„Cum va mântui Dumnezeu lumea?“ – teză de studiu la școala lui Pavel

Asistăm la agitarea unor dezbateri vechi, pe care le-am crezut rezolvate de istorie. Secolul XXI se anunță un secol plin de controverse, unele de o virulență care pune în pericol echilibrul și stabilitatea societății și a multor biserici. Extremele  se radicalizează. Religioșii devin pe zi ce trece mai fanatici, iar secularizarea caută să impună o nouă ordine, bazată pe domnia rațiunii superioare. Cine va birui?

Creștinismul, în România și aiurea, este contaminat de lupta dintre aceste două gândiri și atitudini extremiste. Unii caută minuni, alții caută rectitudine doctrinară și schimbare prin educare. Săltăm exaltați sau stăm liniștiți la studiu?

Nimic nou sub soare. Controversa este veche și a fost tratată satisfăcător și definitiv de apostolul Pavel în epistola către creștinii din Corint.

„Iudeii, într’adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune“ (1 Cor. 1:22)

Creștinismul a apărut într-un context în care „religiosul“ (evreii) se confrunta cu asaltul „înțelepciunii“ („sofia“ grecilor). Care a fost specificul noii căi către Dumnezeu propuse de apostolii misionari? Care a fost diferența dintre creștinism pe deoparte și greci și evrei pe de alta?

„… dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;  dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu“ (1 Cor. 1:23-24).

Prin apostolul Pavel, Isus Christos propune omenirii o „a treia cale“, calea credinței într-o răstignire ispășitoare petrecută acum două mii de ani, dar suspendată perpetuu deasupra istoriei și oferită tuturor oamenilor spre salvare, așa cum șarpele de aramă a fost ridicat în pustie pentru salvarea evreilor mușcați de șarpele ucigaș.

În comparație cu „sofia“ și filosofia lumii, Evanghelia este aparent o nebunie, iar în comparație cu manifestările supranaturale cerute de evrei, ea este „slabă“. Un Dumnezeu „ucis neputincios pe o cruce“ nu pare în stare să rezolve problemele lumii nici prin putere și nici prin idei adoptate cu entuziasm de mase. Așa a fost și așa va rămâne până la sfârșitul istoriei. „Calea“ a fost, este și va fi „îngustă“ și doar puțini sunt cei ce se află pe ea. Aparențele înșală însă și viitorul va dovedi că Dumnezeu a știut ce face, iar cei ce urmează aceasta „a treia cale“ vor fi vindicați în final. Disprețuiți și ignorați de societate, creștinii sunt pietrele prețioase din care Christos Își alcătuiește „diadema“ care-i va înfrumuseța fruntea în domnia din Împărăția viitoare.

„Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii.  De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.  Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.  Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt;  pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.  Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,  pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul“ (1 Cor. 1:25-31).

Unii caută să pervertească simplitatea acestei  „a treia căi“, spunând că ea dăruiește și „minuni“ și „înțelepciune“. Ei ar vrea biserici care să înlocuiască spitalele și școli duminicale mai bune decât toate Universitățile lumii. Cred că de aici au venit, vin și vor veni ereziile nimicitoare despre care suntem avertizați în epistolele Noului Testament. Gnosticismul grec și mișcările de vindecare contemporane au dovedit-o cu prisosință.

Cât despre mine, fraților, … eu rămân cuminte, slab și smerit lângă „apostolul Neamurilor“:

„Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit. Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“ (1 Cor. 2:1-5).



Categories: Personale

4 replies

  1. Aveți dreptate fr. Daniel, “a treia cale trebuie” să producă pasiuni și să energizeze viața noastră. Însă cu părere de rău spun că mulți predicatori români de azi vorbesc grecește (rămân doar cu arta vorbirii) și de aceea s-a ajuns la evreiește (semne și minuni), dar cine mai predică cu adevărat “calea a treia” (Cristos predicat în puterea Duhului Sfânt)? Domnul să ne ajute să fim noi aceea, de la următoarea predică.

  2. In predica din Fapt Ap 2 apostolului Petru, un pescar simplu, a avut o predica simpla si destul de slaba. Dar s-au intors atunci la Domnul 3000 de oameni. Cate mii de oameni se mai intorc la predicile de azi, atat de “destepte”? 1 Corinteni 2:4 – Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere; 1 Corinteni 4:20 – Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere (spirituala, n.a.).

  3. Apostolii si mai ales Pavel au fost asa cum spuneti: slabi in evaluarea lumii si inculti, dar piuternici in marturie si in prezenta Duhului. Asa ar trebui sa fim si noi astazi. Aveti perfecta dreptate. Citandu-l pe Pavel n-aveam cum sa fac apel la pasivitate, ci la pasiune. Slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii, iar intelepciunea vestita de noi este cea adevarata, cea divina, cea tinuta ascunsa de oamenii inganfati ai lumii si descoperita pruncilor. Acceptul manifestului meu este: pentru ce ne entuziasmam? Nu cumva pentru caile evreilor (minunile) sau ale grecilor (intelepciunea academiilor) ? Nebunia pentru si impreuna cu Christos este „calea a treia“, singura recomandabila si … respectabila pentru un crestin.

  4. Adevărat, până la calea smerită, slabă și cuminte. Eu văd în Faptele Apostolilor o cale curajoasă, puternică în Duhul Sfânt și agresivă (adică predicau tot timpul, la oricine, chiar cu pretul unei persecuții).
    Bisericile din România continuă izolarea de lume și defensiva din comunism, dar acuma defensiva este împotriva secularismului și grupărilor excentrice. Ne lăudăm că noi avem Cuvântul, dar în realitate suntem slabi, smeriți și cuminți. În loc să avem o ofensivă serioasă în societate, deoarece avem libertate și nu ne mai persecută nimeni.
    Poporul trebuie încurajat prin predici care să scoată “soldatul” din fiecare credincios și să treacă la război împotriva acestor ideologii și să arătăm cum se trăiește cu adevărat, în loc să predicăm mesaje de adormire a potentialului imens pe care îl are fiecare. Acest reply nu este un atac la adresa articolului ci a duhului cuminte, slab și smerit, care îi încearcă pe unii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: