Dincoace de egoism si narcisism

On 3/6/08, Cristian ION <ioncristian2@gmail.com> wrote:
Romania potentatilor politici si economici imbuibati si a excrocilor parveniti este in antiteza cu Romania saracilor, dezmostenitilor si defavorizatilor.
Cind, oare, presedintii Romaniei, premierii si Casa Regala a Romaniei vor initia si un PACT IMPOTRIVA SARACIEI, HOTIEI SI MINCIUNII din ROMANIA ?

[Sa trecem] dincoace de egoism si narcisism
Andrei Marga, scriitor si filozof crestin, rector al UBB, fost ministru al MEC

http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=9024

Oricum am evalua societatile zilelor noastre, nu se poate contesta ca acestea au adus nu doar salutare libertati si drepturi imprescriptibile ale fiecaruia, ci si intensificarea egoismelor. Se traieste, pe suprafete mari astazi, nu doar sentimentul firesc al regasirii fiecaruia de sine, dar si tentatia de a socoti ca lumea se incheie cu propria fiinta si experienta. Un fel de narcisism al intereselor si pornirilor se raspindeste pe nesimtite in comportamente, mentalitati, cultura.

Or, ca persoane totuti mature, trecute printr-o educatie iudeo-crestina, n-ar trebui oare sa ne intrebam: acesta este ultimul adevar? Cu siguranta, egoismul si narcisismul nu sunt nici ultimul adevar si nici macar adevarul. In definitiv, nu poate nimeni revendica legitim apartenenta la crestinism daca nu ia in seama ceea ce Iisus, deja in Predica de pe munte, spunea: “Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Profetii”. [MATEI V]

Putem traduce aceste indemnuri cu semnificatii nesfirsite, aratind ca egoismul este – in contextul cultural de astazi – de contrabalansat prin reciprocitatea si solidaritatea oamenilor.

Oricum am evalua schimbarile din societatea noastra de astazi, nu putem ignora intinsele zone de saracie ce persista: sate care traiesc la marginea mizeriei, oameni care abia isi duc zilele, persoane condamnate la izolare in colectivitati altfel agitate, adolescenti carora li se inchid orizonturile, tineri care renunta la invatatura negasind caile realizarii de sine sau din ratiuni pecuniare. Nu putem ignora ceea ce se numeste deja “noua pauperizare” – ce consta in insulele de delincventa, de droguri si nou analfabetism din societatea actuala.

Or, nimeni nu ar trebui sa jubileze in societatea romaneasca de azi cita vreme saracia persista! Nu este de fapt progres semnificativ in jur atit timp cit altii sufera efectele subdezvoltarii, marginalizarii, ignorantei si ignorarii. O grija explicita pentru cei aflati in dificultate – din diferite cauze, economice, sociale, educationale sau de alta natura – este indispensabila.

Stim prea bine ca nu este posibila nicaieri in lume stipendierea tuturor celor care doresc sa studieze si ca multi studenti trebuie sa se ingrijeasca sa isi finanteze studiile din resurse proprii sau din resurse gasite pe cont propriu. A te ingriji de propria finantare devine premisa a studiilor. Dar, oricit de continua si eficace ar fi aceasta grija din partea unui tinar, ea nu rezolva totul: o sustinere din partea fundatiilor si a sponsorilor este necesara. Pe de alta parte, aspiratia fireasca de mobilitate internationala a tinerilor nu poate fi satisfacuta nici macar de cele mai performante programe: excelentul program european “Erasmus”, de pilda, asigura in tarile Uniunii Europene mobilitatea a pina la 5% dintre studenti. Iar ceilalti?

Nu altcineva decit John D. Rockefeller spunea, inspirat, in 1941: “Cred ca orice drept implica o responsabilitate; orice oportunitate, o obligatie; orice posesiune, o datorie”. Eu cred ca actualitatea raspunderii, a obligatiilor si a datoriilor nu este astazi diminuata si ca putem face proba fiecare, prin exemplul personal.

Nu ne putem face insa iluzii cind privim ceea ce se petrece in jur: o extinsa desconsiderare a grijii pentru celalalt si eroziunea vizibila a constiintei datoriilor morale. Gilles Lipovetsky a surprins impresionant aceste fenomen, intr-o carte memorabila, “Le crepuscule du devoir. L’ethique indolore des nouveaux temps democratiques” (Gallimard, Paris, 1992), cind a vorbit de trecerea, deocamdata in democratiile moderne, la “societatea postmoralista”: “Pentru prima oara, iata o societate care, departe de a exalta comandamentele superioare [crestine si umaniste], le eufemizeaza si le decredibilizeaza, care devalorizeaza idealul abnegatiei stimulind sistematic dorintele imediate, pasiunea ego-ului, fericirea intimista si materialista. Societatile noastre au lichidat toate valorile sacrificiale/jertfitoare – fie ca acestea sunt comandate de o alta viata, fie de finalitati profane; cultura cotidiana nu mai este irigata de imperative hiperbolice ale datoriei, ci de bunastare si dinamica drepturilor subiective; noi am incetat sa recunoastem obligatia de a ne atasa de altceva decit de noi insine” (p. 15).

Dar acest fenomen de “lichidare a valorilor sacrificiale/jertfitoare”, care aduce amplificarea “tendintelor de excluziune si de marginalizare sociala”, nu este, totusi, realitatea definitiva, dincolo de care nu s-ar mai putea trece. In fapt, oamenii nu sunt dezlegati, nici un moment, de obligatia alegerii intre alternative concrete, iar de alegerile lor depinde cum vor trai.

A promova, in orice caz, “etici inteligente”, cum recomanda prestigiosul autor, fara sperante excesive, dar si fara a dezarma, a activa etici atasate “principiilor umaniste/crestine, dar luind in seama performantele, interesele si exigentele eficacitatii”, ramine totdeauna la indemina.

Andrei MARGA
amarga@staff.ubbcluj.ro



Categories: Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: