Rebbe – Fuziune

Învățătura cuiva este mai mult decât o culegere de sfaturi și gânduri frumoase, după cum un an este mai mult decât 365 puse la un loc. În catrenele care urmează, cele mai înalte realități vin să se așeze în cele mai de jos locuri. Asta înseamnă că pot să fiu eu însumi, trăind viața mea de zi cu zi și totuși să-mi împlinesc în același timp și destinul meu cosmic. Pot avea o existență transcendentală. Vă invit la o călătorie intelectuală și, sper, spirituală, în lumea unui mistic evreu. (Mai multe despre identitatea acestui om veți afla la sfârșitul acestui serial). Nu vă așteptați să vă placă de la început. Gustul este educabil și poate ajunge educat. Dați-vă timp. Aveți răbdare. Recitiți catrenele de mai multe ori. În multe cazuri, va va ajunge unul pe zi. Nu fugiți pe deasupra lor. Coborâți de pe calul alergărilor și odihniți-vă câteva minute la umbra acestor cugetări. Ele vă pot reorganiza lumea.

1.

Când toate au început, cerul era aici pe pământ. Planul existenței terestre era, chiar mai mult decât oricare alt plan al existențelor, locul în care Prezența Divină dorea să fie.

Omul însă, pas cu pas, i-a interzis Prezenței Divine să-i mai fie aproape de casă, cu un pom al cunoștinței, cu un bărbat care și-a ucis fratele, cu toate celelalte lucruri pe care s-au apucat să le facă ființele umane …

Și pentru că Omul a creat îndepărtarea, tot prin om a venit și reapropierea. Iar aceasta a început prin Avraam, care a proclamat în auzul lumii existența Unicului și termină azi cu noi. generația noastră va aduce iar cerul pe pământ.

2.

Fiecare generație își are rolul ei în istorie.

De la toate generațiile dinaintea noastră am moștenit o bogăție de viseȘ filosofii, adevăruri, înțelepciune și scop. Suntem ca niște pitici cocoțați pe umerii ideilor lor mărețe și faptelor lor nobile.

Generația noastră are mandatul – și destinul – de a transforma visul în realitate.

4.

Animalele nu-și ațintesc privirile spre stele, iar îngerii sunt constrânși să stea în lumea spiritului. Numai omul este făptura îndumnezeită care poate face puntea dintre cer și pământ.

Trupurile noastre sunt făcute din țărână, sufletele sunt din esența dumnezeirii. Numai noi ne putem uita la lumea fizică să vedem în ea viață spirituală și frumusețe. Noi care suntem dincolo și de cer și de pământ, formă și materie, spirit și trup – numai noi putem face legătura dintre cele două.

5.

Omul vede un copac șicopacul îi spune: „Sunt aici, am fost aici și nu pot fi altceva decât un lucru care este aici.“

Omul se gândește puțin, apoi spune: „Nu! Am să-ți dau un nume! Te vei numi copac. Pentru mine, tu ai frumusețe și ai un suflet. Tu-mi arăți direcția în sus, spunându-mi: „Există ceva mai înalt, există Cineva care îmi dă viața și prin care-mi trăiesc exitența.“

Și Omul merge de la unul la altul până ce face întreaga Creație să îngenuncheze.

Omul poate face ceva ce îngerii nu pot. Numai Omul poate descoperi spiritul care respiră în fiecare lucru din lumea fizică.

Dacă simțim un gust amar în gură este doar pentru că trebuie mai întâi să descojim stratul de afară, coaja, și numai după aceea putem gusta fructul dinăuntru.

6.

L-au alungat pe Dumnezeu în exil.

Ei au decretat că El este prea Sfânt, prea transcendental ca să încapă în lumea noastră. Au hotărât că nu-i locul Lui să stea în ele obișnuite, în ritualul zilnic al vieții.

Și așa au reușit să-L alunge din grădina Sa, închizându-L în domeniul rugăciunii și meditării, în sanctuare și în locurile izolate ale sihaștrilor.

L-au condamnat pe Creator la exil, iar Creația i-au încuiat-o într-o închisoare întunecată și rece.

Iar El se roagă de ei: „Lăsați-Mă înapoi în grădina mea, în locul în care-mi găseam plăcerea când toate lucrurile erau abea la început.“

7.

Există oameni care fac multe lucruri bune, dar le fac cu pesimism – din pricină că pentru ei lumea este în esență un loc rău. Pentru cp lucrurile bune pe care le fac nu sunt pline de viață, cine știe cât vor mai avea exergiea necesară ca să le mai facă?

Ar trebui să știm că lumea aceasta nu este o junglă sinistră și întunecată, ci o grădină. Și nu orice grădină, ci grădina lui Dumnezeu, plină de frumusețe, de fructe minunate, de parfumuri plăcut mirositoare, un loc în care Dumnezeu dorea să vină și să se plimbe desfătănd-o.

Dacă simțim un gust amar în gură este doar pentru că trebuie mai întâi să descojim stratul de afară, coaja, și numai după aceea putem gusta fructul dinăuntru.

8.

Cu cât se află ceva mai sus, cu atât poate cădea mai jos. Tot așa, cea mai înaltă revelație trebuie căutată în cele mai de jos locuri. Prin urmare, dacă te afli într-un loc total lipsit de spiritualitate – nu dispera. Cu cât ai ajuns mai jos, cu atâta te poți întinde spre mai sus.

9.

Dumnezeu nu este doar „mare⁄, El e infinit. Dacă ar fi fost doar Mare, atunci lucrurile mici ar sta mai departe de el în timp ce lucrrurile mai mari iar sta mai aproape. Raportate însă la infinit, cele mici și cele mai sunt lipsite de semnificație. El este peste tot și El este găsit oriunde vrea să se lase găsit.

10.

Fiecare persoană este un microcosmos a întregii Creații. Când cineva reușește să-și armonizeze sufletul dumnezeiesc cu viața lui materială, persoana aceea produce armonie între întregul cer și întregul pământ.

11.

O istorioară favorită care ilustrează felul lui caracteristic de a vedea și sluji lumea este aceasta:

Rabbi Schneur Zalman of Laidi, primul rebbe din dinastia Lubavitch, conducea slujba de Yom Kippur, cea mai sfântă sărbătoare din an. Era în picioare înfășurat în șalul de rugăciune, pierdut în îmbrățișarea extatică dintre suflet și izvorul vieții. Fiecare cuvânt al rugăciunii pe care-o rostea era ca de foc. Melodia încantației și fervoarea interpretării duceau întreaga comunitate unită în rugă pe cele mai înalte și mai adânci poteci ale spiritului.

Dintr-o dată s-a oprit. S-a întors, și-a lepădat șalul de rugăciune și a dat buzna afară din Sinagogă/ Cu întreaga comunitate șocată fugind după el, el s-a grăbit cu pași hotărâți spre cartierele mărginașe ale orașului, spre o căsuță întunecată din care se auzea țipătul unui nou născut. Rabinul a intrat în casă, a tăiat repede câteva lemne și le-a aruncat pe focum din cuptor, a fiert ceva supă și i-a dat-o mamei care zăcea neputincioasă în pat.

Când a terminat, s-a întors la sinagogăși a reintrat în lumea extatică a rugăciunii.

Rebbe obișnuia să adauge:

Notați că rabinul și-a aruncat șalul de rugăciune. Ca să-ș ajuți pe cineva, trebuie sâ fi gata să părăsești lumea ta, indiferent cât de sublimă, și să te duci în mediul în care trăiește persoana care are nevoie de tine.

12.

În străvechea Carte de Formare, găsim scris:„Dacă inima ta este zbuciumată, „întoarce-te la UNU.“

Sunt clipe când te cuprinde inspirația, înălțându-te deasupra banalităților vieții cotidiene. Atunci trebuie „să te întorci la Unu“ – la punctul de legătură de contopire dintre cer și pământș trebuie săafli cumse poate ca starea ta cerească să afecteze în mod pozitiv viața ta pământească.

13.

La început a fost doar UNU. Nu exista pace, pentru cp nu existau mai multe între care să se poată face pace. Exista numai UNU.

Apoi au fost DOI. A apărut pluralitatea. Începând de atunci, s-a răspândit pretutindeni și pentru totdeauna o cacofonie a conflictelor.

Și în ziua a treia, Dumnezeu a creat Pace.

Pacea nu este homogenitate. Pace nu înseamnă că toți oamenii gândesc la fel. Pace este atunci o pluralitatecare își găsește Unitatea dintr-un plan mai superior.

14.

Există trei căi pentru a aduce două lucruri opuse în unitate:

Cea dintâi este să aduci în scenă o putere care le transcende pe cele două dintâi și căreia trebuie amândouă să i se supună în totalitate.Ele ajung în pace unul cu altul pentru căse găsesc împreună sub influența aceleiași forțe. Trăirile lor interioare nu sunt în pace – ele sunt pur și simplu ignorate.

Cea de a doua cale este să găsești o cale de mijloc, un punct ăn care cele două ființe se întâlnrdc. În acel punct, cele două entități trăiesc în pace. Restul de teritoriirămân însă la fel de separate și distante.

Cea de a treia cale este să le revelezi că esența fiecărui aspect al celor două ființe este una și aceeași.



Categories: Iudaice

1 reply

Trackbacks

  1. Lumină lină din Lumină lină | B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: