Australia 15 – Sosirea la Perth

Cum arată cel mai izolat oraş din lume? Văzută din
avion, regiunea în care se află așezat oraşul Perth este aridă, cu
o vegetație puțină, pitică, pauperă. Știam din vorbele celor de la
Melbourne, Brisbane și Sydney că Perth candidează cu mari șanse la
titlul de cea mai izolată localitate din lume, între oraşele cu o
populație de peste un milion de locuitori. Mă speriaseră cu vorbe
despre deșert și prețuri exorbitante. Aveam să aflu foarte curând
că “bârfa aceasta răutăcioasă” , prezentă pretutindeni și în
America era născută din patriotism local și puțină invidie.
Perth-ul este tot ce a Australia mai asemănător cu … California
de sud (Perth).
Clima este

asemănătoare, lipsa de apă potabilă din izvoare locală este
asemănătoare, invazia de noi veniți care ridică exorbitant
prețurile pe mecanismul neiertător al raportului dintre cerere şi
ofertă este asemănătoare, proximitatea oceanului cu briza
mângâietoare de seara şi răcorirea de peste noapte este la fel,
restricțiile sezoniere la irigarea grădinilor şi spălarea mașinilor
există şi aici, populația pestriță este ca la noi, restaurantele
indiene, chinezești și italiene, tineretul exuberant și greu de
stăpânit, toate acestea mi-au amintit de bunele și relele de acasă.
Cele cinci mari metropole Australiene: Melbourne, Brisbane, Sydney,
Adelaide și Perth sunt așezate în zone climatice diferite, fiecare
cu avantajele și dezavantajele ei, dar toate temperate, scutite de
temperaturi extreme. Ca și în cazul românilor răspândiți aiurea
prin alte părți ale lumii, și românii australieni se răsfață
pretinzând că așa de bine cum este la ei nu mai este nicăieri în
altă parte. Își schimbă părerea doar atunci când se mută ei înșiși
dintr-un loc într-altul … Petele albe uriașe pe care le văzusem
din avion şi care semănau cu zăpada sau cu depozite uriașe de sare
rămase după evaporarea apei din lacuri s-au dovedit până la urmă a
fi dune migratoare de nisip alb. Zona cunoaște trei nuanțe de nisip
colorat, alb, roșiatic și … din cel obișnuit. Fiecare este
exploatat și folosit la un alt fel de construcții. The_Foundation_of_Perth_1829.jpg
(Perth este capitala Australiei de vest. Iată o scurtă prezentare:
PERTH & Western Australia Traveler’s Directory
So vast that it can’t be captured in one breath, WA is
home to some of the most remote wilderness on earth, some of the
most spectacular natural wonders and unique wildlife to be found
anywhere. Our cities are open and our outback is immense and
untamed. Asia is more economically linked to WA as the rest of
Australia is. It’s also geographically closer and cheaper to reach
by air. Bound by the Indian and Great Southern Oceans and the Timor
Sea, all of which contain some of the rarest (but best known)
marine life in the world, WA’s coastline is more than 12,500 km. It
comprises about a third of Australia’s total surface area (over 2.5
million square kilometres) and encompasses so many landforms, moods
of weather, wildlife and geological make-ups it could be an entire
continent in itself, from the windy plains and deep forests of the
south to the endless red desert of the goldfields, uninhabited
archipelagos that stretch into the distance and the cyclonic fury
of storms that pummel the tropical north. One of the
world’s most isolated capitals but with a level of technological
and cultural sophistication to rival even the European and American
metropolis’, we’re renowned for our abundance of space, proximity
to nature and accessibility to some of the world’s best
sightseeing
. Everyone who comes here leaves
believing Western Australians are laid back and friendly. A vibrant
primary producer and export economy and great diversity and
attractions such as the tropics, ancient unspoiled coastline,
dolphins at Monkey Mia, European settler heritage, Ningaloo Reef,
harsh Goldfields desert, Pinnacles, Wave Rock, famous wineries and
all Perth has to offer make WA Australia’s biggest secret) The nearest city to Perth with a
population of more than 100,000 is Adelaide,
South
Australia
, which is 2,104 kilometres (1,307 mi)
away. Author Bill
Bryson
states that Perth is the most remote city on
earth,[33]
which he justifies by noting that the population of metropolitan
Perth is greater than the combined populations of the rest of
Western Australia, the Northern
Territory
and South Australia, west of Adelaide.
Perth. Population: 1,832,114 (30 June 2011)
(4th). • Density: 285.5/km² (739.4/sq mi) (June 2011). Established:
1829. Area: 5386 km²
(2,079.5 sq mi). In 2006, the largest ancestry groups in the Perth
metropolitan areas were: English (534,555 or 28.6%), Australian
(479,174 or 25.6%), Irish
(115,384 or 6.2%), Scottish (113,846 or 6.1%), Italian (84,331 or
4.5%) and Chinese (53,390 or 2.9%). There were 26,700 Indigenous
Australians
in the city.[54])
Ora;ul Petrh este împărţit de Swan River, un corp de apă care+l
străbate de la est la vest şi se transformă într-un veritabil lac
cu profilul unei lebede. Coasta de vest este zona minieră a
Australiei. Bunăstarea ei creşte sau scade odată cu preţul
mineralelor pe pieţile lumii. Deasupra zonei pluteşte o promisiune
de bunăstare umbrită doar de bănuiala (poate îndreptăţită) că
foarte mare parte din veniturile cistigate aici merg la Canberra şi
foarte multe sunt reţinute pentru alimentarea bunăstării de pe
coasta de est. Este o presupunere asupra căreia nu mă pot pronunţa.
Doi români de pe-aici mi-au spus că au fost şi ei să caute aur, ca
mii de oameni înaintea lor. Şi-au cumpărat detectoare de metal şi
toate parafenaliile necesare. După multe căutări în care n-au găsit
decât câteva canuri metalice de băuturi răcoritoare, cei doi s-au
abătut pe la casa unor aborigeni. Aflată în mijlocul nicăieriului,
casa avea uşile deschise pentru oaspeţi şi era locuită de un om
remarcabil de nobil şi amabil. L-au întrebat pe ‘sălbatic’ dacă a
văzut vreodată aur în viaţa lui şi dacă se găseşte prin preajmă.
Omul le-a răspuns afirmativ şi le-a adus din cealaltă cameră o
farfurie plină cu fragmente de zăcământ aurifer. ‘Da, pepite mai
mari n-ai văzut?’, l-au întrebat ei. ‘Am destule’ le-a răspuns el.
Tacticos s-a sculat şi i-a lăsat pe români cu farfuria de fragmente
aurifere şi s-a dus, fără să se teamă că românii o vor lua şi vor
fugi cu ea, în camera cealaltă, de unde a revenit cu o altă
farfurie plină de pepite mari cât … ochii holbaţi ai românilor.
Fără teamă, fără obrăznicie, fără prejudecăţi, caracterul
aborigenului era el însuşi din … aur curat. Nu sunt toţi
‘sălbaticii’ aşa de sălbatici cum se vorbeşte despre ei … mi-au
mărtirisit gânditori românii.
Sprawling
revărsarea nelimitată a centrelor urbane peste pământurile agricole
din jur este combătută agresiv în Europa și America. Se pare că nu
și în Australia. Se construiește foarte puțin pe verticală. Fiecare
familie vrea să aibă casa ei cu curte, iar loturile individuale au
fost până acum de dimensiuni foarte mari. Perthul numără doar 1,8
milioane de locuitori, dar se întinde comod pe o suprafață de ….
kilometrii pătrați. Situaţia este însă pe cale să se schimbe.
Perth se pregăteste să absoarbă încă două milioane de noi veniţi
(citeşte aici)
Pe când noi ne apropiam din aer, pe
aeroport, un mic grup de români se gândeau cum vor face ca să ne
recunoască. Familia Crișan, păstor la baptişti, familia Todea și
Dumitru Popa, păstor la pentecostali, știau că venim, dar nu știau
cum arătăm la față. Fratele Crișan m-a văzut în treacăt la Galați,
în casa familiei Pleșoianu. Dar asta fusese prin 1978, cu 34 de ani
în urmă … Familia Todea mă știa de pe … Internet, iar fratele
Dumitru, unul din păstorii pentecostali locali, doar din
recomandarea și girul lui Busuioc. Când am ieșit dincolo de poarta
de sosire, cred că ne-am recunoscut mai mult după … zâmbetele
stingherite.

DSC00881

După ce ne-am rugat, la ieșirea din clădirea
aeroportului ne-a izbit aerul cald și albastrul intens al cerului.
Nimic din atmosfera umedă subtropicală din Brisbane, nimic din
răcoarea limpede, dar densă din Sydney sau Melbourne. Mi-am căutat
instinctiv supralentilele colorate să le aplic peste ochelari. Din
greșeală, le împachetasem adânc în pântecele aglomerat al valizei.
M-am resemnat să-mi cultiv ridurile de la marginea pleoapelor și
mi-am făcut ochii mici ca de chinez. Fratele Crișan s-a scuzat că
are o nuntă la biserică, dar m-a asigurat că mulți baptiști vor fi
și ei la biserica pentecostală. După câteva ore eram la amvon,
fâţâindu-mă ca de obicei în agonia găsirii unui subiect de predică.
Vedeți, eu nu sunt evanghelist. Darul meu este de păstor și
învățător. Evanghelistul se simte la el acasă oriunde, preferând
chiar să stea mereu în fața unei audiențe noi. Păstorii și
învățătorii sunt slujitori ai unei biserici locale. Puși în fața
unei mulțimi pe care n-o cunosc, ei sunt stângaci și
neîndemânatici, ca un tată lăsat câteva ore să privegheze familia
altuia. Ei sunt în largul lor doar la amvoanele bisericii de acasă,
în fața celor pe care-i cunosc foarte bine, știu ce au mincat
ieri și ce are de gând să le dea de mâncare mâine; știu ce le
trebuie și știu mai ales cum să-i ia ca să -i ducă acolo unde
trebuie să ajungă. Nu era vorba că nu aveam predici. Fiecare păstor
de vârsta mea a predicat deja câteva mii de predici. Problema era
să știu, să simt, să identific ce dorea Dumnezeu să le spun acelor
oameni pe care-i întâlneasc pentru prima dată în viață. Aceasta
este agonia în care transpir ori de câte ori sunt plecat de la
Bethel și trebuie să predic în altă parte. Gem înăuntru și mă
perpelesc. Mă rog și aștept un semn, un indiciu de la Dumnezeu.
Chem adierea atât de binecunoscută a Duhului care-mi umple pânzele
bărcii atunci când sunt “acasă”. Nici păstorii locali nu m-au
ajutat prea mult. Când le-am cerut o sugestie, au zâmbit și mi-au
răspuns: “Predicați ce vă pune Domnul pe inimă”. Iar Domnul nu-mi
pusese nici un subiect pe inimă, doar un sentiment foarte mare de
responsabilitate și o mare dragoste pentru oamenii aceia. În plus,
altă dificultate pe care trebuie să o confrunt este că bisericile
pentecostală sunt deosebite puțin de cele baptiste. În ele primează
atmosfera și acțiunea. Studiul sec sau abstract nu-i încălzește.
Este diferența dintre o sală de curs și un şantier în activitate
febrilă. Știam aceasta și mă simțeam tare inadecvat și neputincios
să-i slujesc așa cum aveau ei nevoie. Ca mai întotdeauna şi peste
tot, rugăciunile mele au primit răspuns şi, până la urmă, a
fost bine. La fel s-a întâmplat și luni seara … și marți seara
… și miercuri seara. photo(15) M-a ajutat mult faptul că
am descoperit la Perth o biserica pentecostală mare, matură și
plină de bunăvoință. Aș putea-o asemui cu oricare alta din Rădăuți,
Arad, Cluj sau Seattle. Este plină cu oameni de toate vârstele, dar
pulsează de viață mai ales în mulțimea copiiilor și tinerilor. Au o
clădire superbă cu de toate, cu sală de mese, cu săli de clase de
studiu, cu birouri și cu o suficient de mare parcare. Biserica are
cor de copii, cor de tineri, cor mare, orchestră și câteva grupuri
de laudă care se rotesc săptămânal la slujire. Să tot fie spre
trei, patru sute de membrii. Prin contrast, biserica română
baptistă, mai veche în Perth, este de numai câtiva zeci de membrii.
Ocupă însă o poziție mai centrală în oraș. Are și ea o poveste
plină de minuni și intervenții divine. photo(26) Miercuri dimineață am fost
acasă la familia Crișan. Soţia fratelui Gavril, Lidia este o
prolifică autoare de literatură creștină. O cunoșteam din prezența
îmbogățitoare de pe Internet. Despre fratele Gavrilă știam că a
fost coleg de generație la Seminar cu Taloș și Talpoș Vasile. În
plus, aflasem că este un om vesel și mereu pornit pe șagă. Şi-a
confirmat faima când, după ce mi-a prezentat pe băiatul său încă
holtei, a adăugat: “I-am spus să se insoare de tânăr ca să aibă o
casa de copii. N-a vrut si acum are o casa de bătrâni.” Avea o
familie bogată și așa. În orele care am stat la ei, ne-am
împrietenit cu una din cele două nepoate “semifilipineze”, care era
parcă siameză cu bunica Lidia Crișan, de care era imposibil de
despărţit. photo(28) “Tatăl meu, Nicolae
Pătrascu, n-a vorbit mult, dar repeta mereu o rugăciune: Doamne,
binecuvanteaza lucrarea Ta pana la marginile pământului. Și
nu știa el că Dumnezeu îi va asculta rugăciunea trimțându-i fata la
marginea Australiei’, ne-spus sora Lidia. Cei din familia Patrascu,
din care venea sora Lidia, au fost prieteni cu familia Plesoianu
Petru, din Galati, in casa caruia am cunoscut-o eu pe sotia mea,
Daniela. Ce mică este lumea! Ce mari sunt surprizele minunate pe
care ni le face Dumnezeu! Şi nu, n-am văzut nici astăzi canguri

Advertisements


Categories: Personale

2 replies

  1. WordPress is span protected.

  2. Howdy, i read your blog occasionally and i own a similar one and i was
    just

    curious if you get a lot of spam comments?
    If so how do you

    protect against it, any plugin or anything you can advise?
    I get so much lately it’s driving me

    insane so any help is very much appreciated.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: