Plecand, plecand ..

bunicu 1   bunicu 2

Tinerii bisericii in vizita la Vasile Branzei

Plecand, plecand …
Mi s-a intamplat si cu mama. Acum mi se repeta cu tata. Inainte de plecarea “acasa”, sfintii adevarati se muta putin cate putin, lasandu-ne impresia ca ne scapa printre degetele infrigurate si insingurate.
Mama, Carolina Branzei, a fost o femeie ultrasentimentala. Plangea oricand si plangea la te miri ce: plangea cand asculta teatru radiofonic, plangea cand plecam de acsa si plangea cand ne vedea revenind, plangea de necaz si de cele mai multe ori plangea de bucurie. Majoritaea emotiilor ei dezlegau izvorul lacrimilor si stavilarul lasa sa se pravale la vale suvoaiele nemaistapanite ale lacrimilor. Asta a tinut pana in ziua in care doctorul i-a spus ca se apropie sfarsitul si a internat-o pentru ultima data in spital. Din ziua in care s-a asezat pe patul acela al despartirilor, izvorul lacrimilor ei a secat. Ne privea doar cu ochii uneori tristi, alteori ca douaprelungiri ale mainilor cu care nu mai putea sa ne mangaie. Dar de plans n-a mai plans niciodata. A plecat linistita, dezlegata de ceea ce a fost si privind cu mare anticipatie ceea ce avea sa vina. Ultima fraza repros pe care i-a spus-o tatalui meu a fost: “Traim si luptam impreuna, dar de murit, murim fiecare singuri!”

Lunile acestea sunt martor la pregatirile pentru plecarea tatalui meu “dincolo”. Si Vasile Branzei s-a schimbat mult. Doctorii i-au mai “dat” doua-trei luni. Este din ce in ce mai tacut si mai neafectat de ceea ce se intampal im jur. Incerc sa-i trezesc interesul cu stiri din politica lumii, in care cauta altadata implinirile profetiilor si semnele revenirii Celui mult asteptat pentru mult dorita Rapire … Nu-l mai intereseaza. Incerc sa-i pun intrebari despre trecut si sa-l fac sa se incalzeasca la focul amintirilor. Ochii lui raman reci si expresia fetei tradeaza o mare lipsa de interes. Incerc sa-i cer lamuriri din Biblie si sa-l prind in hora unor talmaciri care sa-i provoace marile miscari interioare de odinioara. Nu-L intereseaza.

Sfintii care stiu ca le-a venit vremea sa plece intra intr-un fel de izolare de lume si traiesc o tacere care rodeste stari care si-au asteptat de mult germinarea. Zgomotul nostru il percep din ce in ce mai de departe si-i intereseaza din ce in ce mai putin. Sunt ca niste locatari care-si muta incet, incet catrafusele la o noua adresa. Revin printre noi numai ca sa-si mai ia cate ceva cu ei si sa-si definitiveze marea desprindere.

Astazi (18 septembrie, 2007) l-am vizitat impreuna cu Vladimir Pahomi, care tocmai s-a intors dupa o vizita de sase saptamani din Romania. I-a adus scrisori, i-a adus saluturi inregistrate pe video de la prietenii si colegii lui Talos Vasile si Geabau Pascu. I-a ascultat, a zambit doar putin intr-un colt de gura si a ridicat mana a salut. Ei erau asa de departe … el era acum din ce im ce mai departe … spre alte meleaguri.

Parintii mei si-au trait ultimele luni plecand in fiecare zi cate putin.

Plecand, plecand …

Langa ei, noi ii privim neputinciosi: plangand, plangand …



Categories: Amintiri

10 replies

  1. Draga Daniel, Daniela, Christine si Sara,
    Draga Emil, Ileana, Camelia si toti cei ce ati devenit “Branzari”…

    Citesc, citesc, citesc si iar citesc… aproape tot ce-mi cade’n fata ochilor… Uneori cu mare regret inchid computerul pentru ca aproape nu mai vad ce citesc… fiind foarte obosita si mai sunt doar cateva ore din noape!

    Apoi, as vrea sa scriu, sa va scriu si eu… Dar ce sa va scriu pentru astfel de momente pe care le traiti acum? Ce cuvinte v-ar face bine si ce cuvinte v-ar putea mangaia coarda aceea sensibila a sufletului vostru?

    Am trait si eu aceste momente “nevazandu-l” pe Tata plecand… Am aflat doar ca a plecat privind cu ochii spre usa, in speranta ca voi reveni si eu “de departe” sa-l mai vad o data…

    N-am crezut ca-i adevarata vorba ca: “ti se bat genunchii”… Eu nu stiu ce se intampla in situatii deosebite ca acestea, in trupul acesta, de chiar asa-i – cum spune vorba: mi s-au batut genunchii unul de altul; nu puteam sa ma tin pe picioare cand am aflat ca “a plecat” Tata. Si chiar asa am si fost pentru o vreme: putin descumpanita…; Parca mi s-a luat “haragul” (propteaua)… si eram gata sa ma intind pe jos…

    Si totusi ma culc si adorm in pace, pentru ca stiu ca “Cineva” acolo sus, ma iubeste si ma asteapta impreuna cu cei ce-au plecat inaintea mea, si cu cei care sunt aproape de prag sa paseasca dincolo. Eu ma simt inca pe “prispa” … cu ochii la poarta, privind curtea… si ma-ntreb oare eu cum voi fi cand mi se va apropia sfarsitul… aici?

    De cand l-am cunoscut pe Ticu la Bucuresti, in copilaria (tineretea mea), m-am indragostit de el si intotdeauna l-am vazut ca un OM MARE, la propriu si la figurat. Un om inalt, puternic si cu o dragoste de Dumnezeu reala si molipsitoare. Vorbea despre venirea Domnului Isus atat de real si curanda, incat imi vine si acum sa cred ca va veni inainte de plecarea lui … Intotdeauna vorbea cu credinta ca e atat de aproape incat sigur se va intampla in timpul calatoriei sale aici pe pamant. Spera chiar sa-L vada cu ochii Lui venind pe cer… M-a molipsit si pe mine si cu aceasta nadejde am trecut prin ce-am trecut cu gandul ca nu mai este mult si IL vom vedea venind. Eram sigura ca ceea ce spune Ticu, este Da! si Amin! El il asteapta pe Domnul de cand il stiu eu!

    Si-acum ma gandesc la vorbele lui Ticu si parca as fi vrut sa traiesc aceasta bucurie impreuna cu dansul, vazandu-L pe Domnul venind pe norii cerului…

    Ticu a fost cu mine in multe situatii deosebite din viata mea. Cu care sa incep? Cu prima mea vizita la voi acasa, in bucataria din casa, cand Ticu a adus niste ardei iute din gradina sa mancam cu “Bors de fasole cu ciolan afumat”. Asa era pe-atunci: ne bucuram mai mult de ciolane… Dar ce bunatate…! Eu ii spuneam “compot de fasole” iar la fasolea scazuta, “gem de fasole” cu glazura de usturoi. Amandoua mergeau grozav cu mamaliguta calda: Mica radea cu lacrimi, iar Ticu radea asa cum numai el rade…

    Apoi mi-aduc aminte de el intr-o situatie mai trista… dar statura dansului mi-a dat curaj) – la procesul meu de la Resita, cand eram in haine vargate…

    Apoi la iesirea din inchisoare cand ne astepta la poarta urmarind masina…
    Apoi la plecarea din tara si la intalnirea din Los Angeles.

    Mi-aduc aminte ca l-am sunat imediat la cateva zile dupa venirea dansului in America, ca sa-l intreb cum i se pare tara asta frumoasa si bogata. Si mi-a raspuns: ” Pai, mai Silvica, din America pana in cer e doar un pas! Suntem aici la un pas de Cer! Foarte aproape! Toate-s din belsug!” Si asa este, numai ca noi traim tot ca pe pamant…

    Apoi, harul de al fi avut aici la noi, in tara Amisilor impreuna cu Mica si fratele Pascu Geabau. Atunci am vazut ca “Pastorii” stiu sa dea si carnea prin masina, sa curete peste, sa taie ceapa si sa dea pe razatoare hreanul. Erau amandoi cu ochii in lacrimi (de la iuteala… ) dar cu un zambet mare pe fetele lor. Toti trei au pregatit o masa “Romaneasca” pentru Americani.

    Dar cea mai hazlie imagine, o am de-atunci cand s-au asezat amandoi pe carpet jos in sufragerie si mancau inghetata asortata si banane, cate una si pentru “domnii colonei” de la securitatea, care i-au interogat in Romania, si poate ca multi n-au avut inca ocazia sa manance ce mancau ei…

    Si de ce nu si vizitele facute pe la fermele de Amish si Mennoniti, cand Ticu spunea:
    – Bravo, Doamne! Bine le-ai facut si mai fa-le bine acestor oameni, pentru ca din bogatia care le-ai dat-o Tu, ei ne dau si noua! Da-le Doamne si mai mult!

    Apoi, au fost amandoi: si Ticu si Mica, la bucuria mea, de Casa Noua. Au fost martorii mutarii mele intr-o casa noua, construita de Amishi… acum 20 de ani.

    A fost cu mine si in necazuri si intristari, dar si la bucurie.

    “Ce har, sa fii iubit deplin! Ce har! Ce har!
    Viata s-o traiesti senin! In har! In har!”

    Asa am trait-o impreuna cu ei si cu voi, toti!

    Fiti binecuvantati de Domnul si.. cate n-as mai avea de spus, dar iarasi trebuie sa plec.
    Domnul sa va dea “Tarie din Taria Sa!”
    Cu mult drag si dor,
    … si a voastra… Silvia

  2. fr. Daniel,
    I have to confess I am like your mother in the aspect of expressing emotion. With many tears I get through trials and rejoyce in happy times. It’s what keeps me closest to the heart of God. I think He cries for us too. I have been blessed to know such a wonderful, loving, faithfull, servant of God like Fr. Vasile. He brought my father and my whole family for that matter to Jesus Christ. He has shown us so much love. You also have played a huge role in showing us His love. I am so blessed to be baptized under his authority. I often felt God’s authority and HIS presence when Fr. Vasile spoke. (Ps. 19: 1-6) I have to say I am a little jealous he gets to meet Jesus…. I wish we all could do it at the same time. But, your mother was a realist it is His will for us to die at different times. For you, I pray HE will strengthen and comfort you to go through this hard time. (Heb. 10:36-39) When I got baptized I said: “I want to get baptized because I want to be in heaven with my parents”. How childish that sounds!!! But, God told us to have a child like faith. Now, I can say with all my heart I want to be in heaven to worship my wonderful savior for eternity. I often cry when I sing the song “Come Lord Jesus, Come…” and want Him to come soon but do I really know what I am asking? Give Fr. Vasile and the rest of the family a holy kiss from us.
    In His love,
    roxy

  3. Miscator textul dumneavoastra!

  4. Draga fr.Daniel..!!
    Ti-am citit cu mare interes si “cu ochii mari”.. mesajul pe care l-ai postat imediat ce te-ai intors acasa din Estul Americii, mesaj in care spuneai cat “de bine” v-a gasit raspunsul doctorului cu privire la diagnosticul fr.Vasile si-ti marturisesc fara curtoazia Rodicai Cocar, ca m-am rugat pentru el si, si pentru voi ca sa va intareasca Domnul si cu aceasta ocazie cand sunteti aproape sa-l “pierdeti” si pe celalalt parinte care v-a adus pe lume. Imediat, la vreo doua zile, am fost impreuna cu mama & tata (oameni legati de fr.vasile..) la sarbatoarea lui “Sfantu Ilie” de la Negreni si tocmai le-am povestit ce mi-ai scris in scrisoare cu privire la fostul lui coleg de scoala. Mesajul acesta l-am transmis si fr.Mitruta Murariu, neamul vostru…Nu-i usor, si-i dau dreptate fr.Valentin ca in jurul nostru al celor “pe care-i petrecem cu tot cu catrafusele lor” se creeaza acea raceala si intunecime… Pe drumul acesta pe care trebuie sa treceti voi, va trebui sa trec si eu intr-o oarecare “indepartare apropiata” … Chiar daca stiu in cine ma incred si unde se duce si unul si altul si ce chemare le-a facut Tata cu multi, muulti ani in urma, chiar daca stiu ca ziua ceea va veni negresit si ca va trebui sa ne despartim in trup, parca un sentiment aparte ma incearca, sau …daca vrei..vorba bunicului..”ma strange in spate”..!!! Dar, mai stiu un lucru si cred ca tu poti sa-l confirmi acum, si anume ca in ziua aceea, sau pentru zilele acelea, Dumnezeu te intareste extraordinar de mult pentru ca o SUMEDENIE de frati & surori din intreaga lume care au fost in preajma voastra, SE ROAGA PENTRU VOI, sunt alaturi de voi… Asta o stiu din martie 1996, cand fratele meu mai mare , la doar 39 de ani a plecat la Domnul si in urma lui au ramas patru copii, mici. Ca in toate situatiile, dealtfel, EL – DOMNUL, ne va avea inaintea ochilor si de data aceasta…!!
    Pentru mine fr.Vasile Brinzei, va ramane acel BATAUS care a stiut sa se lupte pentru binele celor din jurul lui. Povestile pe care mi le-a spus tata cu privire la purtarea lui din anii de scoala generala, la cata “ordine & disciplina” a facut printre cei netrebnici…mi-au starnit un mare interes si mi-au creiat ocazia sa fac legatura cu acel caracter pe care-l voi descoperi mai tarziu in el… Apoi cand am crescut mai mare “l-am primit” ca pe Nenea Vasile, cel pe care Negreniul “l-a trimis” la Bucuresti, sa ne rezolve problemele noastre, ale celor din Botosani, care in 1969 tocmai primise autorizatie de functionare a Bisericii Baptiste. Si-am descoperit cu placere ca a fost un ADEVARAT BATAUS pentru binele Bisericii pe care Domnul i-a incredintat-o sa o pastoreasca, al Comunitatii de Bucuresti al carui Presedinte a si fost (nu-mi aduc aminte exact anii..) multi ani si nu in ultimul rand al Uniunii Baptiste, alaturi de ceilalti luptatori puternici ai vremurilor pana in 1989…
    Curand se va trage cortina si se va scrie o istorie frumoasa cu un OM al lui Dumnezeu care a stiut sa traiasca cu EL si pentru SLAVA LUI…!!!
    EL sa fie slavit pentru toate si voi sa fiti intariti in trupul & duhul vostru.
    Cu dragostea Celui care poate mangaia inima voastra,
    “Cel mai micutz de la Olariu”,
    Tica

  5. De la fr. Vasile B. imi ramin niste margaritare de mare pret . . inca de pe vremea cind slujea in Biserica din Basarabi, Bucuresti . . .In anii aceia plini de viata, de aventura si de dorinta de-a cunoaste, de-a aprofunda realitatile spirituale, impreuna cu alti colegi mergeam sa-l ascultam cu placere pe Vasile Brinzei. Nu, nu erau predici bombastice, dar erau pline de miez, rupte din suflet . . nu odata mi-au stors lacrimi, acolo-n balconul bisericii, unde-mi placea indeosebi sa stau. As putea, fara mare greutate, sa redau amanuntit unele din mesajele asultate atunci, prin care Domnul a atins coarda sensibila a inimii mele. Ma rezum doar la citeva expresii, care mi s-au intiparit in minte de-atunci: “Intotdeauna Dumnezeu intrece asteptarile noastre . . in ce priveste dragostea Lui, bunatatea Lui, purtarea Lui de grija . . indurarea Lui fara margini, puterea Lui nelimitata .”
    ” Exista aceasta cruda posibilitate pentru fiecare om . . s-ajunga sa plinga atunci cind e prea tirziu . .” vorbind despre Esau.
    “Omul are istoria cea mai ciudata ! Singurul care scrie istorie este omul, si tocmai el nu-si cunoaste istoria . . Daca nu stim cele trei aspecte ale istoriei: de unde venim ? pentru ce traim ? si unde ne ducem ? . . ne-am ratat Vesnicia ! Daca vrei sa te cunosti, sa-ti cunosti istoria si perspectiva ta, atunci citeste Biblia !”
    “Dragostea e sufletul Bibliei, a crestinismului . . inima care pulseaza viata, e temelia Vesniciei ! Cind exista dragoste sunt si credinciosi adevarati . . cind dispare dragostea, se altereaza Crestinismul . .e absorbit, acumulat de lume . . un fel de Iona in pintecele chitului !”
    “Biserica e o lucrare de origine divina . . griu ascuns in pleava lumii ! Toate imparatiile pamintului vor fumega, se vor stinge intr-o zi . . Biserica va ramine . .va triumfa !”
    Si vorbind la o inmormintare citiva ani in urma: “Suntem intr-un loc de jale . . de fapt jalea a venit in locul unde suntem noi. Cea mai mare durere e d e s p a r t i r e a , dar cea mai mare bucurie va fi r e v e d e r e a . . cu Domnul si cu cei dragi !”
    Sa nu-mi spuneti ca pe voi nu va “furnica” aceste expresii . . . ! Si inca ceva mai . . personal: Vre-o 14 ani in urma cind m-a vizitat la Sacramento impreuna cu prietenul lui fr Mihai Chiu, intr-o discutie pastorala:
    “Nelu, tu esti un predicator bun, dar . . . !”
    “Nu, fr. Vasile, lasati magulirile . . ”
    “Nu, n-am spus ca esti foarte bun, am spus doar ca esti un predicator bun !” Ciudat . . nu ? Integritate, Seriozitate, Profunzime . . iata ce inseamna pentru mine Vasile Brinzei. Cer iertare . . dar nu, n-as putea vota pentru plecarea lui asa de devreme ! Desi replica lui a fost iar pe masura: “Nelu, ce fel de credincios esti tu ? crezi ca eu as vrea sa amin bucuria intrarii in slava, cu . . inca citiva ani traiti aici printre voi ? Abia astept sa aud acel strigat acolo Sus : “A sosit Vasile Brinzei !”

  6. FRUMOS,FRUMOS ai scris,Daniel…Ai ,pus deosebit de frumos” jos ce simti sus acolo in inima”….Frumoase ganduri despre aceia pe care DUMNEZEU i’a folosit sa-ti dea viata…Aceleasi ganduri,le amsi eu pentru parinti mei,plecati de mult,mama,acum 20 ani,tata acum 16 ani…Dar, v-a fi o zi a reunirii familiei..
    I’mi aduc aminte cu ce ardoare asteptau copii mei, cei 5 ani sa intregim familia in AMERICA…M’as bucura,mult mai mult, ca la “plecarea” mea, sa doreasca reunirea acolo SUS…Pe fratele Vasile, acest OM AL LUI DUMNEZEU ,il urmarim cu rugaciunile noastre, ca sa treaca in pace puntea…
    Nelu Cintean cu ai lui

  7. Draga Mihail
    Ieri l-am “vazut” pe tatal tau intr-un salut video catre Vasile Branzai. Sunt mari prieteni! Deh, cine se aseamana, se aduna.

  8. Multumesc Rodica. Ne leaga atatea amintiri! Mircu Cocar, tatal tau, s-a dovedit a fi “si tatal meu”. Si eu am invatat asa de multe de la dansul … Cuvintele tale mi-au amintiti de o convorbire telefonica cu Valentin Popovici, dupa ce a “plecat” tatal lui, Alexa Popovici, la Domnul: “Mi-e tare freu, frate Branzei. S-a facut asa de rece si intunerec in jurul meu …”

  9. Draga Daniel,
    Ce prefata pentru marea despartire! Dumnezeu cred ca Ii pregateste pe locuitorii cerului si in felul acesta, desprinzindu-i treptat de pamint. Intr-un sens, cred ca desprinderea are loc cu mult inainte, cel putin de cind avem alta cetatenie, nu? Pentru mine fratele Branzei a fost intotdeauna un cetatean al cerului, chiar si la propriu. Cum as putea numi altfel un om care fiind pe pamint traia dupa standardele ceresti?! Sa exemplific: cu multi ani in urma, pe cind lucram sub acelasi acoperis, fratele la comunitatea Bucuresti, iar eu la Uniune, a venit la mine cu rugamintea sa-i citesc o scrisoare pe care o primise de la un pastor american. Pe vremea aceea domnia ta erai, cred, detasat la Pascani. Dupa ce i-am spus continutul scrisorii, m-a rugat sa formulez si un raspuns pe care i l-am citit. In incheiere am precizat ceva referitor la faptul ca ne-am rugat pentru dinsul – pastorul american – ca Dumnezeu sa-l binecuvinteze cu protectia Lui etc. La care fratele Branzei mi-a spus, sterge ultima fraza. De ce, e gresit ceva in ea? Da, mi-a raspuns dinsul. Nu pot sa spun ca m-am rugat pentru el cind n-am facut-o. Am incremenit mai ales pentru ca scrisesem pina atunci nenumarate fraze de curtoazie de acest fel care nu aveau acoperire in realitate. Doamne, cita scrupulozitate, m-am gindit pe moment! Dupa aceea, insa, m-a cutremurat gindul ca omul acesta asa este, scrupulos cu el insusi!
    Daca ar trebui sa incadrez amintirea de mai sus undeva, atunci, as face-o sub titlul amintiri cu sfintii in viata. Refuz inca sa cred ca fratele Branzei este pe plecare. Dumnezeu, insa, stie vremea fiecaruia si ceea ce ma bucura este ca dinsul si-a adus aminte de Facatorul sau in zilele tineretii sale…
    Cit despre tine si pregatirea care ti-o face tie Dumnezeu pentru plecarea tatalui tau, pot sa-ti spun ca El te intareste pina la sfirsit. Problema este dupa despartire. Acel “bereavement” care pe multi ii face vulnerabili. Si pe mine m-a facut. S-a frint ceva in mine atunci, ceva care numai Dumnezeu a inlocuit in timp si pot sa-ti spun ca a fost o compensatie minunata: mi-a devenit mult mai apropiat decit fusese pina atunci si mi-a dat siguranta protectiei Sale de Tata vesnic.
    Pace tie,
    Rodica

  10. Fr. Daniel ne bucuram sa auzim vesti despre tatal dvs. Ne pare rau ca este vorba despre „o plecare” insa ne bucuram ca stim cu totii destinatia, sigura si mult asteptata de toti cei ce au slujit Regelui.
    Citind prezentarea dvs mi-am adus aminte de Ps.12.1 (Vino in ajutor Doamne caci se duc oamenii evlaviosi, pier credinciosii dintre fiii oamenilor). De cand eram copil, de multe ori am auzit in casa noastra vorbindu-se cu respect despre oameni ca tatal dvs, fr. Saracu, fr. Talos…; daca mi-aduc bine aminte, pe cand aveam doar 5ani l-am vazut in pozele din prima vizita a tatalui meu in SUA ’85 si de asemenea de multe ori a fost asteptat cu drag in vizita la noi acasa la Alexandria unde, dupa obiceiul casei eu eram unul dintre cei ce serveau la masa. Sunt mandru ca am servit la masa astfel de oameni ca fr. Vasile Branzei, ii admir, ma uit la sfarsitul felului lor de vietuire si vreau sa le urmez credinta.
    Ca unul care a slujit din toata inima pe Domnul, fr. Vasile are de-acum gandurile indreptate catre locul in care se afla comoara dansului, fiind preocupat si interesat de “stirile dintr-o alta tara”. Duhul Domnului il tine la curent si-l captiveaza cu lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea n-a auzit si la mintea omului nu s-a suit. Cine dintre noi si cu ce i-am mai putea trezi interesul pentru acum si aici?
    Fr. Daniel daca nu cer prea mult v-as ruga daca se poate sa ne trimiteti si poze cu tatal dvs. Tare mult ne-am bucura sa-l mai vedem inca odata. Candva am avut harul sa-l servesc pe tatal dvs la masa in camera noastra mica de la strada insa de acum va avea onoarea sa stea la masa alaturi de Avraam, Isaac si Iacov. Pentru noi va ramane doar bucuria ca am stat candva la aceeasi masa….dar si ca vom sta la aceeasi masa.

    cu respect pt sfintii Domnului,
    mihail

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: