Arhivele Regale – 23. Amintiri sfinte din vremuri de idolatrie – 2 Regi 8

„Vremea Izabelei“ și a influenței ei malefice ajunge la coacere și în Israel și în regatul lui Iuda. Această maree neagră venită din Sidon prin căsătoria cu Ahab (1 Regi 16:31), pare că-și desăvârșește cucerirea. Într-o îmbrățișare mortală, caracatița idolatriei cuprinde tot poporul lui Dumnezeu. Victima este din ce în ce mai neputincioasă, adormind somnul morții. O înnoptare ucigașă cuprinde toată țara.

„Lucrările mari ale lui Dumnezeu“ făcute mai demult au rămas doar în tradiția orală, ca niște basme frumoase. Capitolul acesta ne prezintă semnele agoniei dinaintea morții spirituale. Așa cum comentează apostolul Pavel în Romani, citând din ofurile profetului Isaia:

„Şi, cum zisese Isaia mai înainte: ,,Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora“ (Rom. 9:29).

Singura speranță este iarăși numai și numai Dumnezeu. În neputința generală, El pregătește scena violentei izbăviri din 2 Regi 9. Iată-l la lucru, folosind natura ca instrument de pedepsire pentru idolatrie, sincronizând perfect providența unor evenimente ca să continue să-i binecuvinteze pe cei ce i-au slujit și hotarând dincolo de hotarele lui Israel cine să fie împărat și ce să facă. Asta în timp ce la Ierusalim domnesc „oameni fără Dumnezeu“!

I. Pentru cei ascultători, răsplătirile continuă!

Dacă evreii se închinau acum lui Baal ca să primească ploaie, Dumnezeu le-o oprește. Nu este doar o pedeapsă, ci și un mesaj al unei iubiri geloase. Cine mai avea însă ochi să vadă în orbirea idolatră din țară …

„Elisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: ,,Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimete o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.” Femeia s-a sculat, şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor“ (2 Regi 8:1-2).

Textul nu ne spune, dar se prea poate că soțul acestei femei, mai bătrân decât ea, murise între timp. O întâlnim văduvă, ceea ce era un mare handicap în acea vreme. Dumnezeu este însă„ tatăl orfanului și al văduvei“ (Deut. 10:18; 27:19; Ps. 10:14) și îi poartă de grijă. Sunamita aceasta a experimentat trei tragedii: moartea fiului ei, dezrădăcinarea din moștenirea ei și pierderea tuturor averilor ei. Prin toate acestea însă ea păstrează credință în Iehova și vrea să continue să-L slujească (2 Regi 4:8-11). Și de data aceasta, Dumnezeu o scapă „prin nenorocire“, nu din nenorocirea ei:

„Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează“ (Iov 36:15).

„Femeia s-a sculat, şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor. După şapte ani, femeia s-a întors din ţara Filistenilor, şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei“ (2 Regi 8:3-4).

Pentru cei din jurul ei, viața sunamitei era în haos. Nu și pentru Dumnezeu însă.
Iată-L cum pregătește providențial inima împăratului pentru ca această femeie, scutită de agonia celor șapte ani de foamete din Israel, să-și primească acum înapoi tot ce avusese:

„Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: ,,Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe cari le-a făcut Elisei.” Şi pe când istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: ,,Împărate, domnul meu, iată femeia, şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei“. Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: ,,Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!“ (2 Regi 8:5-6).

Urma scapă turma! Întâmplarea aceasta este un anunț al tuturor „reînproprietărilor“ celor neprihăniți și nedreptățiți care vor moșteni pământul! (Mat. 5:5).

II. Un prooroc care plânge și un viitor împărat care asasinează

Dumnezeu vede ce este în inima oamenilor, chiar mai bine decât văd ei. Acesta este mesajul pasajului următor. Dumnezeu, care cunoaște trecutul, prezentul și viitorul, știe ce suntem, ce suntem în stare și chiar ce vom face în viitor. El poate folosi până și răutatea noastră ca să ne facă să împlinim planurile Lui. Cineva spunea că ironia finală este că până și Satan va trebui să recunoască faptul că toate intrigile și războirile lui cu Dumnezeu s-au întâmplat „ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău“ (Fapte 4:28).

Când a ajuns la disperare, Ben-Hadad a vrut ajutorul poorocului Elisei, dar nu L-a vrut și pe Dumnezeul lui Elisei. Era prea târziu! Ben Hadad trebuia acum să plătească pentru tot răul pe care-l făcuse lui Israel:

„Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicând: ,,Omul lui Dumnezeu a venit aici!” Împăratul a zis lui Hazael: ,,Ia cu tine un dar, şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, şi zi: ,,Mă voi tămădui de boala aceasta?” Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: ,,Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimete la tine să te întreb: ,,Mă voi tămădui de boala aceasta?” Elisei i-a răspuns: ,,Du-te şi spune-i: „Te vei tămădui“, măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri“ (2 Regi 8:7-10).

Cei care citesc acest pasaj în fugă și cu gândul să găsească greșeli la Dumnezeu se grăbesc să spună că aici Dumnezeu îl pune pe Elisei să-l mintă pe Ben Hadad. Nu-i adevărat! Citiți cu atenție în continuare și veți înțelege că Ben Hadad n-a murit de boala lui, ci a fost asasinat.

„Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s-a uitat ţintă la el multă veme; apoi a plâns. Hazael a zis: ,,Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: ,,Pentru că ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” Hazael a zis: ,,Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: ,,Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei. Hazael a plecat dela Elisei, şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: ,,Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: ,,Mi-a spus că te vei tămădui!” A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael“ (2 Regi 8:11-15).

Privirea lungă pe care i-a aruncat-o Elisei lui Hazael a fost încă o manifestare supranaturală. În momentele acelea, ca printr-un veritabil tunel al timpului, proorocul a văzut scenele înfiorătoare în care femei însărcinate, copii și tineri vor pieri de mâna acestui „asasin“ de duzină. Deși aparent „scandalizat“ de descoperirile proorocului israelit, Hazael era în fond un ipocrit. El își făcuse deja planul loviturii de stat care avea să-l ducă pe tronul Siriei.

Ungerea lui Hazael reprezintă împlinirea poruncii pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Ilie. Este una din „ascultările“ pe care marele prooroc le-a trăit prin intermediul urmașului său:

„Domnul i-a zis: ,,Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău“ (1 Regi 19:15-16).

După 2 Regi 8:11-15, cu Elisei nu ne vom mai întâlni decât atunci când va fi pe patul de moarte acasă la el (2 Regi 13:14-19). Ben-Hadad al doilea a murit în 841 î.Ch. iar Hazael a domnit între anii 841-801 î.Ch., concomitent cu Ioram, Iehu și Ioahaz la Samaria, în Israel și cu Ahazia, Atalia și Ioas la Ierusalim, în Iuda.

III. Ioram și Ahazia – Două rude ale Izabelei pe tronul de la Ierusalim

Alături de „ungerea“ lui Hazael, porunca dată de Dumnezeu lui Ilie vorbea despre ungerea unui alt instrument al dreptății divine: Iehu. Omul acesta, pregătit și prevestit de Dumnezeu, a apărut pe scena lui Israel în „vremea Izabelei“, această perioadă de contaminare cu idolatria demonică venită din regatul Sidonului și al Tirului. Tumoarea apărută în ființa națională a poporului lui Dumnezeu se răspândise metastazic și trebuia extirpată fără milă de dragul planului mesianic.

 

Ioram – ginerele Izabelei, soțul Ataliei

Patologia procesului de prăbușire a trecut prin trei faze distincte și este ilustrată în ceea ce i s-a întâmplat lui Ioram, nepotul Izabelei: (1) prăbușirea spirituală, (2) prăbușirea psihică și (3) prăbușirea fizică.

(1) Prăbușire spirituală

Iosafat a fost un împărat bun, dar a făcut greșeala să se căsătorească cu una din fetele lui Ahab, intrând astfel sub influența Izabelei:

„Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a încuscrit cu Ahab“ (2 Cron. 18:1).

Fiul său i-a călcat pe urme și s-a căsătorit și el cu una din prințesele Samariei:

„În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. Avea treizeci şi doi de ani când s-a făcut împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului“ (2 Regi 8:16-18).

„Plezanteriile“ dintre casa lui Ahab și casa lui Iuda au dus probabil și la confuzia născută din folosirea acelorași nume între rude apropiate. (Ca în obiceiul românilor de a pune copilului numele „nașului“). S-ar prea putea ca Iosafat să-și fi numit fiul „Ioram“, după numele copilului prietenului său Ahab (2 Regi 3:1), iar Atalia să dea numele de „Ahazia“, fiului împăratului de la Ierusalim, în amintirea fratelui ei, Ahazia, care murise fără copii sub mânia Domnului. Ioram și Ahazia, nume de împărați din Regatul de Nord ajung astfel nume de împărați din Regatul de Sud. Este doar un alt fel de a spune că deveniseră „o apă și-un pământ“, nivelând și anulând diferențele religioase fundamentale care-i caracterizaseră până atunci. Nu că ar fi câștigat cei din Israel, dar au pierdut catastrofal cei din Iuda. Iehova a fost lepădat, iar Baal și Astarteea se puteau acum lăfăi în voie.

„Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie, şi a amăgit pe Iuda“ (2 Cron. 21:11).

(2) Prăbușire psihică

Pentru amănunte trebuie să apelăm iar la cartea Cronici, care conține mai multe detalii despre viața împăraților dela Ierusalim:

„Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel. Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentrucă el era întâiul născut. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său, şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo câţiva din capii lui Israel“ (2 Cron. 21:2-4).

Ioram a ajuns un despot obsedat de putere și stăpânit de teamă. În demența lui, el
n-a ezitat să-și execute toți frații, posibili pretendenți la tron, împreună cu câteva din căpeteniile națiunii, bănuite probabil și ele că ar fi uneltit să-l dea jos de pe tron. Îndepărtarea de Dumnezeu l-a dus la nebunie. Faptele lui pot fi puse alături de crimele lui Irod, alt demonizat, obsedat de putere, care a ucis toți pruncii de parte bărbătească din zona Betleemului (Mat. 2:16).

(3) Prăbușire fizică

Dumnezeu a îngăduit ca Israelul să stăpânească peste neamurile din jur pe vremea lui David și a lui Solomon pentru ca și „neamurile“ să-L cunoască pe Dumnezeul lui Israel. Dacă Ioram a abandonat închinarea la Iehova în schimbul idolatriei, ce rost ar mai fi avut ca neamurile din jur să rămână sub influența Ierusalimului? Păcatul ne îndepărtează de binecuvântările lui Dumnezeu. Ioram și Israelul pierd parte din teritorii și din belșugul birurilor primite până atunci:

„Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei. Ioram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau, şi pe căpeteniile carălor, şi poporul a fugit în corturi. Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna s-a răsculat tot în acelaş timp. Celelalte fapte ale lui Ioram (din Iuda), şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Ioram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia“ (2 Regi 8:20-24; 2 Cron. 21:8-10).

Ioram a avut harul de a fi mustrat printr-o scrisoare chiar de către marele profet Ilie! Este singura dată când este menționat numele lui Ilie în cartea Cronici, pentru că activitatea sa s-a desfășurat preponderent în regatul de nord. Episodul este relatat doar în cartea Cronici, nu și în cartea Regi, unde găsim doar numele acestor oameni pomenite împreună (2 Regi 1:17). Cel mai probabil, acest episod s-a petrecut pe vremea când Ioram a fost la începutul domniei, co-regent alături de tatăl său Iosafat, cu foarte puțin timp înainte de înălțarea lui Ilie la cer. Iată ce scrie în Cronici:

„I-a venit o scrisoare dela proorocul Ilie, care zicea: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,,Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, cari erau mai buni decât tine, şi cari făceau parte din însăş casa tatălui tău; – iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale, şi tot ce este al tău. Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.“ Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, cari sunt în vecinătatea Etiopienilor. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jăfuit toate bogăţiile cari se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi. După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.  Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pela sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui. Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim (nu anii de coregent, ci anii în care a domnit singur). A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor“ (2 Cron. 21:12-20).

Contaminat de idolatria demonică din „vremea Izabelei“, Ioram a fost socotit ca „necurat“ și i s-a refuzat înmormântarea alături de ceilalți împărați din dinastia davidică. Prăbușit spiritual și psihic, Ioram cunoaște prăbușirea fizică pe propria lui piele. Nu știm natura bolii, dar textul ține neapărat să ne dea amănuntele manifestărilor ei dezgustătoare. Cu o paralelă într-un text al apostolului Pavel, Ioram pare cu adevărat „un om dat pe mâna Satanei pentru nimicirea trupului“ (1 Cor. 5:5).

Ahazia – nepotul Izabelei, fiul Ataliei

Urmașul lui Ioram, Ahazia (numit în 2 Cron. 21:17 și Ioahaz), a fost și el o rudă a Izabelei, încuscrit cu casa lui Omri din Samaria.  Justiția poetică a lui Dumnezeu a făcut ca ucigașul fraților săi, să-și aibe și el majoritatea copiilor uciși:

„Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui, pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu Arabii omorâse pe toţi cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda“ (2 Cron. 22:1).

„În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. Ahazia avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel“ (2 Regi 8:25-26).

Aici ne întâlnim prima dată cu „Atalia“, această vrednică urmașă a demonizatei Izabela. Prin ea, Satan a vrut, așa cum vom vedea în continuare, să stingă flacăra mesianică și să zădărnicească astfel planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii prin Christos. Prin aceste două soții întronate alături de fii ai lui David la Ierusalim, cucerirea religioasă a fost desăvârșită. Dinastia lui Omri își adjudecă astfel „de drept“ tronul lui Iuda, la Ierusalim! Este un fel de „unificare“ prin înrudire. Sângele celor două case regale era acum unit. Nu se sfințise însă dinastia lui Omri, ci se spurcase dinastia lui David! Acest „Ahaz“, ca și cel căruia îi purta numele (1 Regi 1) va avea mult de suferit în neputința provocată de înstrăinarea de Dumnezeu:

„El a umblat în calea casei lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi Sirienii au rănit pe Ioram. Împăratul Ioram s-a întors să se tămăduiască la Izreel de rănile pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav“ (2 Regi 8:27-29).

Iată ce ne spune cartea Cronici:

„El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite. A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui“ (2 Cron. 22:3-4).

Copleșitoarea influență a dinastiei lui Omri asupra Ierusalimului este indicată prin puterea Ataliei și prin prezența consilierilor regali din Samaria la curtea de la Ierusalim.

„Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram. Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile, pe cari i le făcuseră Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahal, la Izreel, pentrucă era bolnav. Prin voia lui Dumnezeu, şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram“ (2 Cronici 22:5-7).

Ahazia s-a însoțit cu Ioram, după cum tatăl său, Iosafat, s-a aliat vinovat cu tatăl lui Ioram, Ahab. Interesant că cei doi urmași ai părinților lor s-au dus să lupte cu împăratul Siriei exact în același loc în care „săgeata trasă la întâmplare“ l-a omorât pe Ahab și l-a mustrat aspru pe Iosafat. Se vede încă o dată că nu învățăm nimic din pățania celor dinaintea noastră.

Ahazia s-a însoțit de fapt cu … păcatul. „Părtășia“ celor doi împărați i-a adunat providențial pe amândoi împărați în „sala de operație“ divină. Idolatria trebuia eradicată. Tumoarea trebuia extirpată, iar pentru această „operație“ trebuia un „chirurg“ cu mâna rapidă și cu inima rece.  Niciunul din cei doi împărați, amândoi ramuri ale Izabelei din dinastia lui Omri, nu bănuia prăpădul care urma să se abată asupra lor.

Dumnezeu pregătise deja un om cu numele de „furtună“, Iehu, uraganul mâniei divine (pronunțat aici ca „Iehuuuuuuu“ – cu sonoritatea unei rafale de vânt). El venea să extirpe tumoarea din trupul națiunii, pentru că în joc era mult mai mult decât asimilarea păgână. Era în joc supraviețuirea planului profetic anunțat din generație în generație, iar Dumnezeu veghea suveran asupra istoriei:

„Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi“ (2 Regi 8:19).

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Stiri din America, Uncategorized

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: