Reajustare “acasa”

Sunt acasa de doua zile. Incet, incet, impresiile din Moldova devin mai clare. Detasarea ajuta. Observ insa ceva interesant. Ma indragostesc iar de America. Oare de ce ni se pare America asa de frumoasa dupa o vizita in Europa?

Profitand de intreruperea de opt ore in Frankfurt, am plecat impreuna cu Leo sa vedem orasul. Am lasat bagajele la aeroport. Am luat trenul subteran (sau metroul) si am plecat spre centru. Ii vorbisem asa de frumos despre Germania experientelor mele anterioare …

Vara, orasul este plin de turisti. Surprinzator, centrul a fost suspect de murdar, oamenii cu totul neremarcabili. La usa masiva a uneia din uriasele cladiri de biserici medievale, un rom-roman cersea. Era imbracat in costum, gata parca sa cante ca lautar la o nunta. Sta cu mana intinsa si cerea bani de la fiecare om care trecea pragul bisericii. Vorbea in germana. Cand am ajuns suficient de aproape, i-am spus in limba romana: “Buna ziua”.

Credeam ca se va simti si ii va fi rusine. Da de unde!

Cand am iesit afara mi-a cerut iar bani, de data aceasta in limba romana. M-am apropiat de el, l-am privit in ochi si i-am zis: “Dumneata esti mai bogat ca mine”.

Mi-a raspuns repede si sincer: “Da, sunt”.

Mi-am dat seama ca omul este mandru de meseria lui si am plecat. De data aceasta eram eu cel nedumerit si cumva, jignit.

Im plac in America strazile largi si netede. Dupa hurducaturile de pe soselele moldave, masinile de aici parca plutesc pe nori. Imi plac peluzele de flori si iarba frumos taiata, magazinele curate si pline de oameni politicosi. Imi place aerul racoros si bland al inserarii din Los Angeles. Cel mai mult insa imi place sa fiu cu familia mea. Sotia, fetele si ginerii, nepotii, toti mi-au spus ca le-a fost dor de mine. Cele unsprezece zile petrecute departe au masurat placerea noastra de a fi impreuna, privilegiul de a ne avea unii pe altii aproape.

Au inceput sa zbarnaie telefoanele, am citit si sters 2038 de mesaje primite pe Internet. Mi-au spus ca pregatirile pentru VBS (Vacation Bible School) la Bethel sunt gata. Ieri am fost la un priveghi. Azi a fost o inmormantare. Seara ne-a vizitat o tanara pereche care se pregateste de nunta. Totul reintra in “normal”. Aici este locul meu. Aici ma simt “acasa”.

Voi continua insa sa ma rog pentru cei din Moldova. De data aceasta mai informat si mai interesat ca altadata.



Categories: Amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: