au avut liturghie pentru că au stat mereu ,,pe afară“. Dumnezeu le-a spus: ,,Nu intrați! Rămâneți afară că vin Eu la voi! La voi acasă … la voi pe stradă, la voi pe câmp … la voi …, dar voi să nu intrați la Mine, ca în celelalte temple. Dacă v-aș lăsa să intrați în templul Meu v-ați pune imediat o față de sfinți și ați cădea în ipocrizie. Știu că știți să faceți pe sfinții. N-am nevoie de prefăcătoriile voastre. Vreau să vă văd sfinți la casele voastre și la treburile voastre.“

Din cauza aceasta evreii n-au avut și nu au liturghie, oricât ar minți anumiți preoți creștini că ei sunt continuatorii preoției evreiești. Cine I se închină lui Dumnezeu trebuie să o facă în duh și în adevăr, oriunde pe fața pământului, prin grădini, la volan, mergând pe stradă, privind noaptea bolta înstelată sau privind slava lui Dumnezeu pe fața nevinovată a unui prunc.

Uff ! Acum c-am scris-o parcă mă simt mai bine.

Diavolul le-a vândut dintotdeauna oamenilor religie la kilogram, cu liturghii desfășurate în clădiri impozante și scumpe, unele luminoase, altele prăvălite în obscuritatea misteriilor (imitate de religiile grefate pe această tradiție în Europa).  Mare a fost templul zeiței Diana și al chipului ei căzut din cer! (Fapte 19:21-40)  Și mult bănet au supt meseriașii de la poporul prostit cu chipurile lor cioplite!

Ieșiți din Babilon, această adunătură de religii păgâne, și veniți afară la Christos, să suferim ocara Lui! Nu faceți din locurile în care mergeți duminica ,,temple“, ci lăsați-le să rămânăa case de rugăciuen sau simple ,,adunări“ (sinagogi). Firea se va împotrivi și va striga scandalizată, dar omul dinăuntru se va simți liber de constrângeri, ca pasărea cerului.

Toată viața mi s-a reproșat că stric regulile și nu respect solemnitatea … Nu cred că dreptatea a fost de partea criticilor mei. Nu există solemnitate mai adâncă decât întâlnirea reală cu Dumnezeu, fie că ea se întâmplă pe genunchi sau pe drumul Damascului. Adevărata solemnitate nu se impune din afară, ci se trăiește dinăuntru, atunci când Duhul Sfânt se îmbrățișează cu duhul nostru. Cine o trăiește, câteodată râde, altădată plânge și nu de puține ori se simte parcă plutind puțin deasupra pământului.

Strig iar împreună cu Nicolae Iorga: ,,Oamenii L-au închis pe Dumnezeu în Biserică,  ca să fie ei liberi în lume!“. I-au dat Lui ,,liturghile din temple“, pentru ca să poată păstra pentru ei umblarea fără El din afara templelor. Nu ține! Nimeni nu-L poate păcăli pe Dumnezeu cu liturgia semi-păgână din temple, atâta timp cât viața reală din lume spune cu totul altceva.

Și încă ceva: Și-L poate oare închipui cineva pe Domnul Isus, în timpul cât a trăit pe pământ, participând la o liturgie ca cele care se practică astăzi în Numele Lui?

Biserica liturgică are un tipar păgân motivat pe corectitudinea de crez. Dacă ,,repetăm mereu aceleași cuvinte, ca păgânii“, am ajuns să credem că suntem mai buni !!! Dumnezeu nu s-a schimbat prea mult între Vechiul Testament și Noul Testament. Cum le-ar impune El acum copiilor Lui să facă lucruri pe cere nici în legământul slovei nu li le-a cerut ?
Slova omoară, dar Duhul să viață. Spiritualitatea evanghelică este eliberatoare de tipare, nu prizoniera ei. Nici măcar ,,rugăciunea Domnească“, din care am citat aceste cuvinte nu trebuie să fie repetată mecanic de creștini.

