M-am dus, invitat, să văd un meci al echipei în care juca și Thimoty, nepotul meu cel mare. Știam ce mă așteaptă, așa că mi-am luat și o carte de citit. Puștii de opt ani știu să stea pe poziții în teren, dar de aici și până la fotbal mai este un drum lung …

Ridicându-mi privirile de pe carte din cauza strigătelor din jur, am văzut o scenă care m-a făcut să izbucnesc în râs. Una din doamnele de lângă mine, altfel solemnă și serioasă, dădea involuntar din picior, încercând să-l inspire cumva pe puștiul ei preferat de pe gazon. Mi-am adus aminte de serile meciurilor privite la televizor și de mișcările mele involuntare, când marcam sau ratam împreună cu vedetele mele preferate. Bine, dar eu eram un băiat energic și pasionat. Doamna însă, … până și o astfel de doamnă … Oare care să fi fost pasiunea mai mare: cea pentru fotbal sau cea pentru copilul preferat?

Categories: Maxime si cugetari