Ioiachin a mărit cu unu numărul figurilor tragice de pe tronul de la Ierusalim. Sub domnia lui, rămășița din regatul de sud a trecut prin cel de al doilea val babilonian. Iuda a pierdut bogățiile și crema populației din regat. Este uimitor cât rău a putut face acest om într-o domnie de numai trei luni. Într-o cântare de jale, Ezechiel îl descrie ca pe „un pui de leu care șfâșie prada și mănâncă oameni … așa că țara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui“ (Ezec. 19:1-14).

Dumnezeu a intensificat pedeapsa prin Babilon. Doritor să-și consolideze cuceririle, Nebucadnețar a venit din nou să jefuiască regatul lui Iuda. Profeția lui Ieremia despre regele dus departe de țară, la Babilon, s-a împlinit întocmai (Ieremia 22:10-19). Ioiachin a fost dus în robie, și nu s-a mai întors niciodată în țară:

„Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.

În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată. Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe când o împresurau slujitorii lui. Atunci Ioiachin, împăratul lui Iuda, s-a dus la împăratul Babilonului, cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul Babilonului l-a luat prins, în al optulea an al domniei lui. A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărâmat toate vasele de aur pe cari le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.

A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi ferarii; n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării. A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai marii ţării, pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi ferari, în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon“ (2 Regi 24:12-18).

Din această deportare în masă a făcut parte și profetul Ezechiel (Ezec. 1:1-3). Evenimentul a fost doar pregătirea pentru totala ducere în robie din 588 î.Ch., pe vremea lui Zedechia. Nebucadnețar s-a întors și a distrus Ierusalimul după un teribil asediu de doi ani (Isaia 39:1-8; Ier. 7:1-5 și Ezec. 20:1-49). Ioiachin a fost rob la Babilon timp de treizeci și șapte de ani, după care a fost eliberat de urmașul lui Nebucadnețar, Evil-Merodac:

„În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai pesus de scaunul de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon. I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui  (2 Regi 25:27-30; Ier. 52:31-34).

Oridecâteori împăratul Babilonului dorea să se laude cu regii cuceriți în campaniile imperiale, el îl așeza pe Ioiachin mai presus decât pe ceilalți regi captivi. Așa cum profețise Ieremia, nici un fiu al lui Ioiachin nu i-a urmat la tron (Ier. 22:28-30), ci în locul lui a domnit cel de al treilea fiu al lui Iosia, Matania (Zedechia).

Totuși, ce l-a făcut oare pe Evil-Merodac, împăratul Babilonului să-l scoată pe Ioachin din închisoare după 37 ani și să-l ridice în cinste deasupra celorlalți împărați care erau cu el la Babilon?

Poate că extraordinara influență a profetului/dregător Daniel asupra împăratului și a tuturor celor din Babilon a fost cauza. Un comentator al Bibliei, C.F. Keil, este de părere că „evenimentul providențial a fost intenționat ca un semn care să-i mângâie pe toți evreii aflați în robie prin care Dumnezeu a vrut să-i anunțe că într-o zi va pune capăt robiei și umilirii lor binemeritate ca pedeapsă pentru păcatele lor și că în viitor, El îi va binecuvânta iar și le va da poziția proeminentă deasupra tuturor împărățiilor lumii“. Probabil că acesta este motivul pentru care acest episod a fost scos din secvența normală, alături de celelalte informații despre viața lui Ioiachim, și folosit ca încheiere simbolică pentru cartea Regi.

Disputata durată a robiei ?

Una din disputele dintre profeții dela curtea regală din Ierusalim a fost asupra duratei robiei copiilor lui Dumnezeu? Pe deoparte erau profeții de curte, oameni mincinoși care legănau poporul în speranțe înșelătoare și care spuneau că robia este doar un accident istoric și Dumnezeu nu va îngădui ca poporul Lui să fie deportat departe de țara promisă. Pe de altă parte era Ieremia, care vestea că robia este o pedeapsă potrivită pentru idolatrie și neascultare, iar durata ei va fi de șaptezeci de ani. Înfruntarea a luat pe alocuri accente dramatice. Amănuntele ei ne sunt date în cartea profetului Ieremia, de la capitolul 27 la capitolul 29, într-un reportaj cu lanțuri, juguri și scrisori. Textul condensează disputa care s-a lungit peste un interval apreciabil de ani.

„Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gât“ (Ier. 27:2).

Jugul semnifica robia popoarelor și dominația Babilonului, instrumentul ales de Dumnezeu:

„Iată ce să spuneţi stăpânilor voştri: „Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele cari sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place. Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse. Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, până va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari. Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui. De aceea, să n-ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, cari vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!“ Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi. Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul supt jugul împăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea.“ (Ier. 27:4-11).

Ieremia a vestit același mesaj și lui Zedechia, care a urmat după Ioiachin la tron:

„Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: „Plecaţi-vă grumazul supt jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi. Pentru ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului? N-ascultaţi de cuvintele proorocilor cari vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!“ Căci ei vă proorocesc minciuni; „Nu i-am trimes Eu, zice Domnul, ci proorocesc minciuni în Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi proorocii cari vă proorocesc!“

Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „N-ascultaţi de cuvintele proorocilor voştri, cari vă proorocesc şi zic: „Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!“ Căci ei vă proorocesc minciuni. Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentruce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură? Dacă sunt ei prooroci şi dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte cari au mai rămas în cetatea aceasta, şi cari n-au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului; aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, cari au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim: „Ele vor fi duse în Babilon, şi vor rămânea acolo până în ziua, când le voi căuta Eu – zice Domnul – când le voi ridica iarăş şi le voi aduce înapoi în locul acesta“ (Ier. 27:12-22).

Proorocii mincinoși s-au grăbit să-l contrazică pe Ieremia și să spună regelui și poporului un mesaj care să le fie pe plac. Hanania, unul dintre acești prooroci a îndrăznit chiar să sfărâme jugul pe care il dăduse Dumnezeu lui Ieremia să-l poarte:

„În acelaş an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului! Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon. Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului“ (Ier. 28:1-4).

Ieremia i-a spus lui Hanania că dorințele nu sunt întotdeauna totuna cu previziunile profetice. Dorințe de bine avea și el, dar mesajul Domnului era altul:

„Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, cari stăteau în Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe cari le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război! Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor: Proorocii, cari au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari. Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul“ (Ier. 28:5-9).

Cuvintele lui Ieremia recapitulează o realitate istorică și postulează un principiu de bază în activitatea profeților: în Israel, profeții, trupe speciale ale lui Dumnezeu, n-au apărut în timpuri bune, când pacea era răsplata pentru ascultarea regilor, preoților și a oamenilor din popor, ci în timpuri rele, când neascultarea era generalizată. Apariția profeților a fost, în general, un semn rău, o proclamare a neascultării regilor, preoților și a celor din popor. Activitatea profetică a fost cu atât mai intensă cu cât neascultarea și decăderea poporului lui Dumnezeu a fost mai mare. Departe de a înțelege analiza lui Ieremia, Hanania și-a dus obrăznicia până la capăt:

„Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l-a sfărâmat. Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: ,,Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa voi sfărâma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!“ (Ier. 28:10-11).

Gestul lui Hanania a fost pe placul poporului, dar nu și pe placul Domnului. Modest și smerit, Ieremia a plecat ca să pună capăt disputei, dar Dumnezeu l-a trimis înapoi cu un mesaj groaznic:

„Proorocul Ieremia a plecat. După ce a sfărâmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: ,,Du-te, şi spune lui Hanania: „Aşa vorbeşte Domnul: „Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pun un jug de fier pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele câmpului!“ Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimes, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te izgonesc de pe pamânt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului.“ Și proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea“ (Ier. 28:11-17).

Cu toate că înfruntarea publică fusese văzută de toți și toți văzuseră cui i-a dat Dumnezeu dreptate, iluziile repatrierii rapide mai stăruiau în mințile evreilor. În capitolul 29, Ieremia ne dă proclamația și sfatul lui Dumnezeu pentru cei care trebuiau să accepte robia, nu să se răzvrătească împotriva ei.

Ieremia își începe mesajul cu o încurajare:

„Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe cari-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon, după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul. Le-a trimes-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“

Dar iată ce zice Domnul: ,,De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie“ (Ier. 29:1-14).

Controversa în privința duratei robiei continua însă, iar poporul prefera să plece urechea la cei care le vesteau ceea ce le încânta inima și le gâdila urechea. Glasul profeților mincinoși care erau cu poporul în Babilon risca să acopere glasul lui Ieremia, așa că mesajul profetului se transformă apoi într-o explicare:

„Totuş voi ziceţi: ,Dumnezeu ne-a ridicat prooroci în Babilon!“ (Ier. 29:15).

Singular și singuratec, Ieremia părea copleșit de mulțimea solitară a celor ce susțineau că robia va fi de scurtă durată și că poporul se va întoarce vesel la Ierusalim. Ieremia era însă de partea Domnului, iar cel care stă alături de Cel Atotputernic se află întotdeauna în majoritate! Nu-i de mirare deci că Dumnezeu a sărit în apărarea servului Său și i-a osândit pe cei ce-i stăteau împotrivă. Întărind mesajul lui Ieremia, Dumnezeu vestește nu numai că cei prinși și deportați deja nu se vor întoarce în grabă acasă, dar și că cei rămași încă acasă vor gusta din cupa amară a mâniei divine:

„Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n-au mers cu voi în robie: aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimete între ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce sunt, nu se pot mânca. Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimes pe robii Mei proorocii; dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul“ (Ier. 29:16-19)

Dumnezeu îl apără pe Ieremia și-i condamnă aspru pe cei care se împotriveau mesajului lui:

,,Voi însă, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi, prinşii de război, pe cari v-am trimes din Ierusalim în Babilon! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, cari vă proorocesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi-i va omorî supt ochii voştri. Vor sluji ca prilej de blestem, între toţi prinşii de război ai lui Iuda cari sunt la Babilon. Şi se va zice: „Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe cari împăratul Babilonului i-a fript în foc!“ Şi lucrul acesta se va întîmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi sunt martor, zice Domnul“ (Ier. 29:20-23).

Aflăm apoi că trimiterea scrisorii de la Ieremia către prinșii de război din Babilon primise o replică pe măsură printr-o altă scrisoare pe care Șemaia, unul din acești „profeți“ prefăcuți a trimis-o de la Babilon la Ierusalim:

„Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Tu ai trimes în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:

„Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, ca să-i arunci în butuci şi în fiare. Acum, pentru ce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi? Ba încă a trimes chiar să ne spună în Babilon: „Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mâncaţi din roadele lor!“- (Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa proorocului Ieremia.)- … (Ier. 29:24-29).

Unul poartă un jug, altul îl sfarmă; unul trimite o scrisoare de la Dumnezeu, altul trimite înapoi o altă scrisoare, presupusă a fi tot din partea Domnului. Cine are dreptate? În fața acestei realități, mesajul lui Ieremia devine o avertizare. Iată verdictul dat de Dumnezeu:

„Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ,,Trimete să spună tuturor celor din robie: „Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: „Pentru că Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimes Eu, şi vă însuflă o încredere mincinoasă, iată ce zice Domnul: „Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămânţa lui: nici unul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului“ (Ier. 29:30-32).

Solomon a avut dreptate! Nu este nimic nou sub soare. Disputa și deznodământul de atunci este o ilustrație pentru avertismentul care ni se face astăzi și nouă. Generația noastră are și ea ocazia să aleagă între cuvântul lui Dumnezeu și cuvintele învățătorilor mincinoși. Iată ce i-a scris apostolul Pavel lui Timotei:

„Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Christos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba“ (2 Tim. 4:1-5).

Concluzia pe care trebuie să o luăm din viața lui Ioiachin, acest rege blestemat, este „după plată și răsplată!“ Ce ni se întâmplă depinde în mare măsură de ceea ce suntem. Dacă-L căutăm din toată inima pe Domnul și vrem să urmăm căile Lui, împrejurările nu vor face altceva decât să ne pregătească pentru biruințele pe care ni le-a așezat înainte. Dacă însă ne răzvrătim împotriva Lui și căutăm calea înșelător de ușoară a compromisurilor, împrejurările ne vor zdrobi și vom merge din înfrângere în înfrângere. Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți. Același soare care topește gheața întărește lutul cărămizilor.

(Înapoi la Cuprins)

Categories: Teologice