Am ezitat intre doua versiuni ale titlului: “Pentru ce sa ne asociem?” si “De ce sa ne asociem?”. Cel dintai este mercantil si subliniaza rezultatele, uneori egoiste, ale asocierii. Cel de al doilea subliniaza motivatia asocierii si merge la esenta problemei. Multumesc celor care au raspuns la intrebarile mele dintr-un post anterior.

Referitor la scopurile asocierii din punct de vedere al lucrarii impreuna va rog sa mergeti aici si sa citit despre proiectele lucrarii impreuna in RBA. Vreau sa condensez imputul raspunsurilor voastre si sa adaug gandurile mele. Iata cum ar arata un asemenea preambul la documentele oricarei asocieri a crestinilor baptisti din America:

*********
“La corturile tale, Israele! Cea vem noi deaface cu casa lui David?” n-a fost niciodata un strigat de biruinta in Israel, ci un semn de adanca decadere si descurajare, o capitulare din implinirea destinului lor istoric (2 Samuel 20:1; 1 Regi 12:16)

“Ma rog ca ei sa fie una” a fost dorinta marelui nostru Pastor si a fost considerata ca o conditie a marturiei crestine in lume: “pentru ca lumea sa creada ca Tu m-ai trimis” (Ioan 17:21, 23).

Pentru bisericile baptiste din USA si Canada, unitatea crestina este un imperativ obigatoriu, nu o optiune. Cu cine ne putem insa “uni” in acest peisaj pestrit al Americii?

Fratele Petru Popovici obisnuieste sa spuna: “Pasarile de aceleasi pene zboara impreuna”. Chiar daca suntem frati cu toti ceilalti crestini adevarati, chiar daca unele din bisericile noastre sunt deja membre si in Asociatii sau Conventii baptiste americane (NAB, SBC, etc.), pentru ca ne este practic mai usor si mai la indemana, o “asociere” a bisericilor baptiste romanesti a fost mai mult decat necesara. Afinitatile si asemanarile de cultura si manifestare fac din RBA o turma distincta intre turmele Marelui Pastor.

Chiar si in aceasta situatie de afinitati de cultura si manifestare insa, oricine se apuca sa intocmeasca un Statut de Organizare si functionare al unor biserici grupate intr-o asociere voluntara se va lovi inevitabil de citeva obstacole. Numarul acestor obstacole se inmulteste si mai mult atunci cind avem de a face cu Biserici cu specific etnic romanesc aflate in contextul culturii americane majoritare. Rindurile de fata vor sa identifice aceste obstacole si sa arate calea prin care am ales sa depasim aceste obstacole. Voi enumera trei obstacole obiective si vom cauta sa vedem cum le putem inlatura impreuna: o autonomie prost inteleasa si dezastruos plicata, distanta mare dintre biserici si deosebirile de viziune asupra viitorului

I. Primul obstacol din calea asocierii baptistilor romani din America este o autonomie prost inteleasa

Istoric, bisericile baptiste sunt caracterizate prin cateva principii fundamentale.

Libertatea sufletului
Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea vreunui cleric sau guvern.

Libertatea Bibliei
Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia, sub directa autoritate a Domnului Isus Christos, este esentiala in viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea personala pe care o primeste din partea Duhului Sfant.

Libertatea Bisericii
Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru, sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfknt cu daruri pentru slujire si sa decida cknd si cu cine sa colaboreze in activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.

Libertatea religioasa
Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.

Aceste principii caracteristice ale miscarii baptiste s-au materializat in citeva practici caracteristice:

Practici specifice crestinilor baptisti

B – botezul credintei personale
A – autonomia Bisericii locale
P – preotia universala a credinciosilor
T – transformarea vietii prin sfintirea Duhului
I – inspiratia literala a Bibliei
S – separarea totala a Bisericii de Stat
T – trimiterea Evangheliei pana la marginile lumii

Din principiile enumerate mai sus, cel de al doilea si cel de al treilea (autonomia bisericii locale si preotia universala a credinciosilor) pot, dar nu trebuie neaparat, sa constituie obstacole in calea organizarii si functionarii unei Asociatii bisericesti.

Pana unde mergem cu autonomia si ce intelegem prin preotia universala a credinciosilor?
Daca prin autonomia bisericii locale se intelege ca fiecare biserica locala poate si trebuie sa hotarasca singura in toate problemele ei, neinfluentata si ne-ghidata de “intelepciunea” colectiva a unui grup de biserici sau de reprezentanti ai acestor biserici, atunci o Asociere de biserici nu poate fi organica (nu functioneaza in practica). Ea ar urma sa aibe un caracter pur simbolic, limitat la domeniul reprezentarii colective in fata Statului sau a altor Asociatii. Celelalte doua manifestari ale unei Asociatii, coordonare si corectare ar fi imposibile.

