Vestiții la Vancouver, 18-22 Iunie 2011

Intrunirea pastorilor de pe coasta de vest a continentului american ar fi putut sa fie doar o sedinta, dar Dumnezeu ne-a dat altceva, mult mai mult. De obicei ne intalnim de marti pana vineri, doar pastorii. Anul acesta insa Dumnezeu ne-a daruit mult mai mult. Cateodate, in anii trecuti, dupa intrunirile noastre ramineam sambata si duminica sa ne intalnim cu Comitetele si bisericile din localitate. Anul acesta, Dumnezeu ne-a dat cu mult mai mult.

La Vancouver-ul din Canada ne-am adus aminte ca granitele sunt facute ca sa fie trecute spre reuniri intregitoare care daruiesc bogatie, bucurie si binecuvantare. Hotaraseram sa schimbam tiparul intrunirilor noastre si sa petrecem intai un weekend in partasie cu biserica locala si numai dupa aceea sa mergem de luni pana miercuri sa stam de vorba impreuna la Wistler, in singuratatea muntilor.
Sambata 18 Iunie 2011, Florin Filip ne-a cules de la aeroaport pe primii trei pastori musafiri: Nelu Cinteanu, Liviu Tiplea si Daniel Branzai. Seara ni s-a alaturat si Ovidiu Rauca, venit cu masina prin Portland cu masina si familia.

Prima surpriza a fost sa aflam ca intalnirile noastre cu fratii nu vor fi doar cu baptistii, ci si cu pentecostalii. Pentru ca aveau o cladire mai mare, cei din biserica romana pentecostala ne-au invitat pe toti sa avem partasie la ei. Granitele denominationale au explodat printr-un gest simplu si frumos. Am aflat ca cele doua biserici obisnuiesc sa faca lucrul acesta de mai multe ori pe an. Pentru noi, pastorii musafiri, a fost insa o surpriza, a fost mai mult decat ne-am pregatit, mai mult decat ne-am fi asteptat. Ni s-a spus ca aceasta combinatie merge: baptistii au cor minunat si canta mai frumos. Pentecostalii stiu insa sa se roage mai bine si cu mai multa putere. Mie mi s-a parut insa altfel. Cantarile au fost inaltatoare ca rugaciunile, iar rugaciunile au fost in-cantatoare pentru noi, dar, mai important, pentru urechile sfinte ale lui Dumnezeu.

De predicat, a predicat Nelu Cinteanu, inginerul constructor, care ne-a adus aminte ce privilegiu avem sa putem construi impreuna cu Dumnezeu, aproape de El, cu posibilitatea ca El sa indrepte greselile noastre, facand doar copilareasca noastra parte minuscula alaturi de partea Lui de Atotputernic.
M-au lasat apoi pe mine sa rastorn ceva din povara frumoasa a amintirilor din frumoasa mea calatorie europeana. In acest context, am aratat cum rezolva Dumnezeu crizele mari ale poporului Sau prin oameni aflati ei insisi in mari stari de crize. Exemplul biblic a fost Ana, mamica necajita despre care ne vorbeste Samuel la inceputul cartii sale.
Seara s-a incheiat cu … cantec, cu o imbratisare intre frati care erau in mod exceptional una, trecuti peste granita in dragostea si slujirea comuna care ne leaga. Dumnezeu ne-a surprins, dandu-ne mult mai mult decat asteptarile noastre.

Dupa o noapte de somn dulce petrecuta sub plapuma norilor mangaietori din care se cernea o ploaie ca un cantec de leagan, ne-am intalnit iar, fara granite, in cladirea bisericii romane pentecostale din Vancouver, Canada. Ne-am rugat aprig si fierbinte, impreuna cu pentecostalii si am cantat iar cereste cu corul baptistilor si cu frumosul grup de inchinare din biserica locala.

Cand a venit timpul de predica, Ieremia 12 a fost textul din care Ovidiu Raica ne-a deschis poarta spre intelegerea preocuparilor lui Dumnezeu. Ieremia a vazut vedenia unui Dumnezeu care este un “veghetor”. El vegheaza la implinirea Cuvantului Lui. Are nevoie insa de lucratori si Ovidiu ne-a aratat cum Isi alege Dumnezeu lucratorii. El ne surprinde alegand lucrurile nebune si slabe ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele intelepte si tari. Ni l-a dat exemplu pe Iefta, drama copilului unei curve. Tiparul acesta a umbrit apoi si viata Domnului Isus, socotit unul ca Iefta de cei din generatia Lui. Odata i-au batut chiar un apropou fara perdea “noi nu suntem copii nascuti din curvie …” Dumnezeu a scos Mantuitorul lumii din Nazaret! Dumnezeu nu alege din lucrurile slabe decat pe acelea a caror inima poate si vrea sa fie a Lui. Asa l-a ales pe David, uitandu-se la inima lui, mai buna decat cele ale fratilor lui mai mari.
Fratele Liviu Tiplea a lasat loc predicii pastorului pentecostal si, din aceasta cauza, a transmis doar un salut-urare ca harul si pacea Domnului sa ne fie inmultite prin cunoasterea Domnului nostru Isus Christos.
A urmat mesajul gazdei noastre, care era inca sub inertia gloriosei sarbatori traite cu o saptamana in urma, la Rusalii. Subiectul lui a fost “biserica marturisitoare”. El ne-a spus ca o astfel de biserica plina de Duhul Sfant va fi caracterizata mereu si pretutindeni printr-un lucru special: ea va inalta intotdeauna mai presus de orice Numele Domnului Isus Christos. Calvarul si Cincizecimea sunt locurile in care Dumnezeu a rezolvat problemele lumii, iertand si adunand apoi fapturile iertate in trupul nou al Bisericii.

Duminica seara ni s-au mai alaturat Eusebiu Rus, de la Portland, si Doru Aninoiu, dela Sacramento. Bucuria noastra s-a amplificat, iar partasia bisericii baptiste ne-a inteles si impartasit sentimentul.
A cantat minunat orchestra de mandoline si corul. A predicat primul Liviu Tiplea, colegul si vecinul meu din Los Angeles. El ne-a amintit de semnificatia zilei calendaristice si ne-a intors sentimental la semnificatia “Zilei tatalui” (sarbatorita si in USA si in Canada).
Exemplul ales de el din Biblie a fost exponentul notiunii de paternitate: Avraam, tatal tuturor crediciosilor. In relatia lui cu Dumnezeu, Avraam a fost caracterizat de o totala incredere si de o patrundere in maretia Dumnezeului pe care-l slujeste (Avraam a slujit un Dumnezeu mare!). In relatia cu sotia lui, Avraam a dat dovada de o dragoste mare si inteleapta. (cel mai important lucru pe care-l poti face pentru copiii tai este sa o iubesti pe mama lor!). Copiii nostri sunt rezultatul dragostei dintre soti! Nu a unui moment de dragoste, ci a unei manifestari a dragostei pe toata durata vietii. Odraslele noastre invata cu ochii, mai mult decat cu urechile. Dumnezeu spune despre Avraam: “Caci Eu il cunosc si stiu ca influenta lui asupra copiilor lui va transmite in ei o atitudine de teama sfanta si de ascultare de Dumnezeu”.
Liviu, ca de multe alte ori, a reusit sa ma ravaseasca, povestind cateva amintiri traite la biserica din Basarab, Bucuresti, alaturi de tatal meu, Vasile Branzai. Dar cel mai mult ne-a ravasit pe toti istorisia intoarcerii la Dumnezeu a copilului sau, Paul. Mantuirea nu se mosteneste, dar ea este de foarte multe ori, rezultatul exemplului si a rugaciunilor unui tata si, in general, a parintilor.
Eusebiu Rus ne-a adus aminte ca o generatie fara istorie este ca un copac fara radacini. A folosit textul din Ioan 8 si dialogul dintre Isus si evreii care isi uitasera istoria (“noi n-am fost robi nimanui”). Uitasera robiile din trecut, uitasera robia teribila a Egiptului si uitasera robia babiloneana. Uitasera ca si in chiar momentul acela erau robi in Imperiul Romei. Cum se poate explica aceasta “stergere a memoriei” de care sufereau ei? Paguboasa uitare!
Istoria unui popor este strict necesara pentru intelegerea lui, pentru prezentul si viitorul ei, la fel cum istoria medicala a unei familii este strict necesara pentru punerea unui diagnostic corect.
Cunoasterea experientelor din trecutul familiei noastre ne poate ajuta sa trecem mai usor prin incercarile noastre. Trebuie sa privim inapoi ca sa putem merge inainte. Daca si-ar fi adus aminte de istoria lor, evreii care se aflau inaintea Domnului Isus si-ar fi adus aminte de promisiunile mesianice. Trecutul te ajuta sa intelegi cine esti, sa treci mai usor prin viata si sa fi multumitor. Cineva a platit un pret ca eu si cu tine sa fiu aici astazi si, mai ales, Cineva a platit un pret ca sa ajung ceea ce ma va face El maine si acolo unde Ma v-a duce El maine.
Cel de al treilea a vorbit Doru Aninoiu, sosit peste amiaza cu avionul de la Sacramento, care ne-a spus de marea lui bucurie de tatic, dupa fetita primita acum cinci ani, este gata sa primeasca in curand … un baietel.
Doru a ales sa ne impartaseasca ceva din experientele paralele ale celor doua personaje din Marcu 5:21-45, fiica lui Iair si femeia cu scurgerea de sange. Doisprezece ani traiti diferit, o fata care vede crescand cu fiecare zi bucuria in ochii tatalui ei, o femeie care simte cu tristete si teama cum pierde cu fiecare zi ceva din puterea si viata ei. Rezolvarea celor doua cazuri s-a facut prin … credinta. Iair sovaieste putin, dar Christos il indeamna sa staruiasca in credinta. “Talita cumi” este o expresie pastrata in aramaica in textul unei evanghelii scrise in greaca. Ele s-au intiparit cu fierul rosu in amintirea unui martor ocular, Petru, care l-a ajutat pe Marcu cu continutul scrierii sale.
Iair este un tata neputincios, dar are pe Cineva care o poate lua de mana pe fetita lui. Aceasta este nadejdea tuturor nadejdilor noastre de parinti.
Peste ani, fetita aceasta a putut spune:
“Tatal meu nu a foat un superman, dar a cunoscut pe Cineva care mi-a dat viata!”
“Tatal meu, desi era un fruntas in comunitate, nu s-a sfiit sa se arunce cu fata la pamant inaintea lui Isus Christos.”
“Tatal meu a avut multi prieteni, dar cel mai important a fost ca a stiut sa-l aduca acasa la noi pe Isus din Nazaret. I-a pus pe toti sub autoritatea Lui si El a facut o minune”.
“Tatal meu a fost invatat de Dumnezeu sa priveasca toate lucrurile prin credinta, nu prin ceea ce se vede”.

Nelu Cinteanu ne-a dat o ilustratie care a subliniat importanta exemplului personal in educatia copiilor nostri:
“Racul, satul de atata vorbire de rau si batjocora, i-a spus fiului sau: Cu tine trebuie sa se rupa lantul neputintelor noastre. Tu trebuie sa nu mai mergi tot inapoi, ca neamul nostru. Tu sa inveti sa mergi … inainte.” Buimac putin si stapanit de marea responsabilitate, fiul l-a intrebat plin de bunavointa: “Bine tata, o voi face dar nu stiu cum. Arata-mi.” Acesta a fost din pacate sfarsitul dialogului si al … initiativei.

Seara a fost o masa bogata, dupa cum vedeti, cu trei feluri alese de mancare. Multumim, Doamne.



Categories: Amintiri

4 replies

  1. MINUNAT !!!…..HARUL DOMNULUI ISUS HRISTOS SA VA INSOTEASCA IN TOATE CAILE VOASTRE!!!
    Emanuel Zoe – Pitesti Romania

  2. „ … o prefac într-un loc plin de izvoare“. Facă Domnul ca acesta să fie rezultatul lăsat de trecerea noastră prin locurile pe unde mergem.

  3. Cat de adevarat este faptul ca frumusetea este (si) in ochii privitorului!

  4. Slava Domnului !
    “…si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora.”
    Multzumim pentru Cuvantului Domnului predicat aici la Vancuver !
    A fost o mare incurajare si bucurie pt fratzi.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze in lucrarea pe care o facetzi, fratzi pastori !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: