În Evul Mediu un om se uita la nişte oameni care construiau. Un lucrător a trecut cu o roabă de mortar. „Ce faci?” l‑a întrebat omul nostru. „Duc nişte mortar, doar atât!” a răspuns muncitorul.

Un altul a trecut cu nişte pietre de temelie. „Ce faci?” l‑a întrebat omul. „A, nimic. Doar car nişte pietre”.

Apoi a trecut al treilea, cu nişte materiale de construcţie. „Ce faci?” a fost întrebat şi el. Lucrătorul a răspuns: „Construiesc o catedrală!”

Ce credeţi că a determinat atitudinea ultimului lucrător asupra vieţii? Dar asupra calităţii muncii lui? Atunci când te rogi pentru alţii, consideri asta o corvoadă sau te vezi împreună‑lucrător cu Dumnezeu? Atunci când saluţi pe cineva nou la biserică, faci ceva neimportant sau vital pentru lucrarea lui Dumnezeu? (anonimă)

Categories: Maxime si cugetari