Daca prin preotia universala a credinciosilor se intelege in mod absolut refuzarea oricarei autoritati, colective sau individuale, venite din afara individului sau a adunarii, orice forme de influentare in virtutea unor “pozitii sau functii ale Asociatiei”, vor fi refuzate si catalogate agresiv drept “imixtiune, tutelare, subordonare, etc.”

Solutia acestui impas a fost gasita de toate celelalte forme de asociere ale baptistilor din istorie si lume. Ea se numeste “interdependenta”! O Asociere a Bisericilor Baptiste devine posibila numai atunci cand se accepta ideia de interdependenta in loc de aceea de independenta absoluta a bisericilor locale.

Interdependenta subliniaza caracterul limitat al biserici locale, ilustreaza umilinta si smerenia crestina si contribuia colectiva a tuturor crestinior si bisericilor la cladirea “Trupului” spiritual al lui Christos. In aceasta perspectiva, o biserica, asemenea oricarui credincios individual este doar “un madular”, al Trupului, o parte componenta care nu le poate spune celorlalte “n-am trebuinta de tine” (1 Corinteni 12).

Interdependenta presupune abandonarea spiritului de individualism orgolios si acceptarea unei calauziri pe care Dumnezeu ne-o poate da si prin sfaturile si ajutorul unor alti credinciosi sau biserici. O astfel de interdependenta a fost recomandata de apostolul Ioan in cea de a treia sa epistola, in care Diotref era condamnat pentru “individualism despotic:

“Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, caruia ii place sa aiba intaietatea intre ei, nu vrea sa stie de noi. De aceea, cind voi veni, ii voi aduce aminte de faptele pe care le face, caci ne cleveteste cu vorbe grele. Nu se multumerste cu atat; dar nici el nu primeste pe frati, si impiedica si pe cei voiesc sa-i primeasca, si-i da afara din Biserica” (3 Ioan 9-10).

Desi articolul de credinta baptista spune ca “Biserica organizata in jurul unui presbiter (pastor, episcop) este o imagine a intregii Biserici a lui Christos si are tot ce-I trebuie pentru a functiona ca atare”, asta nu inseamna ca fiecare biserica chiar ESTE intreaga biserica a lui Christos. Zicala americana: “He doesn’t want to be just a piece of the puzzle, he wants to be the WHOLE puzzle!” nu trebuie sa i se aplice niciunei adunari locale a credinciosilor.

In interdependenta, cu toate ca-si pastreaza dreptul si indatorirea de a decide in final singura, fiecare biserica membra intr-o Asociere accepta cu bucurie parerea celorlalte biserici, este gata sa discute, sa dea si sa primeasca sfaturi, indrumari si pareri si doreste sa se imbogateasca prin colaborarea in crez si marturie cu celelalte biserici asemanatoare.

Interdependenta este chezasia marturiei comune a bisericilor, leacul individualismului mandru si orgolios, care a facut atatea victime printre conducatorii spirituali si printre membrii unor anumite adunari locale si singura cale pentru a “veghea unii asupra altora” in dragoste si sfintenie crestina. In absenta acceptarii interdependentei, vom continua sa ne plangem ca “nu suntem ajutati”, cand noi suntem cei ce sufera si ca “altii vor sa se amestece”, cand noi suntem cei ce provocam suferinte celorlalti.

Interdependenta inlesneste fiecarei biserici sa-si pastreze identitatea si specificul, ingaduind in acelasi timp altor biserici sa fie deosebite in aspecte de desfasurare a serviciilor divine, in alegerea campurilor de misiune si in orice alte domenii nelegate de doctrina care duce la mantuire.

Deviza interdependentei este, in cuvinte preluate de Augustin de la alti intelepti dinaintea lui, “In lucrurile esentiale unitate, in lucrurile neesentiale diversitate si in toate lucrurile dragoste.”

II. Un al doilea obstacol in calea bunei functionari a unei asocieri a bisericilor romane din USA si Canada sunt distantele mari dintre biserici

(vezi harta prezentei baptiste romane in USA si Canada)

Ce fel de “Asociere” ar putea exista intre aproximativ 50 de biserici presarate intr-o arie care ar putea Londra, Moscova, Cairo, Bagdad si Stockholm ? Care ar fi proiectele lor comune si care ar fi posibilitatea ca aceste biserici sa aiba partasie prin vizite reciproce si prin schimbarea de predicatori ? In ce perioada de timp ar putea un “coordonator unic” sa calatoreasca si sa viziteze toate aceste biserici? Cat timp si cate resurse financiare i-ar trebui puse la dispozitie ?

De la Monreal din Canada pana la San Diego din USA si de la Miami din Florida pana la Vancouver din Canada, aceasta este realitatea geografica in care trebuie sa functioneze Asociatia Bisericilor Baptiste din America si Canada, iar aceasta realitate geografica care poate constitui un obstacol redutabil in calea unei functionari adecvate.

Pe un teritoriu la fel de mare, bisericile americane sau canadiene sunt subdivizate in zeci de asociatii locale mai mici, care le inlesnesc functionarea. Acesta este cazul lui North Baptist Association si al lui Southern Baptist Convention. In loc sa reinventam roara, putem prelua foarte multe din practica la care au ajuns ei de-a lungul anilor.

Rezolvarea acestor obstacol al distantelor dintre bisericile locale ar putea fi deci implementarea de programe de asistenta care au dat rezultate in viata gruparilor NAB si SBC.

III. Un al treilea obstacol in cadul unei asocieri a bisericilor baptiste din contextul continentului nord american sunt deosebirile de viziune asupra viitorului.

Uniti prin trecutul petrecut in Romania, romanii care traiesc acum pe meleagurile Americii si Canadei se deosebesc in privinta viziunii pe care o au despre viitorul lor si al Bisericilor Baptiste Romane de aici.

Orice grup etnic (roman, rus, chinez, etc.) aflat intr-o alta cultura majoritara (putini romani intre foarte multi americani) are de ales, in general, intre trei viziuni distincte despre viitorul lui.

1. Supravietuirea fara “contaminare”
2. Supravietuirea cu “influentare”
3. Supravietuirea prin “asimilare”

“Supravietuirea fara contaminare” alege pentru membrii grupului etnic (bisericile romanesti) o continuare a “felului de a fi” din clipa in care am parasit teritoriul patriei mama. Orice departare de la acest “specific” este privita drept o “americanizare pacatoasa”, o “lumifizare”, o “abandonare a standardelor noastre de sfintenie”, o “decadere.”

Avantajul acestei pozitii este ca ea garanteaza o anumita stabilitate (legalista este drept) si o anumita uniformitate pe care se poate crea specificul unei Asociatii distincte de altele.

Dezavantajul acestei pozitii este ca ea reprezinta o “inghetare artificiala in timp” (asemanatoare cu a menonitilor sau amisilor). Este foarte usor sa-i identifici astfel pe cei ce au ajuns in exil inainte de cel de al doilea razboi mondial, pe cei care au ajuns aici in timpul dictaturii comuniste si pe cei ce ajung aici dupa ce Romania a revenit la “libertate”. Fiecare dintre aceste trei categorii are “Romania ei”, neasemanatoare cu cealalta, fiecare dintre ele traieste intr-o “insula de timp si de civilizatie” care nu mai exista in prezent si care poate parea caraghioasa celor din Romania reala contemporana.

Un alt dezavantaj al acestei pozitii este ca “izolarea fata de cultura americana” nu poate fi nici absoluta si nici evitabila. Ne “americanizam” in acest creuzat al natiunilor asa cum au facut-o toate celelalte grupuri etnice care formeaza astazi poporul american. In lipsa acceptarii acestei realitati, bisericile romane, ca si toate celelalte biserici etnice, risca sa traiasca ruperi dureroase si sa se vada parasite de majoritatea celor suficient de tineri ca sa se simta “ca acasa” in societatea americana.

Supravietuirea cu “influentare” reprezinta o cale de mijloc prin care un grup etnic (o biserica romana) continua sa-si pastreze ceva din specificul tarii din care a venit, dar se transforma cu fiecare membru care se transforma, dobandind o identitate complexa, ca o combinatie de doua culori, in care predominanta va fi cea care este folosita in cantitate mai mare. Daca emigratia va continua in numar mare, biserica romaneasca va avea un caracter predominant romanesc. Daca emigratia va fi mai saraca, biserica va dobindi treptat un caracter mai american.

La urma urmei, poporul american este putin irlandez, putin englez, putin german, putin mexican, putin portorican, putin african si, probabil, putin, foarte putin … romanesc.

Supravietuirea prin “asimilare” recomanda integrarea membrilor grupului etnic in societatea majoritara. In felul acesta, biserica romana devine misiune a unei biserici mai puternice americane sau o sectie a bisericii americane. Ea isi pastreaza “specificul”, dar se integreaza in strategia generala de lucru a bisericii americane.

Avantajul acestei pozitii este dobandirea unei stabilitati garantate in parte de “supravegherea” exercitata de biserica americana, accesul la resurse misionare mai mari pentru lucrarea in Romania, o transferare fara crize a generatiei mai tinere spre integrarea in biserica si societatea americana, etc.

Dezavantajul acestei pozitii este accelerarea procesului de pierdere a identitatii etnice si pierderea capacitatii de a face misiune intre membrii aceluiasi grup etnic. Romanii vor fi mai putin motivati sa vina la o anumita biserica americana, doar pentru ca sunt si ceva romani pe acolo. Ei ar veni poate mai repede la o biserica in care s-ar simti mai mult “ca acasa, in Romania”.

Solutia:
Pentru a face parte din aceiasi Asociatie, bisericile baptiste romane vor trebui sa respecte diferentele de perspective asupra viitorului. Ele vor trebui sa manifeste multa “elasticitate”, toleranta si rabdare in acceptarea unor manifestari care vor fi “recomandabile” in unele biserici, “tolerate” in altele si “de nedorit” in altele.

Pastorii vor trebui sa accepte pe alocuri folosirea limbii engleze. Prin faptul ca ne-am luat cetatenia, majoritatea bisericilor romane sunt de fapt “biserici americane” formate din oameni care au venit din Romania si care traverseaza o etapa de schimbari profunde in cultura si civilizatie.

Asociatia va trebui sa aleaga sa fie neutra in astfel de dispute, lasand la latitudinea fiecarei biserici locale sa-si aleaga specificul de functionare. Pe de alta parte, din dorinta de a pastra printre noi pe cei care au sange romanesc, dar au dificultati de intelegere a limbii romane, Asociatia Baptistilor Romani, asemenea tuturor celorlalte Asociatii etnice, va trebui sa se ingrijeasca sa le ofere acestora un anumit segment in care sa le ingaduie sa se manifeste in limba engleza. Daca nu va face asa, Asociatia ii va indeparta de la sine si-I va impinge spre biserici americane pe unii din cei mai buni fii ai neamului nostru, care s-au integrat deja plenar in societatea americana si care ar putea fi unele din instrumentele lui Dumnezeu pentru binecuvantarea neamului romanesc.

Consideratii finale:

Depasirea acestor obstacole enumerate mai sus va ingadui Asociatiei noastre sa functioneze bine in implinirea scopurilor pe care le au toate Asociatiile crestine din lume:

1. Sa valideze si sa recomande personalul bisericesc
2. Sa administreze cooperarea pentru misiunea acasa si in strainatate
3. Sa perpetueze un sistem de credinta evanghelic
4. Sa propage identitatea specifica a bisericilor baptiste romane afiliate
5. Sa initieze publicatii si periodice de informare si educatie crestina

La aceste cinci scopuri traditionale, secolul XX a adaugat citeva noi:

6. Sa colecteze si sa redistribuie bani (salarii, case de pensii,etc.)
7. Sa serveasca drept indrumator pentru stabilirea ordinii si disciplinei in bisericile locale
8. Sa reprezinte denominatia in forurile interdenominationale si in fata Statului
9. Sa puna la dispozitia membrilor un for de informatii si discutii electronice
10. Sa caute alte biserici sau denominatii cu care sa colaboreze pentru formarea unei Asociatii mai mari.

In atingerea acestor scopuri, Asociatia va face bine sa imite modelul pus la dispozitie de Southern Baptist Convention. Acest model, inca nefinalizat, recomanda:

1. Cladirea unui sens de unitate in jurul misiunii de raspandire a Evangheliei in lume. Aceasta preocupare trebuie sa fie plasata in fruntea agendei Asociatiei. La ea trebuie adaugate citeva putine articole de organizare centralizata care sa tina seama de istoria si originea etnica comuna, traditia si sistemul de articole de credinta caracteristice (mai ingust decat sistemul de articole de credinta din marele suvoi al Protestantismului).
2. Afirmarea Conventiei Anuale drept for autonom si suprem de autoritate
3. Afirmarea Fondului Administrati al Asociatiei si a Fondului de Misiune ca principale resurse pentru activitate si misiune.
4. Afirmarea autoritatii a Bisericilor locale in contextul interdependentei crestine.
5. Afirmarea dreptului fiecarei biserici locale de a-si administra fondurile dupa cum socoteste de cuvinta.
6. Sa respinga ideia ca aceasta Conventie sau Comitetul Executiv ar putea fi in orice fel un for de decizie centralizata impusa tuturor bisericilor.
8. Sa refuze promovarea in functii de conducere si indrumare a celor predispusi la confruntare si divizare si sa promoveze in astfel de functii doar pe aceia care sunt caracterizati de un spirit pacifist de colaborare frateasca, de un aprins spirit misionar si de o consacrare deplina in slujirea bisericilor locale.

Categories: Articole de interes general