Am primit de la Alin Cristea (alinpm@yahoo.com) urmatoarea constatare.  Cel putin in parte, aceste observatii sunt valabile si in bisericile neoprotestante romanesti! Ce parere aveti?

Vasile Ernu (“Jurnalul vremurilor de inflatie (VII): Moscova – Bucuresti”, in Noua literatura, Nr. 7, iunie-iulie 2007):

“Mentalitatea romanilor e personalista si individualista. De aceea, opozitia unui subordonat fata de o idee exprimata de un egal este privita ca antipatie personala. Opozitia fata de ideea unui sef este considerata insubordonare. De aceea, organizatiile conduse de romani, institutiile statului sau intreprinderile, nu inoveaza. Sedintele sint sterile, fara exceptie. Pasi inainte se fac numai prin dialoguri intre patru ochi, care salveaza fata, intre egali, si devin amicale, in lipsa contextului ierarhic, intre subordonati si conducatori. Romanii au o mentalitate autoritara: intr-un colectiv, ei trebuie sa stie daca rolul lor e unul subordonat sau de conducere. De aceea nici nu sint capabili sa lucreze in echipa. Romanii nu au incredere in institutii, care functioneaza cu lentoarea birocratica franceza, centralizata si inutila. Ei prefera sa cunoasca o persoana din institutie, care… ‘N-ai pe cineva?’ patrunde societatea romana de jos pina sus, si o determina, de la marunta innoire a buletinului de identitate pina la actele grave de coruptie.”

Categories: Maxime si cugetari