Din predicile americanilor de la țară:

Un domn de la oraș se plimba prin câmpul recoltelor de toamnă și cârtea: Dacă ar fi fost un Dumnezeu creator nu le-ar fi făcut pe unele de-a-ndoaselea. Uite, dovleacul crește pe un vreș cât degetul mic, iar ghidna crește în ditamai copacul! S-ar fi cuvenit să fie invers!

Toropit de arșiță, omul s-a așezat la umbra stejarului și … a ațipit. N-a dormit mult însă că a fost trezit de o ghindă care i-a căzut direct pe nas. Omul s-a uitat în sus, s-a gândit puțin și s-a întrebat ce s-ar fi întâmplat cu nasul lui dacă în loc de ghindă i-ar fi căzut din copac un gogeamite dovleac … A spus: Hmmm! și a trebuit să recunoască faptul că cine pusese ghinda sus printre crengile falnice și dovleacul legat cu franjurii pe suprafața pământului nu greșise de loc.

La fel suntem și noi când ne uităm în jur și ajungem să ne îndoim de înțelepciunea cu care le-a așeazat pe toate Dumnezeu în viața noastră. Cârtim și credem că dacă le-ar fi pus altfel ar fi fost mult mai bine … că deh, Dumnezeu nu știe ce face. Sărăcii de noi! Nu ne dăm seama atunci ca gândim de parcă în loc de cap am avea pe umeri o ghindă sau un … dovleac.

Categories: Amintiri