„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.“ – (Ioan 6.37)

Eu am ajuns la marea mântuire
Urzită-n chinul Golgotei suprem;
Oricât vrea Iadul oşti de foc să-nşire,
Eu sunt ferit de-al morţii greu blestem,
Căci am ajuns la marea mântuire
Urzită-n chinul Golgotei suprem.

Eu am ajuns la neclintita pace
A cărei sursă-i pieptul lui Cristos;
Oricât vrea lumea-n zbucium să mă-mbrace,
Eu m-odihnesc pe-un ţărm prealuminos,
Căci am ajuns la neclintita pace
A cărei sursă-i pieptul lui Cristos.

Eu am ajuns la alba neprihană
Primind smerit al Mielului veşmânt;
Oricât vrea laţul să m-azvârlă-n rană,
Eu nu-mi scot paşii de pe drumul sfânt,
Căci am ajuns la alba neprihană
Primind smerit al Mielului veşmânt.

Eu am ajuns la dulcea mângâiere
Ce curge lin din Sfintele Scripturi;
Oricât vrea pofta să ia chip de miere,
Eu cale-i fac sub reci dărâmături,
Căci am ajuns la dulcea mângâiere
Ce curge lin din Sfintele Scripturi.

Eu am ajuns la straşnica odihnă
Promisă blând oricărui rob trudit;
Oricât vrea bezna-n gheare să mă ţină,
Un stâlp de foc mă-ndreaptă spre zenit,
Căci am ajuns la straşnica odihnă
Promisă blând oricărui rob trudit.

Dar, vreau s-ajung cât mai curând Acasă,
Acolo unde-i Ţara mea pe veci;
Oricât de greu e lutul ce m-apasă,
Eu nu mă las atras de lucruri seci,
Căci vreau s-ajung cât mai curând Acasă,
Acolo unde-i Ţara mea pe veci.

Da, Domnul meu, aş vrea s-ajung la Tine,
Să mă topesc pe-al Raiului altar,
Căci mai întâi Te-ai dat Tu pentru mine
Să faci din scrum un scump mărgăritar.
Mi-e dor… mi-e dor… Ah, vreau s-ajung la Tine,
Să mă topesc pe-al Raiului altar…

Ticu Moisa – Bucureşti, 30.07.2012

Categories: Articole de interes general