Oare este așa de greu de înțeles că semnul suprem al primirii sau plinătății Duhului Sfânt este … sfințenia?
Semnul duhului de minciună este minciuna, al celui de invidie este invidia, etc.
Categories: Maxime si cugetari
Sper să nu se supere nimeni … - Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Barzilaiendan 
Postarea asta-i cea mai faina.
Scurt si cuprinzator!
CUM?!?!?! Nu e vorbirea în limbi? Păi spuneți-le și prietenilor penticostali. De 100 de ani folosesc „semnul” ăsta ca barometru al mântuirii…
In psihiatrie si nu numai, exista un dicton: “Esti, ceea ce mananci !”
In viata spirituala este la fel: “Dupa roadele lor ii veti cunoaste !”
Roade…dar noi vrem numai daruri ! Or, Duhul Sfant nu are daruri…sterpe !
Si roadele sunt pentru cei ce le mananca, nicidecum DOAR pentru pom !