Ultima săptămână din Noiembrie 2010 a fost plină de surprize. Nu, n-au fost numai dezvăluirile de pe Wiki despre dedesubturile politicii americane sau aproape războiul care era să se declanșeze între cele două  jumătăți separate de istorie ale Coreii. Principalele ziare ale lumii au relatat o altă știre senzațională, o femeie de-a spaniolilor s-a declarat nici mai mult nici mai puțin decât proprietara … soarelui. (http://www.ndtv.com/article/world/spanish-woman-registers-the-sun-as-her-property-70082)

Astrul din centrul sistemului nostru planetara fost, în sfârșit, revendicat de cineva. Femeia s-a grăbit să spună că ar fi putut să o facă și altcineva, dar ea  a fost cea dintâi căreia i-a venit ideea, așa că soarele este … al ei.

Ideea i-a venit de la alți spanioli care au luat de-a lungul istoriei în stăpânire pentru coroana spaniolă teritoriile nou „descoperite“ ale celor două Americi. Au plecat pe niște corăbii, au debarcat pe țărm, au pus steagul Spaniei în pământ și s-au declarat stăpânii „de drept și de fapt“.

Ziarele europene s-au întrecut să tragă concluzii care de care mai interesante: „Ce-ar fi dacă noua prioprietară ar începe să perceapă tuturor taxe pentru lumină și căldură? Cam câți bani ar aduna?“ I-au răspuns alții: „Nu destui ca să plătească despăgubirile celor … arși de soare sau suferind de insolație.“

Trebuie să mai menționăm aici că spaniolii n-au fost și nici nu sunt sigurii oameni cu idei năstrușnice. Au mai fost și alți proprietari „de ocazie“. Deceniul trecut, cineva a început să vândă parcele (era să spun „de pământ“, dar nu merge) pe … lună. Sunt o grămadă de americani care au astfel de certificate de proprietate.

Alți „șmecheri“ au scos la vânzare dreptul de a numi stelele de pe cer cu nume  preferate ale … cumpărătorilor creduli și orgolioși. Cataloagele astronomice au primit astfel sute de nume de noi … proprietari. Nu trebuie să ne mai mirăm de femeia care a luat în stăpânire soarele.

La urma urmei, și oamenii de ștință au făcut ceva foarte asemănător. Și ei s-au grăbit să dea numele lor „legilor“ sau „proporțiilor“ pe care le-au observat în natură. Școala ne-a familiarizat cu „legea lui cutare“ și cu „principiul lui cutărescu“.

O lege din fizică sau din știință este o generalizare bazată pe observarea empirică a manifestărilor din natură (A physical law or scientific law is a scientific generalization based on empirical observations of physical behaviour).

Dați-mi voie însă să vă întreb: înainte de a fi „a lui Ampere“, a cui a fost legea lui? Înainte de a fi „al lui Arhimede“ a cui a fost principiul descoperit de el? Înainte de a fi „a lui Euclid“ a cui a fost teorema descoperită de el? Cine a fost , timp de milenii, proprietarul teoremelor lui Pitagora? În tabelul cui au stat elementele înainte ca Mendeleev să le așeze în tabelul lui?

Cine este adevăratul „proprietar“ al acestor lucruri? Cel ce le „descoperă“ părin observație sau Cel ce le-a așezat acolo prin creație?

Cine este adevăratul  proprietar al pământului? Cine ține în ființă luna și soarele? Ale cui sunt toate acestea?

Dar tu, cel care te-ai făcut proprietar pe propria ta viață, tu al cui ești de fapt? Nu cumva ești și tu tot un „proprietar îngâmfat și închipuit“?

Aniversăm în Decembrie vizita pe care ne-a făcut-o acum mai bine de două mii de ani Fiul adevăratului proprietar al tuturor văzutelor și nevăzutelor. Care este atitudinea ta față de El? Cei de acum două mii de ani au spus: „Veniți să-l omorâm pe moștenitorul viei și atunci via va fi a noastră“ (Matei 21:33-46). Și așa au făcut. Prin ce se deosebește atitudinea ta față de Christos de atitudinea lor?

Ai grijă. Dacă ai râs cumva de femeia care a luat în stăpânire soarele să ști că numai cine râde la urmă râde mai bine.

(articol scris cam pe la miezul nopții. Scuzați greșelile de insomniac).

Categories: Articole de interes general, Maxime si cugetari