Si eu … la cine mai strig?

Vineri 4 Aprilie 2008, ora 22:30. Am pandit sa aud cum se rasuceste cheia in broasca si …. cand Sarah, fata mea mai mica a deschis usa, am strigat: “Hei, la ora asta se vine acasa?”

“Dar … tata, a baiguit ea, stiai ca am fost cu Marius la familia lui si m-ai lasat chiar tu sa merg …”

“Stiu, stiu, am schimbat eu imediat tonul. Lasa-ma insa sa mai strig la tine inca doua luni pana la nunta, ca dupa aia … eu la cine mai strig?”

M-a inteles si … m-a cuprins in brate.



Categories: Amintiri

2 replies

  1. Draga Daniel , daca ai rabdare peste 2 sau 3 ani o sa strigi la nepoti 🙂 ( asa reusesc unii pastori sa-si formeze o dictie buna pt predicat 🙂 Sa nu fii gelos pe Marius ca-ti fura iubirea inimii tale de tata !

  2. Ne-a bucurat sinceritatea si emotia putinelor cuvinte de mai sus si am decis sa le postam pe pagina noastra de Opinii si marturii de familie. Asteptam si alte marturii de familie la fel de emotionale, poate chiar legate de evenimentul pe care il asteptati in familie. Chiar daca multi tati incearca emotii asemanatoare, nu toti au si curajul de a le impartasi altora. Felicitari !

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.