Cum a rămas cu „plăcutul“ ?

Închei aici mica mea cimilitoare. Iată ultimul dialog la postul cu spectacolul negrilor din Houston. Dacă-l citiți până la sfârșit, vă ofer o mica răsplată …

  1. Elena says:

    Ma gindesc d-le Branzei ca mai sunteti si evreu si ar trebui sa aveti in sange dansul….dansul pentru Hristos. Ei stiu cum sa danseze si sa cinte din inima pentru D-zeul lor…ca si negrii de altfel. Nu ma mir de ce niciodata nu am vazut in biserica pe care o pastoreati in Bucuresti flacara si viata aceea pentru Hristos….si nu ma surprinde faptul ca unii tineri iubeam biserica Golgota pe care o pastorea fr. Cocar. Tatal dumneavoastra si Aurel Popescu, pe care ii cunosc, aveau/au libertate in Hristos. Va admir predicile si le-am ascultat de multe ori. Predici foarte sanatoase spiritual, dar ce ma socheaza, e ca un pastor ar trebui nu fie limitat in nici un fel cit priveste modul de inchinare al unor credinciosi atita timp cat ei slavesc din inima pe D-zeu. Unii ridica ochii si miinile spre cer, altii se prostern la pamant, altii danseaza, si multe alte moduri de manifestare in inchinare pot enumera aici. Dar cum stiti prea bine D-zeu nu se uita la forme ci la inima omului. De aceea nu au bisericile Romane viata. Acolo nu am vazut viata. Am crescut in biserica baptista si inca pot sa spun ca sunt o “baptista” in sufletul meu, dar am frecventat si biserica Penticostala cind eram in Romania si imi placea f mult. Acum frecventez o biserica de negrii si ii iubesc ca sunt liberi in Hristos, asa cum sunt liberi si fanii echipelor de footbal sa strige pina nu mai pot. Dar “motivatia” lor duce spre alta directie. De ce cind vine vorba de a striga spre slava D-lui nu mai putem sa o facem? Srigam cind ne certam unii cu altii, strigam cind suntem bucurosi, strigam cind suntem furiosi, strigam cind a cistigat echipa preferata, dar pentru Hristos cind strigam oare? ah, pentru El nu se poate striga…. da…. pentru El daca se poate sa ne tinem gura inchisa!!!! “daca voi veti tacea, pietrele vor striga”.
    Scuze daca cineva se simte jignit intr-un fel sau altul dar nu cred ca CREDINCIOS NASCUT DIN NOU, ar mai putea avea granitze cind vine vorba despre inchinare. Nu avem dreptul sa judecam si nici sa avem prejudecati. Dumnezeu nu iubeste asta si mai ales ca oamenii sunt creatura miinilor Lui. Domnul Isus a venit in lume nu sa judece lumea, ci s-o iubeasca si s-o mintuiasca. El i-a iubit pe oameni asa cum erau.
    Pe mine m-a trecut D-zeu prin mare incercare si cind El mi-a dat biruinta am strigat plingand de bucurie. Acela a fost modul meu de exprimare intr-un moment in care am vazut un picutz din maretia si puterea Lui. Nu avem voie sa judecam modul altora de exteriorizare, pentru ca nu suntem in pielea lor…sau poate… cine stie???? doar atunci ii putem intelege.
    Imi pare rau ca trebuie sa va spun aceste cuvinte dar cineva trebuie sa o faca si pe asta. Iubiti pe toti oamenii indiferent de culoare sau de modul de inchinare, daca doriti sa mergeti in cer. Ii iubiti cu adevarat pe acei oameni? ati putea sa fiti un misionar printre ei? sau va place sa fiti un pastor doar printre albi si daca se poate si numai printre intelectuali…si… daca se poate si de la cel mai confortabil amvon.
    Ce ziceti atunci de Paul Washer? va puteti pune pe lista aceea..cu oameni ca dansul, sau ca Wrumbrand, etc…va indemn in numele Domnului sa va faceti o cercetare mai adanca in suflet.
    Am fost taioasa, stiu dar am facut-o pentru ca va iubesc in Hristos si va doresc numai binecuvantari.

  2. Draga Elena

    Se pare ca postul meu si-a atins scopul! Eram in periol sa fiu invinuit ca accept totul si n-am discernamant, etc. Am spus cuiva ca voi face un test si l-am facut. Elena, multumesc petru indignarea ta terapeutica.
    .
    Doar ca sa ramanem cat de cat in sfera realului, eu nu am pastorit nici o biserica in Bucuresti. Niciodata. Tatăl meu a pastorit Golgota. Bunian Cocar, care a pastorit Nadejdea in Giulesti, a fost si este si azi unul din prietenii mei preaiubiti. Confuzia te pune in conflict cu aprecierea pozitiva pe care i-o faci, dar aste este o probleme pe care trebuie sa o lamuresti numai tu. (Eu am „dansat“ cu nenea Richard Wurmbrand …).

    Pentru toti ceilalti care ati intrat in acest joc: multumesc pentru ca majoritatea ati remarcat repede ca am folosit expresia „mi-a placut“, lui „i-a placut“, voua „n-o sa va placa“. Asta am vrut sa dovedesc. Problemele de placut sau neplacut nu sunt o apreciere calitativa obiectiva. Eu n-am spus „au facut bine“ sau „au facut rau“. Este treaba lor. Eu am spus ce efect a avut asupra mea ceea ce fac ei. Aceata este reactia mea si fiecare, ca in cazul exemplului cu tatal meu si cu fiul sau (adica eu!), are dreptul sa spuna ce ii place sau nu fara sa se teama ca va navali cineva asupra lui ca sa-l condamne!
    .
    Dar, ii place si lui Dumnezeu ceea ce mi-a placut mie? Aceasta est o intrebare la care trebuie sa raspunda El. Stiu ca El condamna odinioara adunarile de sarbatoare ale evreilor decazuti. Calitatea muzicii lor nu-l impresiona. Unora la spune: „Aiurati in sunetul alautelor voastre“. Faptul ca ei gustau muzica si-si dadeau ochii peste cap nu avea nici o impotanta pentru El. O inima buna poate canta orice muzica i se potriveste. O inima rea poate canta orice fel de muzica, nu va fi primita de Dumnezeu.

    Atunci, exista sau nu o muzica „crestina“? Aici trebuie sa-i dau dreptata lui Marius Cruceru. Ranspunsul este NU. Nu exista o muzica crestina. Exista numai o muzica cantata de crestini, iar calitatea muzicii lor este data de calitatea crestinismului lor.

    Inca odata, Elena, multumesc pentru indignarea ta ingenua, chiar daca faptele sunt altfel decat le-ai prezentat tu. QED!!!

    (Q.E.D. is an initialism of the Latin phrase quod erat demonstrandum, originating from the Greek analogous hóper édei deîxai (ὅπερ ἔδει δεῖξαι), meaning “which had to be demonstrated”.)

    Va invit și la o nunta:

    Pentru Marius Cruceru si virtuosii lui:



Categories: Raspunsuri la intrebari

9 replies

  1. Draga Nelu
    Mulțumesc frumos pentru ce ai scris. Nu suntem de două părți ale baricadei, ci ne cățărăm împreună pe același versant. și ne ajutăm unul pe altul când avem nevoie.
    Mai ales in veacul acesta postmodern, forma și fondul trebuie să reprezinte o problemă la care să ne gândim mai mult decât … Maiorescu.Muzica este un limbaj cu trăiri multiple. Faptul că unii spun Te iubesc și se gândesc la altceva, nu mă va fec pe mine să nu mai spun lucrul acesta atunci când simt că așa trebuie s-o fac.

    Există muzică militară, care este o formă care trezește entuziasmul și cadența dedicărilor până la sacrificiu. (Noi avem imnul “Glorie, Glorie, Aleluia!).
    Există muzica declamativă, specifică acelor cântări patriotice de prin căminele culturale de altădată și de la întâlnirile cu Ceușescu. Strofele sunt pline de conținut care angajează.(Noi avem muzica corurilor în care textele sunt adevărate predici).
    Există muzica reflexivă, plină de răbufniri ale sentimentelor comleșitoare, doinele, cântecele de bocet, odele de dragoste, cântecele de nuntă, etc. (Noi avem cântările lui Niculiță Moldoveanu, manelele și muzica aceasta a tineretului cântată cu ochii închiși și mâinile pe sus).
    .
    Fiecare din genurile descrise mai sus (și mai sunt și altele) poate și chiar ESTE FALSIFICATĂ. Putem să o cântăm ca formă, dar să nu o trăim ca fond!
    Cineva observa că noi cântăm în bisericile noastre ca pe vremea lui Ceaușescu; avem coruri cum avea și el, avem cântări comune cu conținut extraordinar, dar le cântăm fără să ne gândim ce cântăm, le cântăm fără să credem ce cântăm, tot așa cum făceam și la adunările de Partid la care participam altădată! (Cântăm triști melodii de bucurie; cântăm indiferenți cântări de suferință și adorare, etc.)
    .
    Acest gen de falsificare a fondului cu o respectare atentă a formei este ipocrită și este mult mai răspândită decăt am vrea noi să credem sau să recunoaștem. Numai cei care se unduiesc la cântările moderne de închinare merg acasă netransformați? Oare nu merg și ceilalți care au cântat liniștiți, stând cuminți (și indiferenți) pe bancă? Cunosc prieteni care au refuzat să mai cânte la cor pentru că dirijorii au fost extrem de pretențioși cu tehnica, până la punctul la cere nimeni nu s-a mai gândit la CE cântă, ci doar la CUM cântă. O astfel de cântare a “ieșit bine“ ca armonie, dar a fost zăngănitul unui chimval de aramă. Inimile cântăreților, obosite de atâtea repetiții, n-au mai simțit bucuria mesajului, ci doar grija execuției.
    .
    Formalismul în cântare este la fel de mortal ca și acela din predicare. Ai perfectă dreptate. Ne luptăm să înțelegem împreună și ne este frică de nesinceritatea celor care nu s emai închină “nici în duh și nici în adevăr“. Credem că îl putem păcăli pe Cel ce cercetează duhurile? Cu astfel de “repetiții“ în serviciile noastre divine credem că ne calificăm pentru corurile cerului?
    . Revenind la teama noastră, cineva spunea că el nu lasă să cânte în adunare decât pe aceea pe care i-ar lăsa să și predice. Reversul este că n-ar trebui să-i lăsăm să predice în biserici decât pe aceea în stare să și cânte și cu viața, sincer, cu sfințenie, din toată inima. Ce ne facem? Asta s-ar putea să facă să avem mult mai puțini … predicatori.

  2. Domnul sa te binecuvinteze barzilaiendan.Intrebarile aceste mi le pun si eu si incerc sa aflu si raspunsurile.Intentia mea este de a deslusi acest tip de crestinism postmodern.N u mi-am pus obloane la ochi si nici nu intentionez,dar am pretentia,fiind de virste apropiate,ca stiu citeva din ,,subteranul”ideii de inchinare,care se limiteaza doar in spatii publice,show-uri,spectacole.Am trait o perioada in USA,acum fiind in Romanica noastra mica si frumoasa.Si acolo si aici sint sfinti,in fata carora iti ridici cu respect palaria si zici Laudat sa fie DOMNUL.Din pacate tot mai putini,numarul celorlanti,luind amploare. oare nu dupa roade se cunosc?Am vazut cu ochi mei,,crestini” unduindu-si miinile si trupurile,cintind in timpul serviciilor de inchinare,ne-avind nici o treaba cu morala nici in familii,nici in colectivitate,ca sa ma opresc aici. Amintrebat pe unii-ce simt in inchinarea aceia?Raspuns– Atmosfera momentului.Este o atitudine pozitiva.Dar numai atit?Numai acolo?Dumnezeu primeste o astfel de inchinare?Este inaltat Dumnezeu asa?Sau eu si altii ca mine am ramas depasiti,in mentalitati?Nu e vorba de personalitatea mea aici,ci poate o incercare puerila de a observa, de a protesta impotriva unei idei de inchinare incomplecta ineficienta

  3. Și de unde știi tu că cei ce ridică mâinile în adunare nu o fac și acasă? De unde știi că nu merg să-și trăiască cântarea? Faci prea multe presupuneri răutăcioase. Să nu fie cumva o proiecție a personalității tale la mijloc. Veghează!

  4. Inainte de a primi,,ceva mai proaspat…venit din mina lui Dumnezeu-TREZIREA”-trebuie ,,destelenit un ogor nou….”vezi Osea 10:12 .Aici este problema.Toti dorim pentru bisericile evanghelice trezirea.Este cineva hotarit sa plateasca pretul ei??? Stim cum vine trezirea,si ce implica ea?Topaitul,miinile ridicate ,dansul pe muzica sau cintare crestina,fara o inima schimbata,atinsa deDUHUL SFINT,este o manifestare sentimento-religioasa trecatoare,foc de paie.I-ai vedea pe cei ce sint adunati la o astfel de adunare dispusi sa mearga afara sa-si traiasca cintarea?Daca i se arde o palma peste obraz, il da si pe celalalt la lovit?Te duci intre pacatosi sa-i iubesti si sa te jertfesti pentru ei?Cind Duhul Sfint-ADONAY-EL ELYION domneste intr-o congregatiune nu o inspira la exaltari,ci acolo,purifica, determina unitate,pace,bucurie,iar prezenta LUI determena fiori,inchinarea iste mistica in duh si-n adevar Dece a-i ridica miinile la rugaciune si cintare intr-o sinagoga sau intr-o biserica ,daca nu o faci acasa cind esti sin gur in camaruta ta????????????.La o astfel de luciditate m-am referit.

  5. @ Pop Ilie : ” În anul 1980 am fost cu fr. Richard la o biserică penticostală din Ierusalem unde s-a dansat, însă el nu a dansat. În bisericile baptiste tradiţionale ADORAREA DUMNEZEIRI se face numai prin cântare şi cuvânt.”
    Stimate frate Ilie, nenea Richard nu a dansat pentru ca nu mai putea sa danseze ( fizic ) . Sunt sigura insa ca tot interiorul lui dansa, pentru ca Spiritul lui Adonay este pasional si Se misca, iar fratele Richard stia sa coopereze cu a Treia Persoana a Dumnezeirii.
    Slava lui ADONAY ca intotdeauna e loc pentru MAI MULT …in toate Confesiunile.
    @ Nelu M : ” Duhul Sfint sa ne dea lumina si lucididate,sa discernem veritabilul de imitatie ca sa nu ne pacalim crezind,si acceptind tot ce are luciu.”
    Da, numai ca ne-am cam saturat de atata ” luciditate ” si ne este dor de ceva mai proaspat , de ceva venit direct din Mana lui DUMNEZEU ( daca tot ne dorim TREZIREA ). Si Acest Ceva nu poate fi decat DUHUL SFANT , ADONAY – EL ELYION , pe care trebuie odata si – odata SA – L LASAM SA DOMNEASCA ( cum vrea EL , fara programul nostru hiper -lucid care IL stinge si IL intristeaza ) !!! Amen !

  6. Pentru Elena! Cred ca multora credinciosi romani,le plac o evanghelie imbunatatita asa cum sint alimentele in supermarketuri.Euri,emulgatori si alti aditivi alimentari,care consumate fara atentie te omoara,in ciuda reclamelor comerciale de tot felul. O evanghelie cu adausuri il omoara pe cel ce o practica.Sa fim atenti,sa discernem si sa ne uitam in NOUL TESTAMENT la prima biserica,la epestole si daca regasim in practica Domnului ISUS,ale apostolilor,aceste manifestari,zicem si noi ok.Oare biserica contemporana,cu ce se indeparteaza in mare viteza de Intemeitorul ei?????Nu oare cu manifestari,imprumutate si nerestituite,de la lume?????Granita intre bine si rau,intre urit sau placut,o mai percepem?.Duhul Sfint sa ne dea lumina si lucididate,sa discernem veritabilul de imitatie ca sa nu ne pacalim crezind,si acceptind tot ce are luciu.

  7. Replica doar la citez ”bisericile romane nu au VIATA”….
    Ieri ascultam un frate spaniol care ne-a vizitat biserica noastra, si printre altele spunea dansul:
    ”…ma doare ca mergand in vizita la bisericile noastre (spaniole) vad numai 10, 15…membri si aceia in varsta si pe cale de disparitie. Sunt goale bisericile noastre, goale…Dar vin la romanii si vad 200, 300…si ma minunez.Aproape va invidiez ca voi cresteti iar noi ne micsoram…Ma minunez ca voi sunteti trup si suflet, iar noi tot mai reci…mai departe si asta ca au ”SLOBOZENIA”…”
    Domnul sa se indure de noi!

  8. Răspuns la Elene!
    Aurel Popescu nu a fost predicator la biserica GOLGOTA din Bucureşti, o predicat numai o dată din Psalmul 90, Fr. Wurmbrand în 1941 când era în biserica din Str. Aurel Botea unde era predicator, tatăl meu Gheorghe Pop nu a vorbit despre dansul în biserică, şi nici după 1945. În anul 1980 am fost cu fr. Richard la o biserică penticostală din Ierusalem unde s-a dansat, însă el nu a dansat. În bisericile baptiste tradiţionale ADORAREA DUMNEZEIRI se face numai prin cântare şi cuvânt.

Trackbacks

  1. Cum rămâne cu “plăcutul?“ (II) | B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: