Cenusareasa bisericii

Sunt cateva luni de cand am fost invitat la un concert dedicat sarbatoririi nasterii Domnului Isus. Unii s-au plans ca programul a continut prea multa muzica si prea putina predicare. M-am gandit ca n-au dreptate, dar n-am putut sa explic de ce. Timpul zburase …

Ieri, la noi la biserica, corul Universitatii Azusa a sustinut un program muzical. Cerberii traditiei noastre m-au asaltat panicati: “Iar un servici fara predica? Nu se poate! Trebuie sa zici ceva si dumneata.”

M-am gandit ca, poate, Dumnezeu imi da ocazia sa spun acum ceea ce aveam de mult pe inima. Intr-una din pauzele dintre gruparile de cantece, dirijorul corului mi-a facut semn ca este timpul sa predic un pic. Incerc sa astern aici, pe hartie, ceea ce am spus atunci. Poate ca va folosi si la altii, de prin alte parti.

“Am fost invitat sa vorbesc deoarece, pentru unii dintre dumneavoastra, un servici de inchinare la biserica fara predica este un sacrilegiu. Muzica si … predica … Oare care sunt mai importante ?

Exista persoane pentru care in biserica se canta prea mult si se predica prea putin. Lor le-ar place sa se predice aproape tot timpul si sa nu se cante aproape de loc. Va rog sa ridicati mana sus cei care credeti ca trebuie sa se predice mai mult. Exista cineva aici care este de aceasta parere? Exista cineva afara de … predicatorul care va vorbeste? (Hohote de ras).

In multe locuri, cantarea este tratata ca un fel de cenusareasa a bisericii. Muzica este doar un fel de umplutura. Cand n-avem ceva de facut, sau cand trebuie sa facem ceva intre alte doua lucruri socotite importante … dam tonul la o cantare …Nu ne gandim neaparat la ceea ce se canta. Nu ne preocupa daca melo­dia sau textul exprima sau nu o stare anumita a noastra; daca are un mesaj cu care sa ne identificam in clipa aceea. Pur si simplu … dam o cantare comuna …

As vrea sa va spun ce cred eu ca este rau cu aceasta. Vreau sa va arat doua texte din Biblie care mi se par foarte importante, dar inainte de aceasta vreau sa va spun ceva despre noi insine.

1. Dumnezeu ne-a alcatuit intr-o fascinanta dualitate: minte si inima. Amandoua sunt parte din sufletul nostru si amandoua sunt la fel de importante.

Anticii sustineau ca mintea trebuie pusa la dreapta omului, iar inima la stanga. Mana dreapta este pentru domnie, pentru pur­tarea sceptrului. Ea simbolizeaza intelepciunea. Verigheta o purtam insa pe mana stanga, pentru ca, vedeti, … casnicia este o problema … de inima!

Mintea este responsabila cu ratiunea, cu gandirea, cu intelegerea lucrurilor. Cu ea ne orientam asupra relatiei dintre cauza si efect. Cu ea analizam realitatea inconjuratoare si tot cu ea cautam sa gasim solutii rationale la problemele pe care le inta­mpinam. Mintea se poate exprima analitic si matematic. (Pe vre­mea mea invatam ca 2+2=4, astazi nu stiu cum se mai invata in scolile acestea moderne!)

Mintea poate fi insa foarte seaca si rece. Mai ales gandirea abstracta ne poate duce la cinism si la deznadejde. Mintea are si ea nevoie de ceasuri de bucurie si de destindere. “n astfel de clipe, mintea creiaza ceea ce noi numim Poezie. Poezia este muz­ica mintii. Ea are si rima riguroasa si ritm si cadenta si trofi. Este maximul de exuberanta pe care si-l poate permite mintea: sa creieze poezie. Sa aseze riguros niste cuvinte care sa exprime ten­siunile interne.

Pe de alta parte avem inima. Inima este sediul sentimentelor. Trebuie sa recunoastem ca inima este foarte dezordonata. Biblia ne spune ca inima omului este nespus de inselatoare si deznadaj­duit de rea. Cine o poate pricepe?” Freud, psihiatrul care a cau­tat sa alcatuiasca un sistem pentru cauzele tulburarilor mentale si afective, omul care a inventat o metoda de psihanaliza prin care a “demontat” gandirea si personalitatea omului in blocurile com­ponente, a recunoscut spre sfarsitul vietii ca toate pronuntarile lui sunt valabile pentru specificul masculin al speciei, pentru bar­bati. “N-am reusit niciodata sa pot patrunde taina aceasta: “Ce vor de fapt femeile? Ce le pune in miscare si ce le face sa mearga” – a spus el. Cu femeile este mai complicat pentru ca este o problema, nu de minte, ci … de inima.

Ei bine, inima aceasta isi are trairile ei si limbajul ei specific. Cand inima reuseste sa se culeaga si sa se disciplineze intr-o anu­mita directie ea creiaza “Muzica”! Muzica este maximul de disci­plinare, maximum de rigurozitate, maximul de concentrare al … inimii! Daca vreti un joc de cuvinte. Muzica este Poezia inimii, tot asa cum Poezia este Muzica mintii.

2. Dumnezeu le-a asezat pe amandoua in noi si are nevoie de amandoua pentru a comunica efectiv cu fiecare dintre noi.

Exista o comunicare a lui Dumnezeu cu mintea noastra. Pen­tru aceasta avem Biblia. Mintea noastra trebuie sa o primeasca ca din partea lui Dumnezeu, sa zaboveasca asupra ei, s-o citeasca si sa mediteze asupra continutului ei, cautand modalitati pentru a o pune in practica.

Exista insa anumite limite ale acestei comunicari la nivelul mintii. G.|. Chesterton spunea ca “Exista o cale de la ochi la inima care nu trece prin intelect.” In mod similar, exista o cale de la urechi la inima care nici ea nu trece prin intelect. Este calea “impresiilor” si a intuitiei.

Cum poti sa explici rational si analitic impresia pe care ti-o lasa panorama unei campii inflorite. Cum poti masura parfumul unei flori? Cum poti pune in ecuatie dragostea sau durerea unei mame pentru copilul ei? Anumite lucruri si trairi nu se pot comunica la nivelul mintii.

Atunci Dumnezeu foloseste o cumunicare directa cu … inima. O comunicare care trece pe langa minte fara sa o atinga si ajunge direct la … inima. Aceasta comunicare, de la inima la inima se poate face si prin intermediul Muzicii. Ea poate trans­mite impresii si sentimente. Exista o muzica de jale si o muzica a exuberantei. Exista chiar o muzica militara care trezeste si intret­ine sentimentul patriotic. Manati de muzica patriotica oamenii au pasit in front si au plecat sa moara pentru tara si poporul lor. Exista doine de dor si exista cantece de leagan care stampara sufletul si cheama odihna peste o inima arsa de iubire. Exista cantece care intretin entuziasmul maselor si altele care alunga duhurile rele ale imparatilor.

Cum numim noi aceste mesaje de la Dumnezeu care trec “pe langa minte” si vin direct in sufletul nostru ? Teologia foloseste termeni ca “revelatie” , “iluminare”, “inspiratie”, “proorocie.” Mintea nu poate si nici n-are voie sa conteste sau sa nege aceste mesaje. Ele trebuiesc luate asa cum au venit, ca din partea lui Dumnezeu.

Cine nu crede in mesajul venit prin muzica sa mearga intr-o duminica la o biserica ortodoxa sau catolica sa asculte o liturghie. Daca asta nu-l convinge, poate sa continue explorarea cu o vizita la o sala de concerte sau la o gala de muzica “rock”! Il rog insa sa nu-i priveasca pe cei de pe scena, ci pe cei din … audienta. Va vedea influenta muzicii asupra celor ce o asculta.

Haideti acum sa va arat cele doua texte de care v-am vorbit. Mai intai 2 Cronici 25:1-5. N-am sa citesc tot textul. Am sa va arat doar cateva expresii extrem de sugestive pentru subiectul nostru. Cred ca stiti cu toti ca David a fost acela care a introdus muzica in serviciile de inchinare de la Cort si de la Templu. El a ales si asezat cetele de cantareti randuite sa acopere tot anul de activi­tate la Templu.

Ce l-a facut insa pe David sa ia aceasta hotarare? Cum a justifi­cat el importanta muzicii in serviciile divine? Iata ce am gasit eu: uitati-va la urmatoarele expresii:

“ … fii lui Asaf, Heman si Iedutun care PROOROCEAU intovarasiti de arfa, de alauta si de chimvale.” (v.1) O proorocie cu acompaniament muzical, veti spune. Sa citim insa mai departe:

“ … fiii lui Asaf, sub carmuirea lui Asaf, care prooroceau dupa poruncile imparatului.” (v.2) Hmmm … parca am mai auzit noi de predici facute “la cerere” … Ce o insemna “prooroceau dupa poruncile imparatului”? Sa citim insa mai departe:

“… sase, sub carmuirea tatalui lor, Iedutun, CARE PROOR­OCEAU CU ARFA, ca sa laude si sa mareasca pe Domnul”. (v.3) Acestia prooroceau “cu arfa”, fara cuvinte, doar cu instrumentul muzical !! Fascinant!

“ … toti fiii lui Heman, care era VQZQTORUL IMPARATU­LUI, CA SQ DESCOPERE CUVINTELE LUI DUMNEZEU si sa inalte puterea Lui.” (v.5) Muzica este legata aici direct de reve­latie si de inspiratia divina (“vazatorul”, “ca sa descopere cuvin­tele lui Dumnezeu”).

Exista un loc al muzicii in viata Bisericii. Ea trebuie pusa ala­turi de predica din Cuvant. Inima noastra are nevoie sa prime­asca mangaierea muzicii direct din inima lui Dumnezeu, fara sa treaca intotdeauna pe la minte. Dumnezeu are nevoie sa ne vor­beasca direct inimii si inima noastra are nevoie sa i se adreseze cateodata direct lui Dumnezeu. Lasati-o sa faca aceasta.

Al doilea text este in Psalmul 147:1-4. Iata motivatia muzicii in serviciile noastre divine:

“Laudati pe Domnul! Caci este frumos sa-L laudam pe Dumnezeul nostru, caci este placut si se cuvine sa-L laudam.”

Autorul psalmului 147 ne da trei motivatii majore. In primul rand, pentru ca este frumos. Cantarea este ca o podoaba a sufletului. In al doilea rand, pentru ca este placut. Cantarea este o cale de exprimare a sentimentelor. Cuvantul fara melodie nu ne da voie sa spunem totul asa cum simte inima. Launtrul nostru are nevoie sa izbucneasca, din cand in cand, prin izvorul melodios al cantarii. Al treilea motiv pe care ni-l arata psalmistul este acela ca se cuvine sa-L laudam pe Dumnezeul nostru. Lumea din jur preamareste prin cant tot felul de lucruri. Nu este treaba noastra aici sa spunem care dintre acestea merita sa fie puse in cantec si care nu. Noi vrem sa spunem doar ca daca lumea canta despre lucruri trecatoare, cu atat mai mult “se cuvine sa-L laudam” noi, crestinii, pe Dumnezeul si Mantuitorul nostru vesnic!

As vrea insa sa va atrag atentia si asupra versetelor 3 si 4 din acest Psalm:

“Domnul zideste iarasi Ierusalimul, strange pe surghiunitii lui Israel; tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile”.

Cantarea de lauda, muzica aceasta a inimii, are si ea puterea ei. Psalmistul o pune alaturi de lucrarile de restaurare. Muzica tamaduieste si leaga ranile noastre.

Scena intai: unul din orasele Poloniei. Timpul: vremea celui de al doilea razboi mondial. Circumstanta: un grup de evrei asteptau sa intre in baile mortii pentru exterminare. Ochii lor erau atintiti asupra unuia mai batran, cu fata lunga, jumatate acoperita cu barba. Era rabinul lor. Toti asteptau sa auda de pe buzele lui niste cuvinte potrivite situatiei. Buzele acestea de pe care deprinsesera intelepciunea de viata si mangaierea erau acum asteptate sa se miste iarasi si sa rosteasca niste cuvinte potrivite. Dupa o tacere dureroasa, rabinul a vorbit. Ce sa spui insa intr-o astfel de situatie ? Iata care au fost cuvintele lui:

“Haideti sa cantam o cantare de lauda.” Cu ochii pe jumatate inchisi, rabinul a inceput sa depene ca de pe un fir al vietii melodia molcoma a unui imn de la Sinagoga …

Scena a doua: temnita din Filipi. Timpul: vremea apostolilor. Circumstanta: Pavel si Sila sunt cu picioarele in butuci, in temnita din launtru, sau celula singuratica. “Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau.” Cu ce i-a fermecat cantarea aceea de lauda de n-au fugit nici unul cand a rupt cutremurul usile temnitei ?

Scena a treia: gradina Ghetimane. Timpul: cu putin inaintea rastignirii. Circumstanta: Cuvinte de ramas bun, vreme de lupta spirituala si de agonie. Mantuitorul Si-a leganat sufletul intristat in unduirile alinatoare ale cantecelor: “Dupa ce au cantat cantarile de lauda, au iesit in muntele Maslinilor “(Marcu 14:26).

Scena a patra: acum si aici. Va multumim pentru o dupa amiaza de muzica la Bethel. Inima noastra avea nevoie de asa ceva.



Categories: Cantece

2 replies

  1. Personal stiam ca ora de rugaciune,ma rog,timpul sau momentul de rugaciune purta numele de cenusereasa bisericii.
    Acuma ca si despre cantarea comuna a bisericii a ajuns aici inseamna ca am evoluat.
    Da,dar spre ce?

  2. Nu cred ca exista reguli pentru functionarea programului in adunare.As sugera pastorilor mai siguri pe ei sa incerce sa inverseze programul.Sa inceapa cu predica si apoi cantarile,pentru cei care vin doar pentru o parte din program si ori vin mai tarziu ori pleaca mai repede!Si asta in mod aleatoriu.
    Pe de alta parte in romania am intalnit adunari unde programul de cantece era sustinut de tineri complet neinteresati de “Carte”
    ….cresc si ei
    cu drag Teo

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: