Poezii

Sotiei mele

Eu nu te vad, decat cand sunt departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cand te privesc de-aproape, Dar cand esti peste zari, visez cu tine. Nu te doresc, cand tu imi esti de toate… Read More ›

Sunt Cel ce sunt

Sunt Painea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte. Sunt Trupul frant si inchinat, sunt Jertfa din altare. Sunt sange scurs pentru pacat, sunt Miel pentru iertare. Mancati copii,… Read More ›

Crez

Sa distilez in abur de parere Ceea ce pare clar, dar are-un ne-nteles, Si sa prefac in scinteieri de vrere Ceea ce este spus, dar pare ne-”ales”.

Mai plangeti !

Nu-i in zadar un plans durut, Varsate lacrimi peste stanca, In strans suvoi, in nevazut prin crapaturi s-ajunga-n lunca. L-asteapta brazda cea de rod, L-asteapta firul ce-l va stringe Si-l va rodi in alt norod, Ce sus pe stanca iar… Read More ›

Tainica fratie

Cu cel ce frate mi-i in stari, N-am taine, taina-i sa sporeasca; Cu-acel strain, n-am cunoscut, N-am gind pe care sa-l citeasca. De nu ni-i calea la-mindoi Cararea strimta spre Golgota, Nu cint-acelasi glas in noi, Nu plinge-aceiasi struna nota…. Read More ›

Chin de frate

Nu simti departarea cum casca-ntre noi Prapastia ne-mingiierii ? Desi imi esti frate, fratia-ntre noi Seca-va in ceasu-nhumarii. Pe veci nu ma ai si pe veci nu te am, In lumi diferite ne ducem. Lumina, iubire e patria mea. A… Read More ›

O poezie pentru voi

O altă poezie de la fratele Ticu Moisa: PUS  ÎN  CUMPĂNA  DIVINĂ … „Ai fost cântărit în cumpănă, şi ai fost găsit uşor.“ (Daniel 5.27) Pus în cumpăna divină, Doamne, cât aş cântări? Mi-ar fi inima senină Sau, uimit, aş tresări?! M-aş… Read More ›

Impietrire

Sufletul suflă greu, sfarsit Privind printr-o lacrima lumina Gandul a-nghețat, s-a prăvălit Caderea-i fara fund, spre moarte, bate-o vina. Doar vantul mai spera sa duca-n gand speranța Dar valul e prea greu și-i vadu-ntunecat Steagul de-alta dat seamănă-acum cu zdreanța… Read More ›

Lacrimile amintirilor

Mi-am coborât ciutura amintirii în adâncul fântânii Să caut apa din care m-am născut. M-au însoțit stropii mari vărsați din scuturăturile urcușului Spre lumina lumii care m-a făcut. Mama era tot numai zambet langa boțul framântat Îndelungat, după prea multa… Read More ›

Fiul nerisipitor

Seara asta, fratele Sezonov a spus poezia urmatoare la noi in biserica. Mai multi mi-au cerut-o. Iat-o aici scrisa: Fiul nerisipitor Costache Ioanid Cu cel ce nu-i decât un ciob, cu un hoinar te bucuri, tată. Eu ţi-am dus greul… Read More ›