A fost Popescu fără a fi „popă“ !

Ne înconjoară mulți, dar cei care ne influențează major sunt mai puțini decât degetele de la mână. În mare parte, eu sunt copia la scară mică a fratelui Aurel Popescu (neconformist, greu de încadrat într-o confesiune îngustă, controversat, prietenos, elocvent, glumeț de București și mai ales, autentic).

Andrei, unul din băieții dânsului mi-a trimis două poze cu părinții lui. Anii i-au schimbat în exterior, dar în interior au murit la fel de tineri ca întotdeauna. Nu mă pot opri să vi le trimit și vouă:

B17 B27



Categories: Amintiri

3 replies

  1. Draga Ionuț
    Noi ne influențăm reciproc! Și tu ești unul din motivele pentru care mă bucur să mai pot trece prin România. Nu degeaba se spune că cine se aseamănă, se adună.

  2. Sunteti persoana care m-a influentat si m-a marcat cel mai mult in ultimii 15 ani. Ceea ce imi lipseste cel mai mult din America sunteti dumneavoastra. Dar va simt aproape citindu-va in fiecare zi. Va multumim ca impartasiti cu noi asa de multe lucruri.
    Va admir si va pretuiesc foarte mult.
    Ionut

  3. Multumim frate drag! Istoria noastra neoprotestanta(romaneasca) are titanii ei si nu trebuiesc uitati. Privesc cu mare drag un cuplu distins, ce a lasat in urma mireasma fina a credinciosiei.
    Cat despre neconformism, cred ca ar trebui cu totii sa fim mereu proaspeti, fugind de monotonia ce ucide incet dar sigur. Ce e surprinzator, este ca Domnul Isus ne-a adus mesaj de libertate, iar noi , in plin santier, construim baricade, ziduri si bariere. Iar in ce priveste influenta unora, eu in ei recunosc pe marii lideri. Si daca din ei poti face mentori(asa cum inteleg cazul de fata) “ferice fi-va de tine!”

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.