Tudor Muşatescu (n.22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d.4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg şi umorist român.

Care v-a placut mai mult si de ce?

· Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
· Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
· Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
· De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
· Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
· În  fiecare  zi  de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.
· Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
· O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
· Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
· De ce au militarii acte de stare civilă?
· Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.
· Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
· Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
· Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
· E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
· Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
· Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
· Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
· Dragostea..  Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în
vârful picioarelor.
·  Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
·  Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
·  O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
·  Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
·  Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
·  Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.
·  În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
·  Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
·  Amintirile unora se numesc remuşcări.
·  Fiecare  inimă  are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
·  Amintirile  sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
·  Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
·  Una e să crezi şi alta e să fii credul.
·  Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..
·  Amabilitatea  adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
·  Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
·  Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
·  Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
·  Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
·  Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
·  În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
·  Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
·  Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.
·  Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
·  Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
·  Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
·  Noaptea, viteza gândului circulă în „ani-întuneric”.
·  Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine „exponat”.
·  Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
·  Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
·  Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
·  Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
·  Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de „mă”, i-ai spune „domnule”.
·  Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

Categories: Maxime si cugetari