O imagine face cât o mie de cuvinte! O întâmplare, un exemplu fac și ele cam tot atâta.

Ce este hula împotriva Duhului Sfânt, numită și păcatul care nu se iartă? O întâmplare care ne ajută să înțelegem conceptul se găsește în cartea Fapte Apostolilor 4:1-22.

1. De fapt, titlul cărții din care am extras pasajul este aprojimativ greșit. Un titlu mult mai bun ar fi cartea ,,Faptelor Duhului Sfânt“. Ucenicilor li s-a cerut să rămână în Ierusalim până va veni peste ei revărsarea Duhului Sfânt tocmai pentru că lumea nu avea nevoie de faptele lor, ci de faptele pe care le vor face ei sub călăuzirea și puterea Duhului Sfânt.

2. Duhul Sfânt este cel care lucrează în capitolul 2 și tot El este cel care lucrează în capitolele 3 și 4. După extraordinara predică a lui Petru de la Rusalii, care-L prezintă pe Christos ca înviat și suveran în slavă, de unde trimite Duhul Sfânt, capitolul 3 este o ilustrație a acestei predici, vindecarea slăbănogului de la poarta Frumoasă fiind o dovadă a autorității și puterii Celui înviat.

3. În capitolul 4, asistăm la o scenă tematică, în care același complet de judecată care L-a judecat și osândit pe Domnul Isus, judecă acum lucrarea Duhului Sfânt. Autorul este foarte grijuliu să ne spună că au fost toți acolo, mai marii norodului, bătrânii și cărturarii, cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul merilotr preoți (Fapte 4:5-6). Neamul acesta al marilor preoți făcea parte din partida religioasă a saducheilor, care nu credeau că există înviere. Nu e de mirare că predica și pretențiile lui Petru i-au scandalizat. Nu e de mirare că erau ,,foarte necăjiți“ că (Petru și Ioan) învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți (Fapte 4:2). Ei tocmai crezuseră că au scăpat de Cel dat morții prin crucificare și acum se confruntau cu vestea că El a … înviat din morți și tocmai l-a vindecat pe unul care fusese olog din naștere (Fapte 3:2). Aceeași oameni care-L judeaseră pe Isus din Nazaret erau scandalizați de ceea ce făcuse acum același Isus, de data aceasta prin Duhul Sfânt!

4. Domnul Isus îi avertizase încă din timpul vieții că orice păcat se iartă, chiar și acela făcut împotriva Fiului omului, dar pentru păcatul împotriva Duhului Sfânt nu există iertare, nici în veacul acesta, nici în cel viitor (Mat. 12:32).

5. Plin de Duhul Sfânt (Fapte 4:8), Petru a luat cuvântul în tribunal și a avut o vorbire impecabilă, căruia nu i se poate da nici o replică. Se împlinea astfel o altă proorocie despre lucrarea Duhului Sfânt. În Luca 21:12-15, Domnul Isus le spusese ucenicilor că nu trebuie să se îngrijoreze ce vor spune când vor fi târâți în fața forurilor de judecată, pentru că li se va da  ,,chiar în ceasul acela“, ,, căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt“ (Luca 13:11).

6. Scena din capitolul 4 are trei categorii de participanți: acuzatorii (pe care i-am pomenit deja), acuzații, Petru și Ioan, (care petrecuseră o noapte în temniță din cauza predicii rostite după vindecarea ologului) și martorul la proces (omul care fusese neputincios peste patruzeci de ani și acum venise de bună voie să stea alături de apostoli). El este singurul vesel și exuberant. Cred că expresia feței lui era un strigăt mut care zicea: ,,Care este problema?! Am fost olog și sunt vindecat! S-a produs o minune! Bucurați-vă! Și bucurați-vă împreună cu mine! Care este problema? Care este problema?! …“

7. Cronologic vorbind, oamenii au vorbit împotriva lui Dumnezeu Tatăl în Vechiul Testament, dar pentru asta a fost, există, iertare! A venit Domnul Isus să o realizeze, împlinind simbolistica tuturor jertfelor din VT! Oamenii au vorbit împotriva Domnului Isus în NT, dar și pentru asta există iertare! Sângele de la Calvar a  fost vărsat tocmai pentru aceasta: ,,Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!“ În Faptele Apostolilor, scena descrisă în capitolul 4 marchează oficial începerea prigoanei împotriva creștinilor, a oamenilor prin care lucrează Duhul lui Dumnezeu. Pentru acest fel de păcat, săvârșit cu bună știință, nu mai există iertare. Cine i se împotrivește Duhului Sfânt, în fața evidenței unei vindecări miraculoase, care-l devedește pe Isus Christos ca înviat și așezat la dreapta Tatălui, nu mai are nici o scăpare! După succesiunea Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt nu mai urmează nimic. Cine nu primește mărturia Duhului nu va mai putea fi iertat de altcineva. Cu lucrarea Duhului s-a încheiat succesiunea de secvențe din planul de salvare a omenirii. Ce tragedie! Scena judecății din Faptele Apostolilor 4 trebuie privită din acest punct de vedere, ea căpătând o răsturnare spectaculoasă. Cei judecați nu erau Petru și Ioan. Cel judecat era Duhul lui Dumnezeu, numai că osânda n-a primit-o El, ci au primit-o ei. Orbi și surzi, reprezentanții poporului evreu nu s-au lăsat convinși nici de cele mai clare, mai incontestabile evidențe. Încăpățânați și răi, ei și-au atras o pedeapsă veșnică. Peste doar câteva capitole, martirul Ștefan le-o va spune pe față: ,,Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt!“ (Fapte 8:51).

Finalul cărții faptele Apostolilor ni-l va prezenta pe apostolul Pavel pronunțând sentința finală împotriva acelei generații de evrei care au hulit împotriva Duhului Sfânt: ,,Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,  cînd a zis: ,Du-te la poporul acesta, şi zi-i: ,,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.  Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.“ Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“     (Fapte 28:25-28).

Cine săvârșește azi păcatul împotriva Duhului Sfânt? Oricine nu se lasă convins de El, oricine nu se întoarce la Dumnezeu cu pocăință, oricine se păstrează vinovat în afara planului lui Dumnezeu de mântuire prin Christos. Pentru milioane de astfel de oameni nu va exista niciodată iertare.

Categories: Teologice