Wes mi-a trimis cateva paradoxuri din Saptamana Mare. In textul din Luca 19:41-44, el vede ca:

1. El plange pentru cei care ar fi trebuit sa-l boceasca v.41

2. Cetatea pacii era total lipsita de pace v.42

3. Zidurile mari ascundeau o robie neputincioasa v.43

4. Cunoscatorii religiosi n-au cunoscut lucrurile cele mai importante v.44

Wes are dreptate, lumea de atunci si de acolo era intoarsa pe dos. Asa a fost intreaga saptamana! Nimic din ceea ce i s-a intamplat lui Isus nu I s-a intamplat “din cauza Lui”, ci din cauza lor.
Isus n-a intrat in Ierusalim ca sa fie imparat, ci pentru ca era Imparat! Ei nu L-au primit nu pentru ceea ce era El, ci pentru ceea ce erau ei.

Ucigasii poarta haine preotesti si Cel ucis face pace.

Vanzatorul este … marele pagubas.

Ei se cred stapani pe situatie, dar nu stiu ce fac, El, chiar in cele mai stanjenitoare slabiciuni, este stapan pe situatie si biruieste.

Bani sfinti pentru o afacere necurata.

Piatra se misca si inimile se impietresc.

Cei vii cad ca morti si cel mort se scoala din mormant.

Ce saptamana ciudata si ce rezultate spectaculoase!

Categories: Studiu biblic