Patrulez reașezarea emigranților de mai bine de 30 de ani. Slujba aceasta mi-a dat o oarecare expertiză în transformările din psihicul uman.

Unde este “acasă“?
Pentru noii veniți, casa este locul unde s-au născut și de unde au venit în America. Ei trăiesc o curioasă și periculoasă dihotomie: trăiesc cu trupul în America și cu sufletul în Romania. Sunt preocupați și chiar pasionați de ceea ce se întâmplă în țara aflată dincolo de ocean și de două continente; citesc avizi pe Internet presa română, se abonează la antene de satelit prin care urmăresc televiziunea din România, dau aproape zilnic telefoane la rudele și prietenii din România, etc.

Pentru cei veniți mai demult, conceputul de “acasă“ devine mai complex. Au prins rădăcini în America, și-au făcut prieteni, au călătorit puțin și au descoperit frumusețile acestei țări. Esențial este că au învățat limba engleză și asta le-a deschis poarta unei înțelegeri noi. Se simt implicați în jocurile politico-economice de aici. Copiii lor vin de la școală cu o psihologie americană, foarte diferită și înstrăinată de România. Privesc din ce în ce mai rar televiziunea română. Atunci când o fac, mai mult se enervează, decât se bucură. Pentru buna lor dispoziție, o ocolesc, preferând emisiunile de divertisment americane. Au început să le placă sporturile de aici. Mai ales baschetul și fotbalul … american. Au desoperit bucătaria altor popoare. Indrăgesc mâncarea chinezească … sau cea mexicană … sau cea braziliană. Li se schimba gusturile și își petrec timpul liber altfel decât la început. Dau din ce în ce mai rar telefoane în Romania. Pun bani deoparte pentru un apartament mai bun sau pentru … o casa.

Uneori, acești veniti mai demult iși cumpără bilete de avion și fac o vizită “acasă“, în Romania. Mă reped asupra lor când sosesc înapoi și-i întreb febril: “Cum a fost?“

Îi răspund: “A fost bine, dar am stat prea mult. Nu ne mai place. Ar fi trebuit să ne luăm bilete doar pentru o săptămână, două .. nu pentru patru. Acolo (remarcați termenul), fiecare își are treaba lui. Ne-am simțit cam în plus. Ne bucurăm că ne-am întors … “acasă“.

Îi privesc cu simpatie. Se află pe drumul cel bun. S-au vindecat de dihotomia aceea periculoasă. Nu-i mai paște schizofrenia. Dintr-o dată acest “acasă“ are conotații americane. Este bine așa. Este sănătos. Este “normal“.

Mi-am încheiat rondul în jurul acestei familii. Mă duc să patrulez în jurul alteia …

Categories: Amintiri, Personale