Mihai Oara si Daniel Branzai

Mi s-a cerut sa-mi explic simpatia pentru prietenul meu Mihai Oara si familia lui, in contextul polemicii dezlantuite de el impotriva bisericilor evanghelice, pe care le-a parasit in favoarea intoarcerii la ortodoxie. Incerc sa o fac acum si aici:

Mihai Oara L-a descoperit pe Christos in Romania, cand s-a convertit la credinta baptista, a descoperit Biserica atunci cand s-a convertit la ortodocsi si-l astept acum sa (re)descopere inchinarea in duh si-n adevar, singura care-I este pe plac lui Dumnezeu!

Cum se explica plecarea unor persoane din bisericile evanghelice inspre Biserica ortodoxa? Ce s-a intamplat cu acest Mihai Oara?

Inainte de atoate, vreau sa spun clar ca impartasesc simtamintele lui Andrei Popescu, cumnatul lui Mihai si fiul foarte cunoscutului Aurel Popescu, acum in Portland, despre acest om deosebit:

“In Romania si apoi la New York Mihai a fost unul care a „ars” pentru Dumnezeu. Predicator bun, om inzestrat cu o inteligenta mai putin intalnita, vesel si deschis cu oamenii a fost pentru noi o sursa de inspiratie. Pentru mine Mihai a fost si ramane unul din oamenii pe care ii admir si respect cu profunzime, din pricina caracterului sau integru, a bunatatii sufletesti si a abilitatii de a suporta si rabda pe cei dificili din jur cu seninatate si zambet.”

Ajuns in America, Mihai Oara a cazut victima individualismului instrainator si singuratic specific capitalismului de aici. Desi a progresat forate mult profesional si a prosperat material, el si familia lui s-au racit spiritual si au gustat amarul unei stari de criza.

Pentru Mihai, intalnirea cu ortodoxia a insemnat din punct de vedere spiritual, un pas inainte din situatia lui, o iesire din impas si o cale de progres spiritual. Ea i-a oferit stabilitatea unui cadru riguros, asezat pe traditii multiseculare si sentimentul cald al apartenentei la o familie crestina care a existat continuu in anumite zone geografice de doua mii de ani.

La acestea trebuie sa mai adaug si ca ortodoxia specifica Americii nu este ofilita si osificata ca cea din tarile europene, ci copilareasca si foarte neprihanita prin comparatie. Diferenta aceasta exista intr-o oarecare masura si intre biserica baptista din Romania si parte din crestinismul evanghelic lumesc si formalist care apare asa de frecvent pe ecranele de televiziune americane.

Sunt sigur ca Mihai, atunci cand viziteaza Romania, simte cam aceiasi dezamagire pe care o simte un baptist roman, nascut spiritual sub persecutia din comunism, cand se intalneste cu crestinismul desantat contaminat de Hollywood si Las Vegas care apare pe alocuri in America. (Un coleg al meu, american 100 % si pastor la o Biserica din Anaheim, mi-a marturisit ca inchide televizorul cu dezgust cand apar pe ecran “mascaricii” tele-envanghelisti).

Cum se explica trecerea unor americani crestini la Ortodoxie?

America este o tara tanara. “Lumea Noua” refuza sistematic rutina, incurajeaza inventivitatea si prefera prospetimea noului care duce la progres. Rapiditatea cu care denominatiile crestine ale intemeietorilor Americii au fost abandonate in favoarea unor miscari de “trezire” si “inviorare” spirituala (Fapte 3:19), este o dovada clara si convingatoare.

Ei bine, in peisajul american, pe langa cele 21 de feluri diferite de baptisti care au marcat fermentul innoirii in aceasta denominatie si pe langa cele peste 500 de feluri de “charismatici”, care au marcat evolutia miscarii pentecostale, Biserica ortodoxa poate fi, pentru unii americani, o … noutate.
Paradoxal, convertirea la ortodoxie reprezinta in acelasi timp doua tendinte contradictorii: nostalgia dupa stabilitatea multiseculara si fascinatia parasirii rutinei evanghelice pentru promisiunea experimentarii a ceva ce-i nou si exotic pe acest continent.

Cu riscul de a fi inteles gresit, pot spune ca o evolutie asemanatoare am observat-o in multii mei ani de colaborare cu comunitatea amish-menonita” din America. Copiii nascuti in aceasta “lume inghetata in timp”, traiesc in preajma majoratului o perioada acceptata de “rebeliune”. Familiarizati cu formele culturii lor, dar straini de spiritul ei, acesti copii pleaca din comunitatile ultraconservatoare inspre mirajul marilor orase. Unii dntre ei cauta spiritualitatea marilor metropole si-l descopera pe Domnul Isus in bisericile evanghelice.

Libertatea dusa uneori pana la libertinaj iI sperie insa pe unii din acesti convertiti si-i determina sa se intoarca in sanul comunitatilor “amish-menonite” din care au plecat. De data aceasta, ei imbratiseaza formele si rutina stramoseasca “din convingere”, umplandu-le de spiritualitatea partasiei si umblarii personala cu Christos.
Sunt de vina Bisericile evanghelice ca acesti buni crestini au plecat din ele inapoi in lumea din care venisera? Sunt vinovati cei care plecati si odata integrati in spiritualitatea contemporana a bisericilor evanghelice de la oras nu s-au mai intors niciodata acasa?

Raspunsul meu este ca nici unii si nici ceilalti nu sunt gresiti. Preferintele lor sunt “personale”, nu spirituale. “Fiecare sa faca dupa incredintarea pe care a primit-o”. Dumnezeu a avut si are copii in multe feluri de adunari locale, in toate secolele, in toate culturile si in toate locurile de pe fata pamantului. Singura Lui dorinta este ca acestia sa se ridice dincolo de nivelul “practicarii religiei”, la nivelul participarii la viata spirituala, care este o relatie personala cu Dumnezeu, prin Isus Christos, manifestata printr-o inchinare in Duh si in adevar.
Am acceptat un dialog fratesc cu Mihai Oare si-l puteti citi aici (http://roboam.com/dialoguri/interconfesionale.htm).

Mi s-a propus de atunci sa intru intr-un dialog interconfesional si cu alti practicanti ai ortodocsiei. N-am acceptat pentru ca n-am fost convins ca va putea fi purtat ca acela cu Mihai: intre frati si intre prieteni.

Iata si parerea lui Andrei, baiatul fratelui Aurel Popescu si cumnatul lui Mihai Oara:

+-+

Draga Daniel

Descrierea ta mi se pare buna si adevarata. Adaug aici cateva evenimente cunoscute de mine cu privire la convertirea lui Mihai.

In Romania si apoi la New York Mihai a fost unul care a „ars” pentru Dumnezeu. Predicator bun, om inzestrat cu o inteligenta mai putin intalnita, vesel si deschis cu oamenii a fost pentru noi o sursa de inspiratie. Pentru mine Mihai a fost si ramane unul din oamenii pe care ii admir si respect cu profunzime, din pricina caracterului sau integru, a bunatatii sufletesti si a abilitatii de a suporta si rabda pe cei dificili din jur cu seninatate si zambet.
Tin minte cum m-a dus intr-o zi la o plimbare si m-a intrebat ce vreau sa fac in viata. Aveam 22 ani si nu prea ma gandisem la asta. I-am raspuns intrebandu-l pe el acelasi lucru. Raspunsul lui a fost ca o proiectie a ceea ce avea sa devina pentru mine o pasiune de viata. Mi-a zis: „Vreau sa traiesc asa o viata si sa ma pregatesc intr-un asa mod incat sa pot sa schimb viata a cat mai multi tineri pe care Dumnezeu ii aduce in jurul meu.” Mi-am zis:

„Iata un om deosebit, care a gasit un diamant de pret. Stie ce vrea sa faca cu viata capatata dela Dumnezeu.”

In primele zile ale convertirii lui Mihai la ortodocsie, am avut multe convorbiri cu el la telefon. Primisem o scrisoare, despre intentia lui de a face asta. Din explicatiile lui doctrinare despre ortodocsie mi-am dat seama ca el de abia incepea sa invete ceva despre asta. Pe parcursul anilor Mihai a citit apoi foarte mult despre ortodocsie si si-a finisat intelegerile doctrinare, dar la inceput avea mai multe lacune decat cunostinta despre asta. L-am intrebat atunci; „Mihai care a cunoscut pe Dumnezeu cum l-ai cunoscut tu nu se converteste la ortodocsie pentru ca a inteles doctrinele pe care incerci sa le explici cu atata stangacie. Pentru o astfel de schimbare trebuie un soc serios. Ce s-a intamplat?” Mihai mi-a spus: „Ai dreptate. Am avut un soc.”  Iti explic mai jos ce am inteles si dedus apoi cu privire la „socul” care l-a impins pe Mihai acolo.

Viata, s-au poate decizii mai putin intelepte, l-au izolat pe Mihai si Ana de comunitatile unde erau asa folositori. Imi dau seama ca in timp ce a inaintat profesional, izolarea si lipsa punerii in viata a pasiunii inimii, l-a racit. Pe fondul asta a aparut in familia lor atractia fata de miscarea „Vineard” din Toronto. Asta a venit dela sora mea Manuela din Elvetia, cu care comunicam in permanenta. Ana si Mihai au inceput sa frecventeze cu regularitate una din bisericile cele mai apropiate de miscarea asta din zona lor. Tin minte cate discutii si „certuri” a avut tata si noi restul familie cu ei pe motivul asta. Nu puteam concepe biserici in care se urla, latra, se umbla in patru labe pe sub banci, lucruri povestite de sora mea cu un aer de admiratie si oarecare superioritate. Ne spuneau pe atunci ca „pierdem un tren important” in viata noastra de credinta si ca ramanem incremeniti in traditiile baptiste invechite. Ni se spunea ca nu putem ramane la ce s-a stiut si facut cu 200 ani in urma, ca renuntam la viata Spiritului in favoarea cladirilor noastre baptiste, ca racim Duhul prin formele noastre invechite.

Ceea ce era de astepta s-a intamplat. Pentru cineva care a cunoscut relatie autentica cu Dumnezeu, care a primit intelegerea ei dela oameni ca Wurmbrand, Moldoveanu, Poci, Vasile Moisescu si alti „grei” ca acestia, era imposibil sa ramai prea mult acolo unde se manifesta o multime de traznete fara niciun pic de ploaie, o groaza de artificii fara nici un pic de caldura. Dupa o vreme, goliciunea manifestarilor acelea, norii aceia fara ploaie, pe fundalul unui suflet care Il cunostea pe Dumnezeu si avea amintirea pasiunilor de la inceput, trebuia sa-i impinga afara.

In acelasi timp slujba lui Mihai a necesitat calatorii dese in Estul Europei, in Rusia. Deseori Mihai isi gasea la Moscova un pic de liniste intr-o biserica sau catedrala ortodocsa unde mergea sa citeasca sau sa-si petreaca ora de pranz. Intr-o zi cum statea si citea ceva intr-o catedrala, un preot batran s-a oprit in fata lui. Dintr-o vorba in alta Mihai i-a spus ca este protestant. Mihai mi-a povestit ca batranul acela s-a aplecat la el, l-a imbratisat, i-a luat fata in miinile lui si cu ochii plini de lacrimi i-a spus: „tu te poti intoarce inapoi acasa, in Biserica lui Christos”.

Pe fundalul galagiei goale, a urletelor si rasetelor isterice din cei trei ani de frecventare a bisericilor de tip Vineyard, linistea, seriozitata, si viata monarhala a constituit un asa contrast incat a pricinuit „socul” despre care vorbea Mihai. Preotul acela a aprins doar scanteia. Presiune exista, amintirea vietii cu Dumnezeu era acolo. Mihai si Ana au sarit dela o extrema si nu s-au oprit unde fusesera inainte ci au „fost proiectati” pana in extrema opusa.

Fenomenul acesta nu se deosebeste prea mult de convertirea noastra. Foarte putini sunt cei ce se intorc la Dumnezeu, pentru ca au inteles in mod logic adevaratele doctrine din Scriptura sau felul cel mai fidel de interpretare a textului sacru. Ne intoarcem la Dumnezeu cum s-a intors Saul din Tars. Trecem printr-un soc.

Am trait intr-o anume „extrema” departe de valorile lui Dumnezeu, si intr-o zi, intr-o biserica, in timpul unei cantari, a unei predici, simtim vocea aceea adanca din interior care ne sopteste si ne striga ca suntem facuti pentru ceva mai mult decat artificii si distractii. Socul asta ne impinge in bratele lui Dumnezeu, si apoi invatam si doctrina, si Scriptura si interpretarile. Si daca socul asta s-a intamplat la o biserica Baptista, probabilitatea este ca vom ramane acolo, si vom invata temeinic cat de importat este sa te botezi. Daca am fost „socati” de Dumnezeu pe bancile unei biserici pentecostale, vom ramane acolo fascinati de lucrarile Duhului Sfant.

Acum avem alte discutii, despre valoarea lucrurilor vechi, a traditiilor impantenite, a formelor invechite care nu pot fi inlocuite, despre lumanari, parastase, mortii si vii, despre valoarea inestimabila in viata de credinta a moastelor facatoare de minuni si altele ca acestea.

Eu ma intristez adesea gandindu-ma cum e posibil ca un om asa inteligent ca Mihai, cu cunostintele lui din Scriptura, cu experienta cunoasterii lui Dumnezeu, si cu un asa caracter deosebit, sa poata trece dela viata traita in Duh la traditiile moarte si datinile inventate de oameni mai mult sau mai putin destepti si spirituali. Ma revolt cum e posibil ca Scriptura sa fie pusa pe locul doi, sau fie, pe acelasi loc cu traditia, si cum este posibil ca un om ca Mihai sa-si sape singur o groapa in care se vor prabusii copiii lui mai tarziu.

Probabil ca si el se intristeaza, gandindu-se cum este posibil ca un om destept si bine intentionat ca Andrei sa nu fie in stare sa inteleaga bogatia experientei acumulate de Biserica pe parcursul veacurilor, sa fie asa ingust si cramponat de lucruri pe care nu le-a experimentat niciodata, sa fie in acelasi timp atat de indragostit de unul asa larg cum a fost Wurmbrand, si in acelasi timp incorsetat in cele ce s-a invatat la seminariile baptiste conduse de Mara.

Probabil ca amandoi ne intristam pe ceva imaginat si ne-real.



Categories: Amintiri, Raspunsuri la intrebari

37 replies

  1. Intimplator am dat peste articolul dvs. Nu l-am vazut cind l-ati postat. Ce este interesant e ca de vreo 2 saptamani am inceput sa urmaresc postarile unui grup Ortodoxie & Neoprotestantism si ce m-a shocat este faptul ca sotia acestui Mihai Oara de care pana acum nu am auzit comenteaza la toate postarile care apar si ataca cu multa batjocura, uneori chiar cuvinte urite si jignitoare pe toti neoprotestantii. Nu stiu nimic despre sotul ei dar ea nu arata deloc a fi nascuta din nou. Chiar si atunci cind i se dau versete clare din Biblie, le rastalmaceste si batjocoreste pe toti cei care spun ca au siguranta mantuirii afirmand ca mantuirea se castiga prin fapte, etc. Se lauda mereu ca tatal ei a fost pastor si ca sa lamurit cu secta baptiosta si cu toti ceilalti sectari. Daca vreti sa va convingeti de ce spun intrati pe acest grup si veti vedea. Din ce scrie ea eu am tras concluzia ca ei nu au inteles niciodata planul de mantuire a lui Dumenzeu. Dar necunoscandu-i poate gresesc…..

  2. Din intamplare am dat peste o carte pe internet (pe scrib) care poarta titlul “Ratacirea Baptista”, iar la autori am citit trei nume: Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc si Mihai Oara. Apoi am dat pe google cautare sa vedem cine este Mihai Oara si mi-a aparut acest articol.
    Vreau sa fac doar cateva precizari:
    – Nu il cunosc pe Mihai Oara de loc si abea acum am auzit despre el si povestea lui.
    – Aceasta carte la care presupun ca a participat, contine erori majore cu referire la miscarea baptista din punct de vedere istoric, dar si cand se prezinta doctrinele si legaturile cu baptistii de peste hotare.
    Cred ca cel putin ar trebui ca acesti domni sa se informeze. Spre exemplu o eroare monumentala se afla la pg. 11 unde se spun urmatoarele: “In veacul al XVIII-lea majoritatea baptistilor generali au devenit unitarieni, adica antitrinitari, de aceea baptistii de astazi, pentru a se delimita de aceste “inrudiri”, isi numesc adeseori lacasurile de cult “Sfanta Treime”.
    Aceasta ipoteza este halucinanta atat din punct de vedre istoric – nicaieri nu se consemneaza o astfel de orientare, cat si al argumentului conform caruia, rusinea se spala prin denumirea unor lacasuri de cult “Sfanta Treime”. Iar la pg. 12 sunt prezentate mai multe ramuri ale baptistilor, dar foarte interesant ca numai in scrierile ortodoxe gasim o astfel de impartire. Apoi a nu se confunda tot felul de ramuri si curente baptiste din America cu ceea ce numim baptisti in adevaratul sens al cuvnatului. La pg 13 se sustine faptul ca baptismul in Transilvania a fost calul troian al Imeriului Austro-Ungar pentru dezbinarea nationala si religioasa. Acest argument la sustinut in anul 1928 in fata parlamentului, cu ocazia votarii Legii Cultelor. Cel putin in acea vreme nu aveai ce sa ceri unui astfel de om, dar in secolul XXI un astfel de argument este puieril. Istoric nu se confirma sub nici o forma ca baptistii au destabilizat Ardealul, ba dimpotriva au participat la Marea Unire si la bunul mers al vietii sociale si politice.
    Desigur sunt si altele, dar am evidentiat doar cateva aspecte total eronate.
    – Desigur acest domn Mihai Oara nu poate acuza baptismul ca fiind vinovat de instabilitatea sa spirituala. In America gasea si alte biserici baptiste in care credinciosii nu se dau cu capul de pereti, ci chiar se inchina Domnului in duh si adevar.
    – Sa nu uitam ca ortodocsi si-au dat mana cu Statul comunist pentru ai casapi pe baptisti si celelalte Culte. (Ex. Cultul Greco-Catolic desfintat in 1948). Ceea ce afirm aici se poate demonstra cu documente.
    – Sa nu uitam ca cele mai corupte si inapoiate tari sunt cele ce s-au aflat sub influenta comunista desigur, dar sunt tari majoritar ortodoxe. Tarile cele mai avansate sunt cele in care Reforma Protestanta a prins radacini si de ce sa nu fim sinceri cu noi insine si cu istoria ca la dezvoltarea Americii au contribuit din plin si baptistii. Aici se vede cu ochiul liber.
    Desigur fiecare e liber sa creada ceva, dar a arunca cu pietre nu rezolva frustrarile nimanui. Apoi un minim de documentare in legatura cu un subiect nu ar strica. A nu se crede ca am ceva cu ortodocsii. Dar evidentele nu pot fi trecute atat de usor cu vederea. Am foarte multi prieteni ortodocsi, pofesori, profesori univ. preoti, etc.
    Asadar daca Mihai Oara este un om atat de cult ar fi bine sa se documenteze temeinic folosind surse aconfesionale si independente de tot soiul de intrepretari rautacioase si ar fi bine sa renunte la virulenta specifica inchizitorilor.
    Apropo, un frate baptist statea de vorba cu mai multi ortodocsi si printre altele, adjunctul politiei dintr-un oras din Romania spunea: “Penticostalii si baptistii astia atatea drepturi au intr-o tara majoritar ortodoxa”. Desigur poate vor sa ne arda pe rug sau melancolia vremurilor trecute apasa greu sufletul lor. A unora desigur. Sunt multi oameni de caracter in ortodoxie, precum si la baptisti, penticostali, catolici, reformati etc.

  3. Si totusi lipseste autoritatea din Biserica Catolica la Ortodocsi

  4. Fratii nu se cunosc, ci doar se .. recunosc, avand acelasi continut ceresc!
    Multumesc pentru cuvintele frumoase. Mihai m-a vizita si a predicat la biserica noastra baptista. Va veni iar in curand si vom vizita impreuna un prieten care este preot otdodox. Se poate!

  5. pt. Mihai si Daniel
    acum am dat peste acest site si am citit cu f mare interes, pacat ca nu continua.
    Este frumos sa vezi oameni care sunt manati de acelasi simtamant de dragoste pt. Christos. Intra-devar dialogul vostru asta a evidentia.Din pacate ochelari de cal sunt in toate ,,partidele”. Si eu am prieteni de la alte confesiuni si au lucruri bune, Pacat ca nu putem sa luam ce este bun de la fiecare si sa fim patimasi ca oameni suntem si putem gresi chiar daca credem ca facem bine.
    Poate o sa mai aud de voi. Domnul sa va calauseasca in tot ce faceti.
    Cu respect si dradoste in Isus Ana L

  6. Dragii mei

    Cu privire la traditie am auzit odata un citat frumos: “Traditia nu inseamna sa conservezi cenusa, ci sa dai focul mai departe”
    In rest, cred ca cheia a acestei discutii este ceea ce a scris Fr. Daniel mai sus:
    “Dumnezeu a avut si are copii in multe feluri de adunari locale, in toate secolele, in toate culturile si in toate locurile de pe fata pamantului. Singura Lui dorinta este ca acestia sa se ridice dincolo de nivelul “practicarii religiei”, la nivelul participarii la viata spirituala, care este o relatie personala cu Dumnezeu, prin Isus Christos, manifestata printr-o inchinare in Duh si in adevar.”

  7. Dragul meu

    La fel a fost si cu tradiția evreilor din vremea Domnului Isus. Tot ce spui despre tradiția ortodoxa s-a spus si despre cea iudaica. Si totusi, astfel de oameni L-au răstignit pe Christos.
    Aminteste-ti ce a spus Domnul: Ei stau pe scaunul lui Moise ,,, faceti ce spun, dar nu faceti ce fac ei.
    Traditia este un vesmant frumos sub care trupul poate fi bolnav de cancer.

  8. “Eu ma intristez adesea gandindu-ma cum e posibil ca un om asa inteligent ca Mihai, cu cunostintele lui din Scriptura, cu experienta cunoasterii lui Dumnezeu, si cu un asa caracter deosebit, sa poata trece dela viata traita in Duh la traditiile moarte si datinile inventate de oameni mai mult sau mai putin destepti si spirituali. ”

    Va intristeaza preconceptia ca orice tradiție este moarta, prin definitie. Sau faptul ca nu cunoasteti originile si conținutul acelor traditii, ci le judecati superficial si de la distanță.

    Traditia este viața bisericii, traite in Duh si Adevar. Din viața vie a bisericii au rezultat slujbele bisericii, invataturile si intelegerea Scripturii pentru folosul credinciosilor si mantuirea lor. Consultati textul Sfintei Liturghii si vedeți acolo ce este tradiție moarta.

    Pentru a deosebii datinile si superstitiile populare de adevarata credință crestina, este nevoie de discernamant si de cultura teologica. E ușor sa darami un templu, cum au făcut lutheranii, dar nu e ușor sa îl reconstruiesti. 1500 de ani mai târziu? La fel de trist este sa crezi ca biserica lui Hristos a murit vreme de un mileniu si ceva pana la o reforma a unui om mai mult sau mai putin spiritual.

  9. Nu stiu daca aceste motive sunt singurele sau adevaratele motive la convertirea lui Mihai Oara. Nu pot spune ca am citit cartea lui “Cum no m-ai fii pribeag” http://www.lulu.com/product/paperback/cum-n-oi-mai-fi-pribeag/14697554

    dar am citit versiunea scurta care el a scris-o. Poate oricine sa citeasca si sa se dumereasca: “Calatoria mea spirituala” http://ortho-logia.com/Romanian/CaleaMea.htm

    Christos a inviat!

  10. Referitor la comentariul lui Elisa .Sunt de acord
    in totalitate cu aspectele negative pe care le semnalati fatza de ce se intampla in unele biserci baptiste . Deasemeni sunt de acodord cu aspectele pozitive pe care le descrieti referitor la
    linistea ,seriozitatea in biserica ortodoxa .
    Problema este ca scoateti in evedenta doar aspectele negative de la baptisti si pe cele pozitive ale BO ,specific celor cazuti de la pocainta ,atentie e un teren alunecos .
    Sper ca nu este cazul .Concluzia dvs . mi se pare corecta ” Biserica ideala: seriozitatea din biseriile ortodoxe combinata cu doctrina baptista.”

  11. Recomand sa cititi”pocainta la control”pe Site-ul”perla suferintei”

  12. DAca analizez situatia fratelui Mihai….ma vad pe mine,baptista convinsa ,(cu doi baieti:unul baptist,altul cu teologia ortodoxa ,masterat,2 ani doctorat in Grecia,ceea ce presupunea nota maxima la master,la licenta,deci seroozitate maxima,la care renunta intre timp,din proprie initiativa…)
    careia ii vine sa se duca la ortodocsi.
    Stiti ca tanjesc dupa linistea care nu este la noi in biserica?nu simti ca esti intr-un loc sacru.Multa veselie.
    De multe ori ma gandesc ca la ortodocsi este respectat lacasul de inchinare,la noi e galagie,nu te poti aduna de multe ori,nu te poti reculege.
    Nu poti auzu glasul Domnului din cauza galagiei.
    Nu vorbeste femeia in biserica ortodoxa si nici autoritatile la amvon.
    Mantuirea se primeste si la ortodocsi prin jertfa de pe Cruce a MANTUTORULUI.
    Ca mama ii iubesc pe amandoi la fel,asa ca si Domnul ,ii iubeste si pe unii si pe altii,unul otodox,unul baptist si apreciez infranarea ortodoxului la toate posturile,facute pentru Domnul.
    Am citit despre Calciu D,despre Steinhardt,despre Galeriu,la moartea caruia a aparut curcubeul in jurul soarelui….o minune…Apreciez pe Gafencu si pe parintele Teofil de la Sambata,pe care l-am cunoscut,apreciez pe toti prietenii ortodocsi seriosi ai fiului meu,cu care ma bucur enorm,cand am partasie,este o generatie acum de preoti f.seriosi.
    Cred ca Dumnezeu a dat pe Hristos pentru toti si ca si fiul meu si Mihai,
    sunt folositi acolo o vreme
    Da este nevoie de credinciosi seriosi,adevarati inchinataori.Nu pot condamna pe nimeni daca pleaca fiind deranjati de felul nostru de inchinare,
    nu mai avem oameni plini de patos pentru Domnul,o spun cu durere.

    Cred ca Domnul ii va conduce in final pe cei care Il iubesc pe Calea Lui.

    Vad ortodocsia altfel de cand am in casa un credincios adevarat ortodocs,
    care a scos Tv din casa de multi ani,care e impotriva pleningului familial,care
    are prieteni demn de respect pentru seriozitatea lor,acestia fiind in majoritate
    preoti cu cate cinci,patru copii.Cum pot eu atunci sa ma pronunt impotriva lor..
    si mie imi vine sa o iau la goana de multe ori din cauza lipsei de bun simt in care se dau cantarile cu o muzica care tuna,pleci cu durere de cap,incat la vremea predicii esti “”cu capul mare” te intrebi si te doare”nimanui nu-i pasa ca inchinarea in biserica este asa de lumeasca? pastorii nu vad,nu aud>

    De aceea am gasit o explicatie in aceasta intamplare,,,incerc sa cred ca biserica va fi la sfarsit,in viziunea mea cu seriozitatea ortodocsa si doctrina baptista cate e cea mai apropiata cale spre Dumnezeu si o muzica care sa faca bucurie sufletului.
    ..Dar deocamdata sufar ca fratii nu vad unde s-a ajuns,parca ar fi orbiti.
    Ca nu se schimba nimic si ne ducem asa mai departe…nefacbdu-ne cum trebuie bagajele pentru “plecare”

  13. Dragi mei imi iau permisiunea de a-mi manifesta asa zisa ;parere; in urma celor citite pe acest sait si e ca ceia ce aduce mintuire omului este CREDINTA in ISUS CRISTOS fiul lui DUMNEZEU si nici’ decum aderarea la o grupare de oameni care si-au pus un nume omenesc si anume de ;biserica baptista sau biserica ortodoxa pentru ca ambele aproape manifesta o forma de traditie impamintenita sub calauzirea celor sus pusisi a doctrinei personale bisericesti si particulare….. ADEVARUL …e…ca prin credinta in CUVINT este fiul celui SFINT si are viata in EL Va multumesc ca mi-ati permis sa pun aici aceste cuvinte si daca vi se pare ceva nepotrivit facetimi de cunoscut va rog DOMNUL sa va binecuvinteze….

  14. Pt ca s-a pomenit de raportul pr. Galeriu vs. evanghelici/pocaiti ar merita pomenita o fulminanta emisiune la TVR (prin ’92). Moderator Tatulici, participanti Dugulescu, parintele Galeriu, senatorul-poet I. Alexandru si ceva filozof ateu… Sarea si piperul discutiei a fost Alexandru (IA). A jucat perfect rolul apologetului crestin in spiritul apologetilor americani, adica devastator. Cind filozoful a zis ca.. mda Hristos a fost un om mare dar si Aristotel a fost mare. Conciliant si cu bun simt, pr. Galeriu a agreeat. Ortodoxul IA a explodat; “nu-i adevarat, Iisus Hristos e Dumnezeu iar Aristotel e doar om, nimeni nici macar nu se pune problema comparatiei…”. IA a sarit in sus, i-a iesit camasa din pantaloni. Pr Galeriu si-a dat seama si a schimbat si el tonul, sustinundu-l, evident, pe IA… Noi suntem temperamente diferite, dar rolul lui IA a fost unul perfect transant cind a fost vorba de chestii fundamentale. Pe linga el, baptistul Dugu parea un timid incorigibil . Cind moderatorul i-antrebat daca vor sa participe la partea a II-a, IA a raspuns “da” dar cu conditia ca titlul emisiunii sa fie “Iisus sperantsa Romaniei”, altfel nu participa..parea intr-adevar nebun pt Hristor.
    PS-paradoxal, Isus sperantsa Romaniei e chiar titlul misiunii fondate de Dugulescu.

  15. Daniel:
    Si cu noi parintele Calciu s-a purtat la fel. Predica lui m-a impresionat. N-a avut nici-o stridentsa. In biserica noastra era o doamna care a facut parte din celebrul comitet pt apararea parintelui Calciu. Noi n-am indraznit sa facem impartasania. nu-l condamn ca nu s-a impartasit cu voi si nici maca cu nenea Richard… D-le Oara si eu am dmiratie pt pr. Calciu si-l cred un om al lui Dumnezeu si-un om mare si nu condamn pe-un ortodox care apara importantsa traditiei, dar ceea ce pr. Calciu scria in Romania Libera n-avea nimic din astea. Pt el ca si pt ceilalti admirabili (din multe privintse) crestini ortodocsi nu eram decit niste pierduti, care am pacatuit unul din pacatele de moarte despartindu-ne de Biserica (invariabil identificata cu cea Ortodoxa), etc… Adica nimic din spiritul inalt dovedit in alte imprejurari, ci doar retorica obisnuita ce nu ma mai deranjeaza.

  16. Draga Mihai

    Multumesc pentru ca ai venit sa citesti “jelania” noastra. Unii dintre noi te plangem din dragoste ca la un priveghi, cand tu esti inca plina viata. Iarta-ne ravna neproportionala poate cu … priceperea.
    Tu n-ai trecut de la crestinism ma cine cine stie ce alta religie. Te-ai intors doar in timp la una care exista in providenta divina cand Reforma inca nu se produsese si graul era si mai amestecat cu neghina. Fi lumina colo unde esti si iubeste-ne pe toti cei cu care te intalnesti la poala Crucii Marelui Pastor.

    Dumnezeu sa vegheze asupra noastra si sa ne foloseasca dupa intelepciunea Lui “nespus de felurita”.

  17. Draga Doru

    pe Mihai poti sa-l cunosti mai bine daca citesti dialogul de care aminteam in mesajul meu initial.

    Despre parintele Calciu, imi aduc aminte ca la o seara de vizita si partasie in familia Wurmbrand eram cativa crestini din cateva denominatii. parintele calciu s-a purtat foarte frateste cu fie care dintre noi si seara plutea intro atmosfera de dragste fata de nenea Richard.
    Ca mai intotdeauna, si parca mai abitir ca alta data, Richard a vrut sa luam impreuna si Cina Domnului (impartasania). Deobicei, dansul se ruga doar in limba ebraica la rugaciunea de binecuvantare de la sfarsit, iar eu faceam restul. Asa a fost si atunci.
    Parintele Calciu a ramas foarte cuminte intre anoi, ne-a zambit si a dat aprobator din cap, dar a ales sa nu i-a Cina in seara aceea cu noi.
    Cand au plecat mai toti, l-am intrebat pe nenea Richard: “De ce ati initiat Cina, daca stiati ca n-o va lua si dansul. Poate ca l-am pus intr-o pozitie dificila.”
    “Nu stiam ca n-o s-o ia cu noi. Credeam ca o s-o ia si el. Dar nu-i nimic, trebuie sa ne respectam unul pe altul asa cum suntem.”

    Nu pot decat sa comentez: “Liberatatea este uneori mult mai complicata decat viata de inchisoare.”

  18. Dat fiind ca s-a discutat despre mine, as avea si eu câteva comentarii.

    În primul rând, vreau sa-mi exprim dragostea si stima pentru Daniel Branzai. Ne-am cunoscut din România, dar ne-am întâlnit si în Statele Unite. Am apreciat întotdeauna nobletea si dragostea lui Daniel, manifestata în particular când m-a primit odata cu multa generozitate în Los Angeles. De asemenea, am admirat dintotdeauna spiritul ales si întelepciunea fratelui Serban Constantinescu, care mi-a fost un exemplu în felul în care stie sa discute frumos si fara patima cele mai controversate subiecte.

    S-au facut anumite aprecieri cu privire la mine. Probabil cele bune sunt exagerate, si pe cele mai aspre le merit. Doresc însa sa fac câteva mici corectii.

    Biserica Vineyard pe care am frecventat-o ceva mai mult de un an nu practica nimic din smintelile mentionate (“se urla, latra, se umbla in patru labe pe sub banci”). Era o biserica foarte decenta, deosebita doar putin prin stil de bisericile baptiste. Au existat cu adevarat biserici Vineyard care au mers pe directia unor manifestari “harismatice” exagerate, dar acestea au fost excluse din partasie.

    Pe parintele Calciu l-am cunoscut în România si el ramâne pentru mine o culme a caracterului crestin. Putini în România au suferit ca el sau au avut un curaj ca el. Acest curaj aparea pe un fond de umilinta si dragoste, ne-având nimic strident sau agresiv în el. Fata de neportestanti avea o mare toleranta, si baptist fiind nu am avut niciodata certuri religioase cu el.

    L-am cunoscut prin fratele Aurel Popescu. Tot fratele Popescu, si nu eu, a fost cel care l-a invitat la biserica baptista din New York. Înclinatia mea spre Ortodoxie nu a început cu parintele Calciu.

    Nu sunt dezamagit de Biserica Ortodoxa din România. Am participat la slujbe la Alba Iulia si m-am spovedit, primind sfaturi adânci si folositoare de la preotul duhovnic. Am fost absolut impresionat cum se umple catedrala la liturghia de duminica dimineata. Am fost de asemenea impresionat cum credinciosi ortodocsi sosesc la slujba din timpul saptamânii la ora sapte sau opt dimineata, merg la spovedanie si stau în picioare cîteva ore, pâna ajung sa se împartaseasca.

    Am participat la doua slujbe cu totul deosebite. Una a fost slujba Prohodului (“Lamentation”) din Vinerea Mare, care a fost pentru mine un fel de “cer pe pamânt”. Catedrala era plina si multi credinciosi stateau afara în ploaie. Continutul acestei slujbe este de o mare profunzime spirituala si atinge duhul oricarui crestin, indiferent de culoarea denominationala.

    A doua a fost la sfintirea unei biserici undeva lânga Blaj. Tot satul era în picioare si biserica era evident arhiplina. Din cauza înghesuielii, parintii îsi trageau copii înapoi ca sa nu se apropie prea mult de usile împaratesti. Arhiepiscopul Andrei a venit în fata si a îndemnat pe oameni sa-si lase copii sa se apropie. Totul s-a sfârsit cu niste cântari minunate ale Oastei Domnului. Ne-fiind de felul meu emotional, a trebuit totusi sa ma lupt cu lacrimile care-mi curgeau pe obraz.

    Biserica este o realitate teandrica (“teo” – DUmnezeu, “andros” -om). În ea vom întâlni întotdeauna atât sclipiri de prezenta divina cât si mizerii omenesti. Asa cum ne-a învatat Hristos în pilda secerisului, separarea grâului si a neghinii nu este posibila în veacul de acum. Unii vor fi înclinati sa vada mizeriile, altii sa vada prezenta lui Dumnezeu.

    Din remarcile care s-au facut despre mine, una singura m-a întristat: cea facuta de Ileana, din Alba Iulia. Este adevarat ca am aparut la televizor acolo la o emisiune ortodoxa, dar tot ceea ce am spus cred ca a fost decent si fara patima. Daca, ortodox fiind, am vorbit despre importanta Traditiei, nu înteleg de ce fratii baptisti s-ar simti ofensati. Eu, de exemplu, nu ma simt ofensat daca un baptist îmi explica de ce crede în Sola Scriptura. Este un dialog si un schimb de idei care trebuie facut fara suparare sau ranchiuna.

    Dar daca m-am întristat este pentru ca am o mare dragoste pentru biserica baptista din Alba Iulia. Fratii si surorile mai în vârsta de acolo au fost tatii si mamele mele, copii de o seama cu mine au fost fratii si surorile mele. Toti sunt parte din sufletul meu si ma doare când ei ma vad ca pe unul care-i “uraste”. Din pacate, dupa acea emisiune, unii s-au dus la mama mea care este în vârsta si singura, si au certat-o pentru ca baiatul ei a putut face asa ceva. Mama a plâns si s-a simtit disperata.

    Dragostea este din Dumnezeu si ea ramâne chiar daca între noi avem anumite deosebiri. Cred ca iubirea, practicata prin blândete, politete, bunavointa, rabdare si toleranta este o marturie mult mai importanta decât argumentele religioase. Martirii au cucerit imperiul roman nu prin explicatii cu privire la lege, ci prin bucuria si pacea pe care au manifestat-o chiar si în fata mortii. Din acest motiv, în ultima vreme am foarte putin apetit pentru dispute religioase.

    Va multumesc din nou tuturor atât pentru aprecierile pozitive (dintre care unele m-au surprins) cât si pentru critici.

    Cu dragoste,

    Mihai Oara – Raleigh, North Carolina

  19. Il stiu pe Mihai din povesti; cred ca l-am vazut o data “in natur” asa ca nu ma pronunt…. As vrea ca noi evanghelicii romani sa-nvatsam o lectie. Sa ignoram anti-evanghelismul fratilor ortodoxi. Mult timp am fost blocat de el; nu ma mai deranzeaza. Credinciosi ortodoxi respectabilii precum parintele Cleopa, teologul D. Staniloaie, calugarul orb de la Simbata (cu regret nu-i retin numele) mi se pareau oameni ce-L cunosteau pe Dumnezeu si cu toate astea la capitolul “pocaiti” au ramas la propaganda interbelica. Pacat pt dinsii> Sa nu ne cramponam prea tare de chestia asta! E grav pt dinsii (as zice Dumnezeu sa-i ierte pe cei ce-au trecut -dar nu se potriveste la baptisti) dar pt noi nu conteaza decit ceea ce spune Dumnezeu despre noi. Pina si parintele Calciu pe care l-am primit ca pe-un apostol la bis. baptista din Detroit si care s-a purtata ireprosabil aici, cind a ajuns in tsara in paginile Romaniei Libere a reprodus mott a mott probaganda anti-evanghelica traditionala a ortodoxiei. E pacat pt acesti oameni mari; nu de-alta dar n-au nici macar o baza logica, nu sunt sustinuti nici macar de Istoria bisericii, cu-atit mai putsin de Scriptura. Iar daca [Oara] Mihai repeta chestiile astea ca o banda de magnetofon ma-ndoiesc ca-si foloseste mintea “stralucita” de care se vorbeste!
    Un [destul de singular] exemplu pozitiv in acest sens: Ioan ALexandru. Desi nu era preot avea cunostinte teologice si biblice serioase. L-am auzit spunind in public ca biserica romana ii include si pe neoprotestanti, iar intr-o discutie filmata cu fostul patriarh ii cerea acestuia ca BOR sa renunte la triumfalismul si arogantsa-i traditionala nejstificata!!!! Pacat ca a “plecat” dintre noi timpuriu si fara ucenici celebri. Sa speram ca viitorii preoti/teologi/calugari/mireni se vor trezi la realitate; mai intii spre binele lor. Imbatarea in auto-ilozia pastrarii nestirbite a traditiei apostolice este spre pierderea dumnealor si a romanilor in general. Mai putsin a noastra, a evanghelicilor, pocaitilor, ratacitilor, sectantilor ori cum vor sa ne alinte. Sunt convins ca Domnul are multi copii ai Sai printre ortodoxi, dar care se mai imbata cu apa rece a autosuficientsei, citeodata.

  20. Impårtåsesc aprecierile (pozitive) ale fratelui Daniel Branzei prin care îl caracterizeazå, pertinent si obiectiv, pe credinciosul MIhai Oarå si pe sotia lui, Ana Oarå, fiica cunoscutului “evanghelist în cultul crestin baptist, Aurel Popoescu, I-am cunoscut pe amndoi atunci când împårtåseau crezul lui Aurel si al Valericåi Popescu, si m-am bucurat så våd în ei crestini devotati, zelosi pentru cauza lui Cristos si a Evangheliei Lui. Imiamintesc cå Mihai, dupå terminarea studiilor universiatre de matematici, a fost intervievat de un fost coleg al meu, Silviu Sutei, pentru un post la Centrul de Calcul al Municipiului Bucuresti.
    – Domnule Oarå, în referintele primite s-a spus cå sunteti baptist. As vrea så vå întreb: Aveti de gând så spuneti si altora despre credinta Dvs?
    – Cred câ “da”, Domnule Director!
    Am fost plâcut impresionat de disponibilitatea directå, declaratå deschis a lui Mihai Oarå de a-si declara credinta!
    Dacå trecerea lor la Ortodoxie l-ar mentine în Centru pe Domnul Isus Cristos si ar continua så accentuieze asupra Jertfei de la Cruce ca dovadå a drasgostei divine suprem-mântuitoate, dacå familia Oarå ar fi o familie Ortodoxâ în care Isus este temelia existentei si a vietii vesnice, fårå “si”-uri din afara Scripturii, m-a bucura cå Dumnezeu i-a pus martori ai adevårului, în mijlocul ortodocsilor. Må rog pentru asta. Må rog ca Domnul så le de dragoste nu numai pentru crestinii ortodocsi si si pentru crestinii evanghelici, care au înteles cå m♪tuirea este numai prin Cristos, numai prin har, pe temeiul credinteicare este dar de sus, si care rezultå într-o viatå de ascularae de Dumnezeu

    Serban Constantinescu

  21. As crede ca pe fondul unui temperament labil, neechilibrat,( ceva in genul colerico-melancolic !) asociat cu insuficienta cunoastere a Celui in care iti pui credinta si insuficienta capacitate de autoanaliza si recunoastere a slabiciunilor proprii ( pocainta !!) cit si dorinta de afirmare in mediul social in care ne-a asezat Destinul ( slava desarta !!),etc…, chiar considerati de comunitatea de credinta ca fiind caractere tari si pasionate pentru cauza credintei, este normal sa se acumuleze tensiuni pana la pericol de “explozie'” ( o mica frustrare sau dezamagire ) care sa ne arunce pe alte traiectorii la fel de nesigure, ( ma gandesc la mistica Sfintei Traditii “omenesti”- ortodoxe fara de care Scriptura este insuficienta pentru mantuire ?!) . asa ca il critic cu dragoste pe fratele Mihai !
    Iau pentru mine personal din acest caz, ( dureros pentru mine ca sunt baptist cu “traditie” de 110 ani de cand s-a convertit bunicu de la ortodcsi!), dupa ce-am citit cele scrise de ceilalti mai sus, sa ma gandesc si sa ma rog Domnului sa me ierte ca iar am judecat pe altii si poate chiar i-am si condamnat fara sa am acest drept si sa ma intareasca in credinta zilnic, sa nu am perioade de izolare, instrainare de la partasia cu Duhul Sfant care mustra, mangaie,invata, calauzeste si rodeste in inimile celor care-L iubesc pe El .
    A ma cunoaste pe mine este la fel de greu, motivatia reala a gandurilor, declaratiilor si faptelor mele imi este greu sa o recunosc pana nu este descoperita de lumina Evangheliei si pana la urma merita sa traiesc doar pentru a face voia Lui care este sfintirea noastra si iubirea aproapelui nostru.

  22. Un lucru as vrea sa semnalez, referitor la spusele domnului *anonim*S P, acela ca un copil al Domnului, un slujitor, un pastor, niciodata nu da in balbaiala si nici nu amuteste cand este in prezenta altui om. SINGURUL, in prezena caruia trebuie sa *ne temem*, sa avem o atitudine de smerenie, este SINGURUL DUMNEZEU.
    Nimeni nu ma poate convinge ca prezenta Parintelui Galeriu, emana o atmosfera speciala,de supra sfintenie, astfel incat *pastorii neo protestanti* sa se piarda, sa se balbaie…..haideti sa fim seriosi!!!!!!
    Imi si imaginez scenariul descris de dansul si sa vad un pastor balbaindu-se si ereticii de enoriasi ascunzandu-se pe sub banci la aparitia lui Galeriu……
    Ceea ce dansul scoate in evidenta este faptul ca doreste sa il ridice la rang supra sfant pe Parintele Galeriu si ca noi *ereticii*neo protestanti ne-am fi *fistacit*in prezenta lui. Domnule SP, Parintele Galeriu, ca orice alt muritor, a fost doar UN OM ci nicidecum un SUPRA OM. Si el a avut pacatelui, pe care numai Domnul i le cunoste.
    Domnule SP, toti *ereticii neo protestanti* sau cei care fac parte din orice alta *adunatura* dupa cum spuneti dvs, oricare alta decat ortodoxia, au avut nevoie de DUMNEZEUL ADEVARAT, de o relatie personala cu el, de o traire dupa CUVANT, nu dupa traditie si minciuna. Acestea i-au facut sa se inchine in bisericile neo protestante si sa nu mai ramana in ortodoxism.
    Noi punem accent pe minunea ce o face Dumnezeu in viata omului pacatos nu credem intr-o minune de apa sfintita la butoi; acea apa asa -zisa sfintita nu aduce nici o tranformare in viata celor care o consuma.
    Domnule SP, traditiile in ortodoxism sunt multe si din pacate ele ajung sa conduca vietile ortodocsilor si care este rezultatul……..tot aceleasi vieti netranformate, fiindca nu are cum o traditie infiintata de oameni sa aduca vreo tranformare. Singura tranformare o aduce CUVANTULUI LUI DUMNEZEU!

  23. @ S.P.
    Domnule or doamna S.P. , sa inteleg ca nu stiti ca noi deja am aflat secretul “minunii’ apei sfintite ? !
    Oh….dar stim deja ca este apa tratata cu busuioc , ale carui proprietati antiseptice face ca apa sa se pastreze multa vreme ca si proaspata . Orice mirean poate prepara ” agheasma ” si acasa , nu-i nevoie de rugaciuni “miraculoase” , ci de cunoasterea retetei de preparare.
    Sunt convinsa ca preotul dumitale a trisat ( asta in caz ca este o intamplare reala si nu doar una imaginata ) , in sticla lui a pus apa tratata cu busuioc si in cea a neoprotestantului apa simpla ,de aici si diferenta.

    Ah, si mai stim in plus si secretul “minunilor” icoanelor plangatoare , l-au divulgat cei platiti sa faca aranjamentele potrivite in spatele acestor icoane … asa ca va rog nu mai veniti cu argumente demne de secolul IV .

  24. Amin, Liviu

    Orice schimbare care ne apropie de Dumnezeu nu este doar “buna”, ci si recomandabila.

  25. Matei 7:22 Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tau? Si n-am fãcut noi multe minuni în Numele Tau?”

    cate semne face diavolul in ziua de azi prin asa zisii slujitori ai Domnului?
    nu doar prin cei ortodocsi, ci eu sunt ferm convins ca in iad vor fi oameni de toate religiile, ajunsi acolo cu Biblia in mana…
    nu apar nici o religie, pana la urma toate religiile lumii nu vor ramane decat o singura umbra, care din nefericire au condus destui oameni spre iad.
    un om nu trebuie criticat daca si-a schimbat religia atat timp cat are acelasi Salvator.

  26. Singurul motiv pentru care am afisat mesajul anonimului “S.P.” este caragiosenia lui!

    “Sfintirea vaselor”, pastori care se pierd in prezenta “sfintilor” ortodocsi, “protestanti care-si citesc rugaciunile” etc. Mie mi-ar rosi fata de rusine, daca as fi in pozitia dumneavoastra.

    Astfel de gogorite fanteziste ametesc oamenii naivi sau fara posibilitatea de a verifica adevarul.

    “Semnele si munuile nu certifica adevarata credinta. Diavoluil va face “semne si minuni” ca sa-i insele pe multi in aceste vremuri din urma.

    Matei 24:24  Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.

    Marcu 13:22  Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi.

    Mai mult, unii se vor duce in iad cu tot cu “minunile” lor cu tot:

    Matei 7:22  Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am proorocit Noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tau? Si n-am fãcut noi multe minuni în Numele Tau?”

    Dumnezeu si Isus Christos nu au nevoie de astfel de scamatorii pentru a fi “acceptabili”. Isus Christos nu este nici ortodox, nici neoprotestant! El nu este “al nostru”; noi trebuie sa fim “ai Lui”! Iar numele Lui adevarat, la care raspundea atunci cand Il striga cineva dintr-o multime, nu este IISUS, asa cum pretindeti cu monopol cei din biserica traditionala, ci evreiescul “Ioshua”. Astazi, El raspunde nu doar unei colectii de sunete, oricat de adevarate de pronunctia originala ar fi ele, ci oricarei inimi care-L cauta si-L doreste sincer.

    Adevarul nu are nevoie de minciunile dumneavoastra ca sa stea in picioare …. sau, daca nu poate sta in piciore fara ele, … s-ar putea sa nu fie … adevar!

    Din “pacate” (pacate adevarate), mi se pare ca ati redus “adevarata credinta” la nivelul unor tulburi si naucitoare “superstitii” …

    Singurul lucru pentru care va multumesc este ca mesajul dumneavoastra mi-a dat o mostra demenstrativa pentru a-mi ilustra motivul refuzului meu de a intra in dialog cu alti “ortodocsi”, in afara prietenului meu, Mihai Oara.

  27. Mi-aduc aminte de un fapt in Bucuresti pe cand traia vrednicul de pomenire Parinte Galeriu. La un moment dat, instiintandu-se ca bucuresteni merg la o adunare neo protestanta,, intr-o zi s-a dus si Parintele acolo si cand “pastorul ” lor l-a vazut pe Parintele Galeriu a amutit, a inceput sa dea in balbaiala iar Parintele ii tot zicea “frate, fa-ti incontinuare”misiunea”..” Sa fi vazut cum toti cei care il cunosteau ori s-au bagat sub scaune de rusine ori au taiat-i miseleste.
    Iar un alt fapt interesant petrecut acum cativa ani buni, Parintele a chemat la Biserica un neo protestant (nu mai stiu din ce adunatura facea parte) si l-a rugat sa se roage pt. a sfinti un vas cu apa. Mai mult, Parintele i-a zis ca daca vrea sa citeasca aceleasi rugaciuni, nu este nici o problema. Apoi, dupa ce neo.p. a zis “rugaciunile” lui si Parintele a facut slujba aghiaszmei mici, au pus continuturile in doua sticle, apoi le-au sigilat si au hotarat un timp mai indelungat (nu mai stiu cat,oricum minim 1 luna, parca). Dupa acest timp, l-a chemat pe acel “pastor”, au desfacut sticlele si mare uimire, de fata cu credinciosii: apa din sticla “pastorului” putzea ca un hoit stricat iar apa in sticla Parintelui era limpede si buna de baut ca-n prima zi. Toti s-au minunat, “pastorul” a holbat ochii mari la Parintele, mai mult nu stiu ce s-a intamplat, daca cumva acel”pastor” a trecut sau nu la credinta cea dreapta ortodoxa.

  28. Cei care au dialogat pe ORTODOX-EVANGHELIC cu Mihai,Ana si Manuela isi pot da seama FOARTE CLAR ce s-a petrecut cu ei.E o mare durere pentru mine ca au ajuns la asa impietrire si sa iei in brate ortodoxia,care daca s-ar putea,in Romania ne-ar manca de vii.Nu e un joc de cuvinte,E REALITATE!
    Iata ce trambiteaza un “titan”al ortodoxiei intr-una din cartile sale “Manca-v-ar raiul!”(si acestia acum sunt fratii lui Mihai,adica el este fratele lor!!!!!!!!)

    Dreapta credinta a neamului românesc

    Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape 2000 de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei. Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama! Ca popor crestin de 2000 de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta ortodoxa.

    Ati vazut dumneavoastra de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei tari romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.

    Ati vazut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei afla langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire si-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie: “Aici odihneste monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul” – ai auzit? El, domn peste trei principate si mama lui calugarita! Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris: “Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare” Ei domni si mamele lor calugarite! Vedeti voi cata unire intre credinta si conducere atunci? Asa trebuie sa murim!

    Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis! Este o scurta trecere! Dar eu cand mor ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine? Asa cugetau inaintasii.

    Ati vazut ca toti isi faceau cate o manastire? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi: Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Eremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit, unde era inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.

    Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Batran nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originile noastre si radacina noastra de popor ortodox.

    Ce spune Sfantul Efrem Sirul? “Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna-ziua sa nu-i dai”. Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. Ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. E om al satanei.

    Evanghelia spune: in vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. Cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are o cruce pe ea, da-o pe foc, chiar biblie daca este! Daca-i sectara si scrie sa nu va inchinati la icoane, da-o pe foc! Nici un pacat nu ai! Aceasta este otrava semnata de inaintemergatorii lui antihrist. Toate sunt otrava.

    Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.

    Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni, dar acolo e casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli: Luati Duh Sfant! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi. Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la episopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.

    Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica, nu au cele sapte Sfinte Taine, nu cinstesc pe Maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. De aceea feriti-va de sectanti. Auzi ce spune Apostolul Pavel? Luati aminte de voi si de turma voastra intre care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si arhierei.

    Celor doisprezece apostoli, pe care i-a ales Hristos cand s-a inaltat la cer, le-a spus: Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus! Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand: Mergand propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fii lui Antihrist si inaintemergatori ai satanei. Sa nu va luati dupa ei! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul!

    Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adervarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tari Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre. Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt de Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai Satanei. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzanie, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!

    Tara noastra Romaneasca a fost ortodoxa dintotdeauna si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii crucii lui Hristos.

    Arhim. Cleopa Ilie(Extras din „Ne vorbeste Parintele Cleopa”, vol. 3, pg 37 Editura Episcopiei Romanului 1996)

  29. l-am cunoscut pe Mihai-noi ii spuneam Nelu,- in Alba Iulia, in biserica baptista unde am copilarit amandoi, unde mama lui a fost un stalp al credintei adevarate, in vremea in care era clar pentru toti ca “femeia trebuie sa taca in adunare”.
    A fost si sunt convinsa ca este o persoana extraordinara, o minte stralucita. M-a intristat aparitia lui la televiziunea locala unde, proaspat convertit in America la ortodoxie, a venit cu un preot ortodox sa explice cat de gresita este credinta baptistilor ! intr-un oras putin mai mare decat un sat, unde il cunostea inca atata lume!
    dar cred ca nimic nu este la intamplare in lumea asta care este a lui Dumnezeu nu a noastra si stiu ca, daca il iubim cu adevarat pe Dumnezeu, toate vor lucra spre bine!

  30. Nu cunosc nimic decit cele ce am citit. Dar am o intrebare…stiu ca saminta adevarata nu moare… si se pare ca familia asta si-a mai schimbat directia in trecut. E posibil ca Dumnezeu sa-i poata folosii in viitor ca sa revolutioneze Biserica Ortodoxa? Sint si acolo oameni care trebuie sa auda Evanghelia adevarata…poate …si nu doar poate…cred ca sint multi care se roaga pentru oamenii astia…e posibil ca in loc de infringere sa se transforme incidentul asta in ceva bun? Dumnezeu are resurse…Cum am zis…doar …o intrebare!

  31. Am locuit cu Mihai si Ana in New York 10 ani am frecventat aceiasi biserica .Imi pare rau de Mihai si Ana ca sustin cu atita patima ortodoxia ,pe noi evenghelicii considerindu-ne “eretici”.Imi amintesc ca odata Mihai l-a adus in biserica sa predice pe preotul ortodox Calciu Dumitreasa tocmai ce venise din Romania ,de atunci Mihai a inceput sa se converteasca la ortodoxism .Imi pun si eu intrebarea lui Andrei ,ce s-a intimplat cu fam.Oara?

Trackbacks

  1. Scrisoarea fratelui Pocsy catre Mihai Oara « Vestea Buna
  2. Daniel Brânzei despre Mihai Oara « România Evanghelică
  3. Info Creştin - 25 august 2008 « Info Creştin
  4. Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a - NOMINALIZĂRI « România Evanghelică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: