Citesc din cand in cand din Constantin Noica, “Jurnal de idei”, adaugand putina sare si piper existentei mele. Deunazi am gasit o solutionare filosofica a unei ecuatii matematice:
1+1=0
1+1 <2
1+1 >2
1+1= infinit
1+1=1
Cand 1+1=0 se numeste “anihilare”
Cand 1+1<2 se numeste “diminuare”
Ambele cazuri sunt asamblare a doua personalitati care se handicapeaza reciproc. Cand pui impreuna doi pastori care nu se inteleg unul pe altul sau cand casatoresti doi care se ciondanesc toata ziua.
Cand 1+1=2 se numeste “adaugire”, ca in cazul orbului carat in spate de olog. Impreuna au facut ceea ce nu puteau face separat.
Cand 1+1>2 se numeste “amplificare”, o combimatie de doi factori care se favorizeaza reciproc; apa si focul sau focul si pulberea. O familie fericita este in aceasta categorie.
Exista si cazul lui 1+1=1, numit “identificare, contopire, asimilare”. Este legea unitatii divine manifestata in Sfanta Trinitate, in partasia familiei crestine, in taina casatoriei, etc.
O intreaga filosofie matematica a nematematicii …
Categories: Articole de interes general, Maxime si cugetari
Barzilaiendan 
Reblogged this on tineridelanganoi.
In cazul Trinitatii, sau mai bine-zis a TRIUNITATII : 1+1+1=1
” Eu si Tatal, Una suntem! “, afirma Domnul nostru pe pamant.
Interesant cum definea Richard Wurmbrand Spiritul Sfant: ca fiind ” Sarutul dintre Cei Doi.” Magnific, nu? Trebuie insa un pic de ” imaginatie spirituala “( de CREDINTA oarba ) ca sa-I putem atinge lui Dumnezeu macar ciucurii Mantiei Sale Sfinte. Si ce minune s-ar produce! Ce VIATA ! Ce mireasma!! CE VINDECARE!!!
1+1=2 cand orbul il cara pe olog