Dacă este Marți, avem studiu profetic …
Adeseori, lucrurile merg alandala, la întâmplare, luându-ne pe nepregătite şi dându-ne sentimentul că au fost scăpate de sub control. Asta îi face pe mulţi să creadă că viaţa nu mai are sens, şi, ca atare, n-are rost să-ţi faci vreun plan pentru eventuale îmbunătăţiri fiindcă şi aşa nu ştii ce are să se întâmple. Oamenii au ajuns să creadă că totul se reduce la o problemă de şansă şi circumstanţe.
Totul este accidental, un produs al întâmplării. Unii au ajuns chiar să creadă că până şi omul nu este altceva decât un produs al evoluţiei şi al hazardului. Până şi noi, credincioşii, ajungem deseori copleşiţi de goana nebună a evenimentelor zilnice şi, drept consecinţă, tindem să uităm că-I aparţinem unui Dumnezeu suveran care este stăpân peste toate lucrurile.
În Noul Testament ni se spune de şapte ori despre ceva ce a făcut sau a pregătit Dumnezeu „înainte de întemeierea lumii“. Când punem toate aceste şapte texte la un loc, ne dăm seama că nimic nu este la întâmplare, ci că toate se petrec conform unui plan prestabilit şi neschimbabil.
1. Înţelepciunea cea tainică
Domnul Isus a vorbit mereu în pilde sau parabole. Acestea sunt istorioare scurte care trebuie înţelese şi interpretate. Domnul a explicat că vorbeşte aşa pentru ca cei îngâmfaţi sau împietriţi să nu poată înţelege „tainele Împărăţiei cerurilor“:
„Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă, ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin proorocul, care zice: «Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.»“ (Mat. 13:34-35).
Dumnezeu a avut dintotdeauna un plan. Noi nu-l cunoaştem fie pentru că (restul aici)
Categories: Teologice
Sper să nu se supere nimeni … 
Când a fost și cât a durat Crăciunul? 
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Fascinante intrebări!
Cred că parte din răspuns l-ați dat deja în întrebări. Contribuția mea la el se află în articolul despre providență (mai ales partea a doua: Responsabilitatea omului):
Studiul dv. profetic m-a (re)pus in fata unor intrebari referitoare la pre-destinare (pre-stiinta e mai usor de inteles).
– Un cunoscut ganditor ortodox interbelic spunea: “Daca as fi fost in locul lui Dumnezeu, l-as fi mantuit pe Iuda”
– Rafail Noica spune pe blogul sau: “Dacã vã uitati bine, o sã vedeti în cele patru evanghelii, mai ales în seara Cinei celei de Tainã, de câte ori si în câte feluri a încercat Hristos sã rupã si zapisul înscrisului pentru Iuda, zapisul prorocesc, asa cum a rupt zapisul prorociei pentru neniviteni, în zilele prorocului Iona, când Iona a propovãduit ninivitenilor: „Veti pieri cu toti, si cu vite cu tot, dacã nu vã pocãiti”. S-au pocãit si n-au pierit. Deci, a zãdãrnicit Dumnezeu propria Sa prorocie, din dragoste, atunci când prorocia Lui era în dezavantajul omului, iubita sa fãpturã. Asa a vrut sã zãdãrniceascã si prorocia fatã de Iuda.”
Am doua intrebari:
1. Inteleg si sunt de acord ca Planul Universal/Istoric al lui Dumnezeu e prestabilit si neschimbabil. Acelasi lucru e valabil si pentru Planul Sau pentru mine ? E vreo diferenta intre cele doua Planuri? Iuda a fost pre-destinat pentru pierzare, sau el insusi s-a inscris in acest rol prin evolutia vietii/gandirii/caracterului lui? Mai precis, Dumnezeu a (pre)stabilit doar “rolul” Iuda sau si “actorul” Iuda?
2. Isi modifica Dumnezeu Planul pentru o persoana/cetate/etc. ca urmare a reactiei acelei persoane/cetati? (Rafail Noica foloseste un cuvant si mai greu: “zadarniceasca”)
Multumesc anticipat pentru raspunsuri.