Diferența dintre magie și minune este una de direcție și de autoritate.

În magie, inițiativa o are omul, care crede că are divinitatea oricând la dispoziție, manevrând-o cu un anumit mijloc sau formulă care devine un fel de telecomandă.

Într-o minune, inițiativa îi aparține divinității, indiferent de corespondentul uman care îi este asociată. Minunea se produce numai cum vrea Dumnezeu și numai acolo și atunci când vrea Dumnezeu. Ea nu poate fi programată sau inițiată de noi.

În magie, puterea este la dispoziția omului. În minune, puterea este la dispoziția lui Dumnezeu.

Amândouă sunt supranaturale în pretenții, dar numai una este dumnezeiască. Este ca un fir cu câte un telefon la fiecare din cele două capete. În magie, omul ridică receptorul și vorbește, dar cine-L poate obliga pe Dumnezeu să ridice receptorul de la celălalt capăt al firului? Într-o minune, cel care sună este Dumnezeu, iar omul aude vocea divină fie că ridică receptorul sau nu. Tocmai de aceea este o … minune.

Foarte multe dintre „manifestările“ supranaturale din așanumitele mișcări creștine moderne sunt foarte apropiate de magie. Chiar și numele de „vindecători“ sau „profeți“ implică oameni cu puteri paranormale. Nici o biserică serioasă nu va accepta însă ca, lângă biroul păstorului, să apară și un borou al vindecătorului sau profetului, cu orar între ora 9 și ora 17 … Și nici o biserică serioasă nu va avea servicii speciale de … minuni. Altfel, s-ar face de toată … minunea.

Ca Biserica numită catolică în care, pentru ca cineva mort să poată fi canonizat ca „sfânt“, trebuie mai întâi să moară, iar apoi să aibă evidența a cel puțin unei … minuni.

Categories: Teologice