Am vorbit iar mult la telefon cu prietenul meu din Texas, Nelu Gug. Așa este întotdeauna. Distanța ne-a despărțit și ne răzbunăm și noi cum putem.

Din discuția cu el, printre multe altele, mi s-a confirmat o bănuială mai veche: Nu ne face bine lauda. Mai mult bine ne face mustrarea. El a citat un om deosebit care a zis:

„De câte ori mă laudă cineva am o neliniște în suflet și un zbucium lăuntric. Îmi zic: „Ce bine ar fi să fiu așa cum spui tu. Sunt însă atâtea lucruri despre mine pe care tu nu le știi … și eu le știu.“ Când însă mă mustră cineva și mă face cum îi vine la gură, nu mă mai tulbur, ci mă simt cu mult mai bine. Asta pentru că știu că nu sunt chiar așa de rău cum spune și crede el.“

Categories: Maxime si cugetari