Pentru cei care n-am putut fi acolo, un mare artist citește și interpretează un mare text despre un mare adevăr. L-am căutat ca text scris. L-am găsit aici ca text adus la viață. Merită publicat și ascultat în fiecare biserică.
Categories: Articole de interes general, Teologice
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Sunt de acord, este un discurs “letal” pentru imaginea clericilor, care au facut din joaca asta de-a alba-neagra cu religia o afacere prospera, sacrificand pentru atingerea acestui scop, in mod tragic, destinul a milioane si milioane de oameni… Discursul reflecta perfect filozofia “teologiei” lor personale.
Merita invatat pe dinafara!
Da nu mai am cuvinte,
Merci Dane, e chiar fabulos, mai ales de la maestrul Victor Rebenciuc. Din pacate conducerea comunista-democratica din utlimii 20 de ani nu le mai ofera nici o distinctie acestor mari artisti.
Discursul acesta, în cartea lui Feodor este un manifest împotriva „sistemului“ religios care se automeniține fără nevoia de Christos. Pentru autor, scandalul religiei este că iar L-am exclus de Dumnezeu din sistem si n-avem nevoie de o relație personală cu El.
Cartea a fost maltratata de comunistii umanisti tocmai din caiza aceasta. Dostoieski pledează pentru spiritualitatea vie. El alege sa vorbească desăre catolicism, dar diatriba este îndreptată către ortodoxia rusă.
Dircursul marelui inchizitor pare un fel de laudarosenie a unui purice francmasonic care se da grozav de destept in fata Divinitatii a carei marime si putere este nesfarsita. Sunt prezentate logici “iluministe” care au scopul de a pune la indoiala judecata dreapta a lui Dumnezeu; unii neavizati, (cu gandire dupa calapod luciferic) ar putea lua palavrageala asta in serios…
cum sa nu se auda?
nu se aude bine, nu aveti textul scris?