,,Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi“ (Mat. 6:7-8)

P.S. – După ce Imperiul Roman a confiscat clădirile religiilor interzise și le-a dăruit creștinilor, liturghia, acest ,,cal troian“ a pătruns în închinarea fraților. Ca să motiveze folosirea fostelor temple păgâne, episcopii vânduți imperiului le-au numit ,,biserici“ (basileea,  derivat de la basileus, împărat). Sălile au fost botezate astfel ,,avanpremieri ale împărăției cerurilor“, iar slujba din Apocalipsa a fost preluată drept model pentru închinarea de pe pământ. De atunci încoace trăim și confuzia cu ,,Biserica este o formă a împărăției care a înlocuit împărăția lui Israel“,  cu toate relel care au derivat de aici. Regele sau exponentul puterii temporale a fost adoptat și el ca reprezentant al lui Dumnezeu, cu siluirea versetului care vorbește despre ,,cele două săbii“. Eclesia s-a suit în pat să curvească cu puterea imperială și învățătura Izabelei a devenit normativă, în toată strălucirea idolatriei ei spurcate (Apoc. 2:20-29). S-a inaugurat vremea liturghiilor …



Categories: Uncategorized

18 replies

  1. Respect Emil !

  2. In ce priveste accesul evreilor in templu ce parere aveti de urmatoarele versete:Luca 1:8-11 “Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului. În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.”

    Deci evreii aveau un acces in templu mediat de preoti. Asadar argumentul dumneavoastra antiliturgic, ce deriva din lipsa de acces in templu pentru evrei, nu are obiect si corect ar fi sa recunoasteti deschis acest lucru.

    In ce priveste participarea lui Hristos si apostolilor la liturghia din sinagoga iarasi nu aveti contraargument.

    Act 21:18-27 “A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s’au adunat acolo. Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă. Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea. Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.” Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el,”

    Din acest text reiese clar ca la aproximativ 30 de ani de la inaltarea lui Hristos, Pavel, Iacov si crestinii evrei din Ierusalim “plini de ravna pentru lege” aduceau jertfa in cadrul liturghiei din templu si traiau potrivit cu obiceiurile(traditia). Pentru ei templu ramanea un loc sfant al prezentei lui Dumnezeu. Se pare ca evenimentul cu ruperea perdelei nu era interpretat in maniera postmoderna care place atat de mult unora. Si Pavel nu aducea el insusi jertfa in templu, fiind beniamit, ci avea nevoie de medierea preotilor. Era o liturghie in templu care nu producea scarba crestinilor pentru ca templul era al Domnului, nu al lui Zeus, iar liturghia din templu era randuita de Domnul si il comunica sacramental pe Hristos poporului credincios. Deci lucrarea lui Hristos nu a insemnat pentru crestinii evrei anularea traditiei si a liturghiei din templu.

    “Singurul ,,templu“ de astăzi este ,,trupul Domnului Isus“, zidit din pietrele vii ale credincioșilor. El este locuit de Duhul Sfânt, nu clădirile, oricât de magnifice ar fi ele.” Afirmatia este gratuita si nedemonstrabila in lumina Scripturii. Daca ati fi avut argumente scripturistice in afara afirmatiei nude le-ati fi prezentat deja. Va place sa credeti asta intrucat asa cere corectitudinea politica. Antiliturghismul da bine la populatie pentruca e democratic(anticlerical, antiierarhic), prin eliminarea medierii umane, toti avand acces la Tatal dupa propriile retete de inchinare. Antiliturghismul presupune ca noi sa fim multumiti de calitatea inchinarii pe care i-o aducem lui Dumnezeu, presupunand iarasi gratuit si antiscripturistic ca, tot ceea ce ne place noua in materie de inchinare ii place si Lui Dumnezeu.

    Corectitudinea politica ca si fundament al antiliturghiei nu se deosebeste cu nimic de cea care ii determina pe activistii pro-gay sa impuna egalitatea de gen.

    “În felul acesta, Biserica istorică liturgică este la fel de greșită ca și iudaismul fără Christos.”
    Antiliturghia reprezinta o caracteristica definitorie a anarhismului ca razvratire impotriva autoritatii Bisericii. Problema e ca respingand autoritatea Bisericii se respinge automat si autoritatea lui Hristos, pentru ca Hristos nu poate fi despartit de Biserica dupa bunul plac al vreunui anarhist. A respinge autoritatea lui Hristos inseamna a fi anti-Hristos sau, mai simplu zis, Anticrist.

  3. Slujba dumnezeiască era împlinită de preoți pentru popor la Templu și prefigura pe cea făcută de Domnul Isus. S-a terminat odată cu ruperea perdelei dinăuntru și cu intrarea slobodă în locul preasfânt. Preoția creștină (mincinos numită astfel) și dacă ar fi continuatoarea preoției iudaice, nu mai are ce face astăzi. Hristos a făcut totul. Sacrificiul nu se mai face, oricât de multe ,,taine“ liturghice ar inventa această preoție parazitară.

    Cum foarte frumos spunea Costache Ioanid:

    În teple zidite de mâini omenești
    Tu, Doamne, nu stai niciodată
    Căci Duh și Lumină și dragoste ești,
    Iar dragostea-i templul ce Tu locuiești
    Când ea se păstrează curată.
    .
    Firește că aveți libertatea să credeți și să faceți atlfel. Nu avem însă bază comună de discuție dacă îmi cereți să vă arăt eu că evreii nu intrau în Templu …
    .
    Singurul ,,templu“ de astăzi este ,,trupul Domnului Isus“, zidit din pietrele vii ale credincioșilor. El este locuit de Duhul Sfânt, nu clădirile, oricât de magnifice ar fi ele. Clădirile nu sunt neapărat necesare și nu trebuie ornate într-un fel deosebit care să le dea valoare de temple. Liturghia lui Ioan Gură de Aur nu este normativă. Mai normative ar fi epistolele lui Pavel, Petru și Ioan.
    .
    Evreii au alcătuit o ,,tradiție“ a comentatorilor și o folosesc și azi. Este cu prinsă în mișna și talmud. Domnul Isus i-a mustrat pentru că au îndepărtat poporul de Tora în favoarea părerilor lor devenite tradiție.
    Biserica istorică a repetat greșeala, ancorându-i pe credincioși în ,,tradiția sfinților părinți“, dar interzicându-le accesul la textul curat al revelației Nou Testamentale. În felul acesta, Biserica istorică liturgică este la fel de greșită ca și iudaismul fără Christos.

    Pentru cei ce vor să se documenteze, iată două definiții. Vă las pe voi să vedeți extraordinara asemănare cu tradițiile apărute în creștinismul istoric.

    Mișna
    De la Wikipedia, enciclopedia liberă
    Mișna (Mishna -משנה repetare) este o culegere de compilații de opinii și dezbateri juridice care stau la baza dreptului religios iudaic. Termenul în traducere înseamnă învățătură și repetare. Mișna de asemenea denotă o metodă de memorizare orală a discursului rabinic. Mișna a fost scrisă în limba ebraică din primele secole ale mileniului I e.n., într-un stil direct, prezentând multiple opinii ale înțelepților asupra învățăturii iudaice. Numărul mare de opinii a fost inclus pentru a ajunge la un consens în privința temelor controversate.
    După credința iudaică, Dumnezeu a dat poporului lui Israel “Legea” sau “Învățătura” Tora (se citește Torá) în două forme: scrisă și orală. Cea scrisă “Torá she’bi’khtav”, adică (Biblia ebraică, Tanah) s-a păstrat în manuscrise, în vreme ce Torá orală (“Torá she b’ ‘al pé”) a fost transmisă oral, din generație în generație de-a lungul secolelor până în perioada dominației romane, când s-a constatat pericolul dispariției acestei tradiții, mai ales după distrugerea Templului din Ierusalim. În această perioadă de războaie și represiuni a apărut necesitatea de a conserva Torá orală prin codificarea ei în formă scrisă.

    Mişna – Manuscrisul Kaufmann (sec. al XII-lea), cel mai vechi exemplar al Mişnei, referinţă pentru ediţiile ulterioare
    Generațiile codificatorilor și comentatorilor Torei orale sunt următoarele:
    Generația I: Rabi Iohanan ben Zakai;
    Generația II: Rabi Gamliel din Yavne, rabi Eliezer și rabi Ioșua;
    Generația III: Rabi Akiva;
    Generația IV: Rabi Meir, rabi Yehuda;
    Generația V: Rabi Yehuda ha’ Nassí, redactorul și codificatorul ultimativ al Mișnei (ca 200 e.n.).
    Mișna conține 6 ordine (cărți, cicluri, סדרים sedarim, ședință, studiu). Fiecare din aceste ordine conține de la 7 la 12 tratate numite massehtot (מסכת massekhet, broșură). Fiecare massekhet este compusă dintr-un număr variabil de articole, numite mișnaiot (משנהmișna: repetare, articol, “învățătură”).
    Ordinele Mișnei sunt : 1/ Zraíym (Semințe) זרעים – legi privind agricultura 2/ Mo’éd (Sarbatoare ) מועד- legi privind sărbătorile (mo’adim și haggim) 3/ Nașim – (Femei) נשים – legi privind viața de cuplu 4/ Nezikin – (Daune) נזיקין – legi guvernând relațiile dintre oameni și funcționarea tribunalelor religioase 5/ Kodașim – (Lucrări sfinte) קדשים – legi privind sacrificiile și riturile în templul din Ierusalim, animalele de sacrificat etc. 6/ Teharot – ( Purificări) טהרות – legi ale riturilor de purificare.
    Comentariile rabinilor la textele mișnaice în timp de trei secole au fost înregistrate în limba aramaică și au fost redactate sub numele Ghemara. Mișna și Ghemara împreună formează Talmudul.
    Mișna reprezintă sursa principiilor juridice (Halakhá) și în același timp a povestirilor, a pildelor sau a legendelor (Agadá) din Talmud.

    Talmud
    De la Wikipedia, enciclopedia liberă

    Talmud: Începutul tratatului „Berachoth”. În mijloc Mişna și Ghemara, în dreapta comentariul lui Rashi, în stânga comentarii ulterioare
    Talmudul, numit în mod tradițional Shas (ש״ס, o abreviere ebraică a lui shisha sedarim, cele „șase ordine” ale Torei orale), este un text central al iudaismului rabinic, compus din Mișna și Ghemara. Este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului V e.n.
    În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe lângă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor, acestea fiind enunțate ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului V e.n. au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului.
    Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți din Sfintele Scripturi ebraice și arameice scrise de Moise. “Pentateuch” este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale lui Moise. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include “înțelepciune”, “învățătură” precum și un sens arhaic de “lege”. Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic.
    “Învățătura” sau studiul de Tora este imperativul primordial al iudaismului, dat fiind că existența umană este și trebuie să fie reglementată în exclusivitate prin Tora. Necesitatea permanentă de a acumula și de aplica cunoștința de Tora în absolut toate domeniile vieții a creat necesitatea de a conserva, de a transmite și de a sistematiza opiniile înțelepților despre diferitele chestiuni tratate. Cronologic, “învățătură” orală, nescrisă, a fost prima modalitate de conservare a opiniilor și a comentariilor din secolele V î.e.n.-II e.n. Rabbi Yehuda Hanassi (135-220 e.n) a făcut prima compilație scrisă a opiniilor cunoscute până la vremea sa. Această lucrare este denumită Mișna, noțiune echivalentă cu “repetiție”, “studiu” sau eventual “studiu prin repetare”.
    Ghemara este stratul de opinii adăugate la textul talmudic în decursul secolelor II-V.
    În secolul XI au fost adăugate la fiecare pagină comentariile lui Rashi (Rabbi Shlomo Ben Yitzhaki, cca. 1040-1105). Comentariile lui Rashi sunt scrise cu un tip deosebit de litere. În mod uzual, textele sunt așezate în forma literei “L”, Mișna fiind în centru, înrămată în stânga și jos de textele Ghemara.

  4. “Nu există nici măcar o singură liturghie pentru popor, sau aluzie la vreuna, în toate cărțile Vechiului Testament.” Dar in Noul Testament? Rom. 9:4 “Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,” Pavel afirma ca evreii au slujba dumnezeiasca adica liturghie. Pavel era si el evreu si presupun ca stia ce vorbea. Evrei 9:1 “Legămîntul dintîi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pămîntesc de închinare.” Din nou referire la liturghia evreiasca.

    “Și încă ceva: Și-L poate oare închipui cineva pe Domnul Isus, în timpul cât a trăit pe pământ, participând la o liturghie ca cele care se practică astăzi în Numele Lui?” Evreii au liturghie in prezent in sinagogi? De cand au inceput sa aiba liturghie in sinagogi? Daca aveau inchinare liturgica in sinagogi in secolul I inseamna ca Hristos si apostolii s-au inchinat liturgic nu doar in templu ci si in sinagogi.

    Si de unde pana unde inchinare in “duh si in adevar” insemna inchinare spontana neliturgica? Daca te inchini liturgic insemna ca nu te inchini in duh si adevar? Inchinarea in duh si adevar inseamna ca trebuie sa ne inchinam spontan? Daca spontaneitatea e virtutea suprema in inchinare atunci si predicile trebuie sa fie spontane(nepregatite). Si de ce nu, cantecele ar trebui si ele improvizate pe loc, pentru ca fac parte din inchinare si presupun “bolborosirea acelorasi vorbe”. Daca nu trebuie repetat Tatal nostru de ce sa repetam textele cantecelor? Cu ce sunt mai bune acestea decat Rugaciunea Domneasca? Deci Hristos in ciuda faptului ca S-a inchinat liturgic vrea ca noi sa ne inchinam anarhic, prin anarhie (spontaneitate) noi intelegand duhul si adevarul?

    “Dumnezeu nu le-a permis niciodată evreilor să intre ÎNĂUNTRU, în Templu!” Cum adica evreilor nu le-a fost permis sa intre templu? Va rog mult sa veniti cu referinte biblice (si istorice) care sa demonstreze adevarul afirmatiei dumneavoastra. Faptul ca sunteti evreu nu este o garantie ca tot ce afirmati e adevarat si trebuie crezut pe cuvant. Mai erau unii la care se referea Pavel in Rom 2:24 “Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.”.

    “Din cauza aceasta evreii n-au avut și nu au liturghie…” Deci din cauza faptului ca evreii nu intrau in templu? Asta-i argument? Mai sustine cineva pe undeva asa ceva? Sau sunteti singura persoana care justifica antiliturghia astfel?

    Evreii inchinatori lui Baal, e adevarat, nu aveau liturghie spre deosebire de cei credinciosi lui Iehova. Evreii idolatri se inchinau liber, spontan pe inaltimi aducand jertfe dupa ritualuri improvizate pe sub toti copacii verzi. Seamana destul de mult cu modelul de inchinare propus de antiliturghisti.

  5. Vezi, frate Vasile, tocmai acesta este fracția de care vorbeam. Biserica liturgică are un tipar păgân motivat pe corectitudinea de crez. Dacă ,,repetăm mereu aceleași cuvinte, ca păgânii“, am ajuns să credem că suntem mai buni !!! Dumnezeu nu s-a schimbat prea mult între Vechiul Testament și Noul Testament. Cum le-ar impune El acum copiilor Lui să facă lucruri pe cere nici în legământul slovei nu li le-a cerut ?
    Slova omoară, dar Duhul să viață. Spiritualitatea evanghelică este eliberatoare de tipare, nu prizoniera ei. Nici măcar ,,rugăciunea Domnească“, din care am citat aceste cuvinte nu trebuie să fie repetată mecanic de creștini.

    ,,Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi“ (Mat. 6:7-8)

  6. Liturghia este unicul mod în care poate fi păstrată unitatea de cult și ortodoxia dogmatică. În bisericile non-liturgice, dacă se poate vorbi despre biserică non-liturgică, ortodoxia dogmatică este imposibil de verificat și imposibil de afirmat.

    Nici un muritor nu este capabil să vorbească ad-hoc și spontan cu precizia terminologică necesară despre Sfânta Treime și despre Isus Cristos Dumnezeu Om Întrupat. Nevorbind cu precizie despre Cristosul calcedonian, oamenii vorbesc despre Isuși inventați, Isuși personali cum ar veni.

    Despre o biserică non-liturgică nu se poate spune dacă este sau nu monofizită, dacă este sau nu docetică, dacă este sau nu calcedoniană. Pentru că, printre altele, dogma este cvasi-nulă. Se vorbește vag despre un “Domnul”.

    De aceea organizații gen Barna scot la iveală că în practică, pentru tineri mai ales, creștinismul este de fapt un deism terapeutic. Adevărul despre Dumnezeu (prima poruncă) – despre Sfânta Treime și despre dubla natură și dubla voință și corporalitatea prezentă a Persoanei lui Isus Cristos sunt nenecesare, și sunt oricum ignorate în “închinarea” “spontană”.

    Această formă de închinare, spontană, este însă o pepinieră ideală pentru reluarea, reiterarea și remixarea tuturor ereziilor hristologice, trinitariene și de orice alt fel. Fiecare astfel de credincios are un Isus personal, sculptat după chipul și asemănarea omului, căci nu există un Isus Cristos Pantocrator, al Bisericii, ci unul plăsmuit după priceperea celui care citește (și implicit interpretează) Biblia după propria rațiune iremediabil condiționată cultural.

    Cristos este bărbos?

  7. Un articol foarte bun! Daca facem evanghelizare cu adevarat vom observa ca in medie 95% dintre cei carora le vorbim sunt de religie ortodoxa(sau cel putin asa spun ei ca sunt).
    Cunoasterea unor astfel de lucruri ca cele de mai sus ne sunt de un real ajutor!
    Multumim frate Daniel!
    Cat despre titlu……………….. nici nu stiam ca exista o astfel de lotiune in Romania!!!!!! 🙂 .

  8. Nu pot sa nu scriu si asta.Recitind articolul mă trec fiori(efectiv)pe șira spinării.
    Lui Dumnezeu i te poți închina în duh și adevăr
    ”privind noaptea bolta instelată”…

  9. Cred ca ar trebui sa mergeti mai departe cu acest articol interesant.Nu stiu daca ati stat de vorba cu ortodoxii.Au niste versete pe care le scot din contextul Scripturii.Una din ”bombele ”lor e ca preotia a fost luata de la evrei si data popilor ortodoxi pe motiv ca evreii sunt o ”sinagogă a Satanei”
    De aici si ura contra …evreilor.Sămânța legionara dă iar colț…
    P.S.
    Titlul e foarte interesant.Aviz cutumelor ortodoxe pe care nimeni
    …nu le mai vede…

  10. sunt de acord cu postarea si comentariile de mai sus

  11. Dă-mi un titlu mai bun și-l schimb. Pomit. Eu l-am făcut ca o rimă la Diana din Faptele Apostolilor, pomenită în text.

    Mulțumesc că ești, ca deobicei, prea bun și îngăduitor cu mine.

    Daniel Branzai

    On 6/23/13 9:39 AM, “B a r z i l a i – e n – D a n”

  12. Cu excepţia titlului, pe care eu l-aş schimba, postarea este, după opinia mea, excepţională din toate punctele de vedere, stil, argumentaţie, trăire.
    Minunat!

  13. “…Domnul Isus a inlaturat templul, preotia si jertfele si celelalte ritualuri legate de acestea, si in locul lor a introdus relatia pesonala a omului cu Dumnezeu “in duh si in adevar” ….Domnul Isus ne-a poruncit sa facem doua actiuni speciale Botezul si Cina Domnului …Treptat, treptat, in crestinism a intrat ideea ca painea care se frange la Cina Domnului devine trupul lui Cristos, iar vinul din pahar devine sangele lui Cristos…Odata aceasta credinta incetatenita, era necesar sa se clarifice doua probleme care apareau. Prima era cum sa se faca transformarea painii in trup si a vinului in sange, adica ce formule sa se foloseasca si ce gesturi sa se faca pentru a se realiza transformarea ; iar a doua era cine din Biserica este calificat sa faca acea transformare. Cu acestea, actiunea sau sarbatoarea Cinei Dimnului a fost transformata in ritual.
    Acelasi lucru s-a intamplat si cu botezul . ” (Caderea in Ritual, Pagina139-147, de Iosif Ton )

  14. Doar spre lauda Domnului (și spre incurajarea noastră) spun că există -aici, in acest articol- cel puțin 4,5 rânduri ( “Nu există solemnitate mai a….”),ce redau semne ale purtătorilor de Duh Sfânt!
    Dezastru, se alege de moleculele și atomii noștri, atunci când Duhul Sfânt ne traversează trupul !…

    Așa -cred- că se poate explica starea aceea ,ultrabinecuvântată, când râzi sau plângi ,aparent fără motiv, când zbori !

Trackbacks

  1. O discuție frățească | B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: