Un articol decent și un răspuns la care vă chem să medităm împreună. Mergeți mai întâi să citiți articolul aici: http://www.contributors.ro/cultura/o-intrebare-pentru-teologi/

Daniel Branzai spune:Comentariul tău e în așteptare.

Excelentă observație, Marcel Capraru!
Premiza articolului nu este 100% corecta, deși articolul în sine este excelent. Dacă acceptăm să ne exprimăm doar în sfera iudeo-creștină a credinței, flexibilitatea conștiinței, capacitatea ei de a se lăsa intoxicată de etica circumstanțială, a trebuit corectată de Dumnezeu prin darea celor zece porunci. N-am fi avut nevoie de ele dacă această conștiință ar fi fost suficientă!
Sfântul apostol Pavel vorbește despre un „cuget luminat de Duhul Sfânt“. Ceea ce a fost alterat și deformat de păcat trebuie „reprogramat“ de intervenția nașterii din nou și prin lucrarea de iluminare a Duhului Sfânt.

Veți spune: aceasta este valabil doar pentru adevărații creștini, pentru sfinți. Probabil că da. Există de fapt două așa numite creștinisme: creștinătatea, care este sfera de influență a creștinilor și creștinismul pur care poate fi practicat numai de aceia care au avut o întâlnire personală salvatoare cu Dumnezeu prin credința în Isus Christos. Pe aceștia, Duhul Sfânt îi călăuzește „în tot adevărul“, transformându-i în sarea pământului și lumina lumii. Doamne, fă să fiu și eu unul dintre aceștia!

Creștinătatea contemporană manifestă eclipse evidente și nu puțin deficit de sare dumnezeiască. Probabil că sunt din ce în ce mai puțini cei care să-și manifeste influența creștină adevărată în jur.

Salut cu entuziasm apariția acestui articol într-un context inundat de postmodernism și pragmatism materialist dialectic.

Categories: Articole de interes general, Teologice