(contextul articolului se găsește la pagina doctrinară)

Lista termenilor din titlu ar putea continua …
Este un lanț logic (1, 3, 5, 7, x) al cărui desfășurare nu este greu de înțeles. Sunt sigur că marea majoritate ați intuit „regula“ acestui „șir logic“.

Să mă explic:

În textul Bibliei există două seturi de informații, unul despre ceea ce face Dumnezeu, independent și indiferent de părerea sau contribuția noastră și un altul despre lucrurile pe care ni le-a poruncit El să le facem noi, lucrurile care depind de noi și pentru care vom fi judecați de Dumnezeu.

Din prima categorie de informații, sfera divină, fac parte, printre altele:

– Lucrarea Tatălui în planul de mântuire a omenirii. S-ar putea să fie predestinare, s-ar putea să fie liber arbitru. Dumnezeu precis știe ce face, cum face și când face, indiferent dacă înțelegem sau încuviințăm noi.

– Lucrarea Fiului care va veni, înainte de, în timpul sau după Necazul cel Mare (sau oricum altfel a decis și va face El), indiferent de înțelegerea sau încuviințarea noastră.

– Lucrarea Duhului Sfânt, care este activ de 2000 de ani în cei credincioși, ca vântul căruia nu-i poți zice de unde vine și unde merge; fiind în toți, lucrând prin toți, când și cum voiește El, indiferent dacă înțelegem sau încuviințăm noi.

Din cea de a doua sferă de informații fac parte directivele adresate direct nouă. Trebuie să le împlinim și vom fi judecați personal și drastic de felul în care ne-am făcut datoria. Ele depind de noi. Dumnezeu nu vrea și nu are de gând să le facă fără noi sau în locul nostru. Care sunt acestea? Iată doar trei dintre ele:

– iubirea creștină. „Aceasta este porunca mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu“. Acesta este semnul care-i identifică pe creștinii veritabili: „ … să vă iubiți și voi uni pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții“ (Ioan 13:34-35; 15:12, etc.)

– unitatea creștină. Este dorința supremă din rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17. Este „bucuria deplină“ pe care i-am putea-o face lui Pavel, apostolul credinței noastre (Filip. 2:1-12). Este, deasupra altor motivații, mărturia care convinge lumea de autenticitatea lucrării lui Christos: „ca și ei să fie una, …, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17:21). Extraordinară responsabilitate!!!

– evanghelizarea lumii. În ciuda diferențelor de înțelegere sau de percepere și sensibilitate duhovnicească, trebuie să trecem peste ce ne desparte ca să mergem împreună cu Evanghelia până la marginile pământului (Filip. 3:15-21). „… și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. Dar în lucrurile în acre am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel“ (Filip. 3:15-16).

Dumneze are o MARE problemă cu copiii Săi: în loc să-i vadă ocupați cu ceea ce este treaba lor, El îi vede obsedați cu treburile Lui! În loc să-i vadă trăind în dragoste, în unitate, în umblarea ccomună pentru răspândirea Evangheliei,  îi vede baricadați în „poziții, păreri, partide“ pasionate obsesiv și bolnăvicios de ceea ce are El de făcut: predestinația Lui, alegerea Lui, venirea Lui, strategia lucrării Duhului Său cel Sfânt…

Este timpul și cazul să ne trezim toți din această paralizantă partidă de lupte fraticide și să ne dăm seama că, speculând despre lucrarea Lui o lăsăm nefăcută pe a noastră!

„Băieți, băieți, hei, băieți, ne spune El, lăsați-Mă pe Mine că Mă descurc foarte bine și fără părerea și ajutorul vostru. Voi lucra oricum așa cum vreau Eu, indiferent de doctrinele sau schemele voastre confesionale. Și încă ceva: NU sunteți vinovați dacă nu Mă înțelegeți! Sunteți însă vinovați dacă nu Mă ascultați. La treabă, băieți, la treabă!“

Trist este că am ajuns să ne lăsăm manevrați de Diavol și să trăim „duhovnicește“ în firea pământească, soldați într-un război fraticid, preocupați de biruințele „de imagine“ (personală sau confesională). Suntem orbi și nu vedem că o lume pierdută în păcat râde de noi și nu știe de unde le va veni mântuirea. Mai trist încă, am ajuns să credem că luptăm „pentru Dumnezeu“, când trăim grosolan împotriva poruncilor și dorințelor Lui exprese.

Acum câțiva ani, unii sărbătoream festiv „exodul“ ortodocșilor spre cultele baptist și pentecostal. Apoi s-a întors roata și am citit despre „exodul“ multor baptiști și pentecostali spre cultele istorice tradiționale, ortodox și catolic.

Ne rugăm pentru convertirea metodiștilor la anglicanism, a anglicanilor la metodism, a adventiștilor la creștini după evanghelie și a creștinilor după evenghelie la adventiști.

Trecerea unei biserici baptiste la familia pentecostală este comentată în termenii unui raport de pe câmpul de luptă, cu câștiguri și pierderi. Era o vreme când „săgețile arzătoare“ veneau de la „cel rău“. Acum, pe bloguri, vin de la frați! (Sau, nu cumva, și acum tot de la „cel rău“ vin?)

Toți neoprotestanții ne rugăm pentru Oastea Domnului! Nu, nu ca să le fie bine lor și să le meargă spornic lucrarea în neamul românesc, ci pentru că vrem să-i vedem trecând „cât mai repede la noi“!

Dumnezeu, care i-a inventat pe evrei, se uită la noi și întreabă: „Ce ghișeft am făcut? Schimbăm banii dintr-un buzunar în altul și ne credem mai bogați …“

Am ajuns să ne lăudăm, nu cu lucrarea noastră, ci cu lucrarea Duhului. Căutăm fiecare confesiune să-L tragem în tabăra noastră ca să ne dea nouă dreptate, neînțelegând nici măcar că El a venit ca să dea unitate Trupului lui Christos, nu ca să-l dezbine.

Doamne, pune pe cineva să sune din trâmbița îndurărilor tale. Avem nevoie să auzim comanda ei clară și deslușită. Avem nevoie să ne realiniem în frontul armatei tale. Arată-ne că, și dacă formăm detașamente diferite, suntem, dacă nu acceptăm ideea unui batalion comun, măcar în aceeași … armată.

Scapă-ne din capcana aceasta a Diavolului care-și bate joc de noi, paralizându-ne să nu luptăm împotriva lui, păcălindu-ne să luptăm împotriva noastră, frate împotriva frate, biserică împotriva biserică, prieten împotriva prieten. În îndurările Tale, nădăjduim, Doamne, Tu, căpetenia oștirii!

Notă:
Pentru cei pasionați de regula șirului din titlu: Ați intuit bine, următorul termen este … „pedeapsă“.

Categories: Teologice