Petru Popovici – de la inimă la inimă

M-a sunat fratele Petru Popovici. Mi-a spus cu un oftat că s-a schimbat felul de a predica în România și asta nu e bine … Secolul trecut, predicatorii nu aveau atâta școală, dar lucrarea avea mai multe roade. Acum avem școli multe, dar …

Pe vremuri, predicatorii, nu toți plângeau la amvon, dar majoritatea vorbeau din inimă și asta se vedea după glasul schimbat. Astăzi, am învățat să argumentăm și avem predici pe puncte, dar glasul este rece, academic, detașat. Este un creștinism al capului, nu al inimii. S-a accentuat latura rațională.

“Și ce este rău cu un creștinism rațional ?“

El poate semnala doar un atașament la un crez, dar nu o trăire practică. Mintea poate fi foarte convingătoare, dar numai inima arată trăirea inimii, și determină comportamentul sfânt, modelează caracterul. Emoția este dovada vieții și viața se transmite. În Noul Testament, predicile scrise acolo n-au fost cine știe ce din punct de vedere dogmatic, dar au avut putere pentru că oamenii erau mișcați de Duhul. Numai ce pleacă din inimă ajunge la inimă. Predicatorii de azi nu mai vorbesc cu dragoste și despre dragoste. (Nu l-am contrazis. Mi-am dat seama că și eu m-am surprins analizând rațional în predici până și dragostea: de câte feluri este și ce înseamnă fiecare dintre ele. I-am auzit și eu pe unii predicatori folosind expresia; “Hai să spunem o rugăciune“. Probabil că am ajuns pe alocuri să “spunem“ și o predică, nu să ne transmitem pe noi înșine. Rugăciunea este o revărsare fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Predica ar trebui să fie o revărsare fierbinte înaintea oamenilor!).

Domnul Isus a vorbit simplu, fără puncte, dar a avut puterea dragostei cuceritoare de inimi. El a plâns în rugăciune pentru suflete noaptea și ziua le-a arătat oamenilor dragostea lui Dumnezeu.

Fratele Pitt mi-a spus că, în ultimul timp, el nu mai salută pe nimeni cu “Pace“. Le spune tuturor: “Să te miluiască Dumnezeu“. Avem tare nevoie de mila lui Dumnezeu în ceasul acesta.

(Eu mi-am adus aminte că-l auzeam mereu pe Aurel Popescu, unul din preferații mei, rugându-se înainte de predică și murmurând hipnotic parcă: “Miluiește-ne, Doamne. Miluiește-ne, Doamne“. Parcă oamenii aceștia “mari“ în simplitatea lor știu azi și au știut atunci ceva ce nouă ne scapă, ceva ce noi neglijăm. Cine citește, să facă bine să se gândească la el însuși, nu la alții. Iar cine are urechi de auzit, să audă!)

Fratele Pitt mi-a promis că-mi va trimite ceva pentru voi, ceva urgent pentru publicare. Îl pune cu poșta “urgentă“, pentru că dânsul nu are Internet. Sper să mă descurc, pentru că materialul este în formatul unui program mai vechi, Page Maker, care nu se mai folosește.



Categories: Amintiri

6 replies

  1. In Sec.XIX-lea orice taran sau batran de la sat avea mai multe cunostinte despre Dumnezeu decat un teolog modern de astazi plin cu pragmatism si metode seculare de crestere a bisericii.

  2. Amin! Cit adevar… Ai mila de mine Doamne…

Trackbacks

  1. Predicarea/evanghelizarea se face cu inima… | Mai in gluma, mai in serios... ;)
  2. Petru Popovici – Mesaje | Life Mission

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: